5,657 matches
-
sem cu o tipă în pat, în casa mea, fără să mă tem de nimeni, ca și cum aș fi fost eu stăpînul casei, bărba tul, soțul, tatăl, eu, iată, eram socotit laș. „Dar atunci care e nenorocirea ?“ - am întrebat eu moale. Nenorocirea era că nu mai puteam face dragoste, fiindcă îi venise ciclul. Așa credea ea, dar de fapt sîngele nu era al ei, ci al meu. Eu m-am bucurat însă că nu trebuie să mai sufăr o umilință în plus
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
clădirea, din care au rămas zidurile goale, dar și toate decorurile, toată garderoba, toată biblioteca, tot ce s-a găsit acolo. Se pare că nu s-a putut salva nimic. Desigur, nu ne-am putut da numaidecât seama de întinderea nenorocirei acesteia. Dar un lucru știu că l-am simțit, că vestea pe care o primisem, însemna un lucru trist, o nenorocire, o mare nenorocire. Într-o zi iarăși, tot dimineața, pe când treceam prin fața Otelului "România", vechiul "Petrea Bacalul", unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Se pare că nu s-a putut salva nimic. Desigur, nu ne-am putut da numaidecât seama de întinderea nenorocirei acesteia. Dar un lucru știu că l-am simțit, că vestea pe care o primisem, însemna un lucru trist, o nenorocire, o mare nenorocire. Într-o zi iarăși, tot dimineața, pe când treceam prin fața Otelului "România", vechiul "Petrea Bacalul", unul dintre camarazii mei mi-a spus: Știi cine a trecut pe lângă noi? Uite colo... Și-mi arătă, cu mâna, silueta unui om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu s-a putut salva nimic. Desigur, nu ne-am putut da numaidecât seama de întinderea nenorocirei acesteia. Dar un lucru știu că l-am simțit, că vestea pe care o primisem, însemna un lucru trist, o nenorocire, o mare nenorocire. Într-o zi iarăși, tot dimineața, pe când treceam prin fața Otelului "România", vechiul "Petrea Bacalul", unul dintre camarazii mei mi-a spus: Știi cine a trecut pe lângă noi? Uite colo... Și-mi arătă, cu mâna, silueta unui om care se îndepărta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a prezintat nici mai târziu, după înălțarea sa în rang, până pe aproape de mijlocul secolului al șaptesprezecelea, în timpul lui Vasile Lupu. Sub acest domn însă (în durata primei lui domnii, în special), Iașul a avut o epocă de mare strălucire, din nenorocire, de scurtă durată, ca o repede înseninare într-un cer posomorât și trist. "Fericită domnia lui Vasile Vodă, zice cu mulțumire Miron Costin. Fericită domnie în care a fost cândva această țară în tot binele cu bișug și plină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
inevitabilă chiar. Măsura aceasta n-a putut schimba însă ceea ce nu stătea în puterea cuiva să schimbe. După mine unul, trecerea la liberali, care a survenit șase sau șapte ani mai târziu, n-ar trebui privită ca o prea mare nenorocire și nici judecată cu prea multă asprime. La timpul când s-a produs, ea intervine mai curând ca o întâmplare fatală și întrucâtva fericită. Fatală, pentru că nota intelectuală care o domină și prezența în rândurile conducătorilor ei a tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dreptatea să nu biruiască și sacrificiile să nu ducă la înălțările supreme și eterne. Pe când Iașul intercalării politicianiste făcea calcule de guverne și socoteli de profituri din pânea mucenicilor, pe când cei ce nu se pot ierta paradau obraznic în zilele nenorocirilor naționale, pe când cetățuia împotrivirii la cea mai nobilă faptă colectivă a unei generații împroșca insulte asupra răstignirii unei armate, sentimentalii de la 1890 dovedeau un lucru: că faptele cele mai reale se îndeplinesc de aceia care au părut mai străini de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prin care cei din televiziuni își alimentează foamea de Apocalipsă este folosirea în titlurile știrilor a cuvin telor „șoc“, „groază“ sau a derivatelor acestora. Soluția perfectă este, desigur, utilizarea celor două cuvinte simultan: „șoc și groază“. Dacă, însă, la toate nenorocirile zilnice făcute de mâna omului se adaugă și contribuția naturii, știriștii sunt dea drep tul în al nouălea cer. Ei încep săși frece mâinile încă de la anunțarea codului galben și trâmbițează euforici că va veni prăpădul. Când, în fine, se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
