5,114 matches
-
dea iama în rechini, cu „sapele de balenă“, ale căror vîrfuri ascuțite li se înfigeau adînc în capete - pare-se unicul lor centrul vital. Dar în învălmășeala hoardelor ce se luptau prin valurile înspumate, oamenii nu puteau întotdeauna să-și nimerească ținta, ceea ce prilejuia adevărate revelații despre incredibila voracitate a rechinilor. Aceștia nu numai că-și smulgeau unii altora mațele, dar, ca niște arcuri mlădioase, se îndoiau pînă la propria lor burtă pentru a-și mușca măruntaiele, încît acestea păreau că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
brațe, ricoșează neputincioase la atingerea cu acest înveliș. E ca și cum fruntea cașalotului ar fi pavată cu potcoave; nu cred însă că ea ascunde vreo cît de mica sensibilitate. Gîndiți-vă la un lucru: cînd două corăbii pîntecoase din India, încărcate-vîrf, se nimeresc una lîngă alta în docuri, ce fac marinarii? Ei nu atîrnă între ele, în locul unde s-ar putea produce fatala ciocnire, vreo bucată de fier sau de lemn, ori vreun alt material solid asemănător, ci pun acolo un rotocol mare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
crestase cu sabia-i ascuțită, pentru a face o gaură mare la temelia lui; apoi, lepădînd sabia, își vîrîse brațul lung în gaură și-l scosese astfel pe bietul Tashtego, ținîndu-l de chică. Queequeg ne mărturisi că, la primul sondaj, nimerise peste un picior; dîndu-și seama că, într-o asemenea poziție, indianul ar fi putut s-o pățească, Queequeg îi slobozise piciorul și, printr-o manevră abilă, îl răsucise pe Tashtego în așa fel, încît, la următoarea scufundare a brațului, indianul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mateloți, supranumiți „gardieni ai vasului“ au misiunea de a-l manevra în timp ce ambarcațiunile urmăresc vreo balenă. îndeobște, acești gardieni sînt niște zdrahoni la fel de neînfricați ca și oamenii care alcătuiesc echipajele ambarcațiunilor. Dacă se întîmplă, însă, ca la bord să se nimerească vreun individ neobișnuit de firav, neîndemînatic sau sfios, individul acela e pus negreșit să păzească vasul. Așa se întîmplase la bordul vasului Pequod, cu un negrișor poreclit Pippin sau mai pe scurt Pip. Sărmanul Pip! Ați mai auzit de el
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
curaj, căci, îi spunea el, putea să aibă nevoie adesea de așa ceva. La cea de-a doua coborîre a lui în ambarcațiune, aceasta ajunse chiar lîngă balenă, iar cînd monstrul fu atins de harpon și-și dădu bobîrnacul obișnuit, lovitura nimeri chiar sub locul unde ședea bietul Pip. în buimăceala și-n consternarea lui, negrișorul sări fără să vrea, cu vîsla în mînă, peste bord, dar în așa fel, încît o parte din saula slobodă i se încolăci în jurul pieptului, căzînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se poate vag, cum sînt totdeauna sfaturile, fie ele cele mai bune. „Ține-te bine în ambarcațiune“ reprezintă într-adevăr deviza cea mai înțeleaptă a vînătorilor de balena. Se întîmplă însă ca „Sari din ambarcațiune“ să fie o deviză mai nimerită în unele cazuri. Mai mult încă, dîndu-și parcă seama că, prin sfaturile lui generale, îi lăsa lui Pip o prea mare libertate de a sări peste bord în alte ocazii, Stubb încetă brusc să-l mai povățuiască și încheie cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lucrurile, urmă căpitanul ciung - dar, cînd a mușcat saula, aceasta i-a rămas agățată de dinți, deși atunci noi nu ne-am dat seama. Iar cînd am început să tragem de saulă, ne-am pomenit drept pe cocoașa ei, în loc să nimerim pe spinarea celeilalte, care o luase la fugă, în direcția vîntului. Văzînd cum stau lucrurile și dîndu-ne seama ce balenă grozavă era - da, domnule, cea mai mare și mai nobilă balenă pe care-o întâlnisem vreodată! - m-am hotărît să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acești harponiști umpluți cu bere și cu rachiu de ienupăr - cum ni-i putem lesne imagina - erau niște oameni capabili să stea la prova unei ambarcațiuni și să țintească în vreo balenă fugar. Și totuși, așa făceau și le și nimereau. Dar asta se petrecea în Nordul foarte depărtat, unde, să nu uităm, berea e o necesitate a organismului. La Ecuator, în vînătoarea de balene din Mările Sudului, berea ar putea să-l toropească pe harponistul trimis în vîrful catargului sau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și cuțitul de bord pentru a rupe sigiliul și a citi întreg conținutul acelui pui de cașalot? în ce privește cunoștințele mele despre oasele leviatanului ajuns la deplină maturitate, rămîn îndatorat răposatului meu prieten Tranquo, regele insulei Tranqua, din arhipelagul Arsacidelor. Căci nimerindu-mă, cu ani în urmă, la Tranqua, pe cînd lucram pe vasul comercial „Dey-ul din Alger“, am fost poftit să-mi petrec o parte din vacanța-mi arsacidiană în singuratica reședință a regelui Tranquo, pierdută printre palmieri, la Pupella - o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gînduri și spuse în șoaptă: Ă Jucărie neghioabă! Distracție copilăroasă a trufașilor amirali, comandori și căpitani - oamenii se mîndresc cu tine, lăudîndu-și inteligența și puterea; dar ce poți face tu oare altceva decît să indici punctul jalnic în care se nimerește să te afli tu însuți pe această planetă întinsă, împreună cu mîna care te ține? Nimic altceva! Nu ești în stare să spui unde anume va fi mîine la amiază stropul de apă sau firul de nisip și totuși, în ciuda neputinței
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
miazănoapte. Tot astfel, în aceste strălucitoare mări japoneze, marinarul întîlnește cea mai cumplită dintre furtuni, taifunul. Acesta se dezlănțuie uneori din senin, întocmai