granit. Nici Oedip n-a suferit doar pentru sine. El a vrut să umple abisul cu ceva mult mai durabil: adevărul și inima unui om. Acolo unde alții ar găsi o mie de alibiuri, el spune: nu!... (...Nu, nu despre nenorocirile mele e vorba, ci despre memorie și despre destin. Pentru că mi-am pus toată viața În cumpănă cu răspunsul dat sfinxului. Stăteam În fața monstrului uitîndu-mă la el ca Într-un abis și nu-mi era frică. Pe buzele lui zvîcnea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
teamă să nu pronunț singurul cuvînt care-i tulbură pe zei. Și atunci m-am hotărît... Dacă aș fi spus nu „omul”, ci „un zeu”, altul mi-ar fi fost, poate, destinul. Căci nu mi-ar mai fi păsat de nenorocirile abătute asupra Thebei. Un zeu nu suferă din pricina adevărului și nici n-ar fi dispus să-și joace toată viața pe un cuvînt. În schimb, gura mea arsă de suferință nu va pregeta să rostească adevărul. N-am altă izbăvire
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
putem explica și eroismul prin destin. Un Oedip care n-ar avea dreptul la opțiuni și nu și-ar datora sieși nimic nu ne-ar putea Învăța decît frica. Însă el e În stare să murmure, drept și ireductibil, Între nenorocirile care-l vor copleși: Credință În tine Însuți! Chiar dacă pentru aceasta trebuie să suferi. Curaj!... Problema e dacă avem și orgoliul să nu dăm vina pe nimeni pentru ceea ce ne-am răspuns greșit. Acest orb a Înțeles că toate deșerturile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acest vinovat de paricid și incest, acest vagabond măreț este stăpînul universului, căci el este vinovatul și nimeni altcineva. Fiind singurul vinovat, e singur În univers. Vina este pentru Oedip o treaptă Încă și mai glorioasă decît revolta. Strivit de nenorociri, el răstoarnă totul În favoarea orgoliului uman cu o singură afirmație: Eu Însumi. O afirmație cu care pustiește cerul. Căci nu milă cere cel care se acuză singur și se pedepsește singur. Măreția lui stă În aceste vorbe: SÎnt vinovat! Le
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sfinx. PÎnă atunci, voi lua mereu amintirile de la capăt. Și mă simt liber pentru că sînt În stare să repet că toate aceste lucruri Îmi aparțin. M-aș putea răzbuna strigînd: Veți muri și voi care mă loviți și rîdeți de nenorocirile mele! Dar nu vor Înțelege nimic. Vor ridica doar din umeri uitîndu-se la mine ca la un nebun. Zei, apărați-l, vor șopti ei. Omul acesta nu dorește decît curajul de a rămîne gol și de a nu se căi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
văd și cei care simt, notează undeva Thibaudet, referindu-se la stilurile de a călători. Cei care simt, adaugă el, sînt prinși Într-o contradicție; ei cred că fac Înconjurul lumii, dar nu fac decît Înconjurul propriei lor camere; iar nenorocirea nu stă În a nu putea rămîne Într-o cameră, ci În a o duce ca melcul. Ce Înseamnă Însă a vedea pur și simplu? Nu e oare acesta faptul cel mai trist? Cei care văd cred că au cucerit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
El mă lasă singur cu tentativele mele de a deprinde arta dificilă a măsurii, cea care Îmi lipsește de cîte ori mă Încurc În propriile mele declarații despre fericire. Nemesis Zeiță a măsurii, a echilibrului, Nemesis cîntărea și fericirea și nenorocirile, faptele bune și fărădelegile, provocînd și pedeapsa cuvenită. Așadar, o zeiță a necesității. Mă gîndesc Încă la ceea ce mi-a povestit doctorul la care am fost azi... Eu mă luptam s-o salvez, Îmi spunea el oprindu-se din scrisul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Învăța numele morții și ar Începe să bocească? Pentru tine, Cassandra, nu mai e nici o deosebire Între viitor și trecut... Și ar porni iarăși pe potecă În sus. Da, soarta mea e să rămîn În vale și să văd numai nenorociri. Dar cel mai mult mă face să sufăr faptul că nimeni nu mă crede, că viața mea se golește zadarnic. Apolo a săpat o prăpastie Între mine și lume...) Chemîndu-i pe cei din jur să le arate ceea ce vede ea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
s-o facă. În următoarele secunde era atât de fericită și simțea că se topește de plăcere avându-l alături. Era atât de fericită că își găsise puterea de a zice: - Bine că nu ți s-a întâmplat nimic, nici o nenorocire și Slavă Domnului, zise cu glasul mai tare ca de obicei. Consideră că un înger te-a protejat și că a fost mereu cu tine și că mama ta e ca un curent al naturii care te apără și te
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
gară, posomorât, cumnatul meu, cu vestea asta catastrofală: Muma rechemată la Cra[iova]. Abia ce-și dezmorțise bietele oase bătrâne. Sunt eu însămi atât de buimăcită de această lovitură, îmi dau seama că acest început este de fapt continuarea cumplitei nenorociri pe care au trăit-o. Muma plecase pe jos să ia autobuzul care ar fi dus-o la Cr[aiova], unde prostănacul de Oct[av] trebuia să fie operat; în lipsa ei, fratele mai mare a primit o vizită neașteptată. Între
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
hârtia de W.C. și, cum se înfundase canalul, a făcut o grămadă de aproape 50 cm de ziare Scânteia, folosite. II Marți, 2 mai [1950] [...] Azi-dimineață am fost la Crematoriu; cred că au trecut peste două luni de când șirul de nenorociri și boala m-au împiedicat să mai ajung acolo. Nu eram copleșită de tristețe, fiindcă în fiecare săptămână intru într-o biserică și aprind o lumânare în amintirea lui. Trebuia să și plătesc 1 200 de lei și, cum banii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în prag: urna nu mai era acolo. O duseseră în pod - la comun. Pentru că acum, dacă vrei să ai nișa ta, trebuie să plătești 12 000; pentru că de atâta vreme nu m-am mai dus pe 317 acolo, știi de ce: nenorociri și [lipsă de] bani; pentru că asta e regula generală etc. etc. Ei bine, din nenorocire am izbucnit, ba chiar am și plâns în fața lor, ceea ce nu-mi face cinste. Dar nu m-aș fi putut stăpâni. Să aflu că urna
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dacă vrei să ai nișa ta, trebuie să plătești 12 000; pentru că de atâta vreme nu m-am mai dus pe 317 acolo, știi de ce: nenorociri și [lipsă de] bani; pentru că asta e regula generală etc. etc. Ei bine, din nenorocire am izbucnit, ba chiar am și plâns în fața lor, ceea ce nu-mi face cinste. Dar nu m-aș fi putut stăpâni. Să aflu că urna a fost aruncată în pod, la groapa comună, mi-a pricinuit, draga mea, o durere
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Astfel de concluzii ditirambice făceau notă discordantă cu retorica uzuală a intelectualilor, poli- ticienilor și publiciștilor români din anii ’20 și ’30. Chiar discursul lui Mehedinți era puternic minat de xenofobie și intoleranță. El era convins, de exemplu, că marile nenorociri de care a suferit România se datorează În exclusivitate străinilor din țară : maghiari, bulgari, ruși, țigani și, mai ales, evrei <endnote id="(476, p. 197)"/>. Și Nichifor Crainic vorbea În 1937 despre „toleranța românească” Într-un text programatic de o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unor principii abstracte În spatele cărora se găsea o religie profitoare În dauna unei națiuni covârșite de nevoi, și ca noi erau multe națiuni. Prin urmare, să folosim acest moment istoric și să curățim pământul românesc și națiunea noastră de toate nenorocirile [pe] care le-au abătut veacurile asupra acestui pământ În care n-am putut fi stăpâni. Dacă este nevoie, să trageți cu mitraliera” <endnote id="(243, p. 267)"/>. Discursul propagandistic menit să demonstreze nivelul excep- țional de toleranță de care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
burghezo- democratice din Rusia, membrii organizațiilor ultranaționaliste „Rușii adevărați” și „Sutele negre” participau la pogromuri cu strigătul „Jos Constituția și evreii !” <endnote id="(37, p. 283)"/>. Peste două-trei decenii, legionarii români strigau „Jos politicienii și jidanii !”, pentru că aceștia ar fi „nenorocirea neamului nostru” <endnote id=" (211)"/>. „Democrația română a fost - postula Ștefan Zeletin În 1927 - [...] o creație a străinilor” <endnote id="(741, p. 26)"/>. Bineînțeles, prin „străini”, Zeletin Îi avea În vedere mai ales pe evrei. Într-un studiu din 1924
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vei Încheia căsătorii cu aceste popoare : nu-ți vei da fiicele fiilor lor și nu vei lua pe fiicele lor pentru fiii tăi” (Deuteronomul 7, 3). „Ce să facă părinții ovrei cu o fată care fuge cu un creștin ? Mare nenorocire !”, spune Manasse, personajul lui Ronetti Roman <endnote id="(650, p. 99)"/>. Fata era „jelită” de către familia evreiască și declarată „moartă”. Când pețitorul era un islamic, situația putea deveni dramatică, așa cum se Întâmplă În unele colinde maramureșene. Fata „jidovului crâjmar” 115Portretul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]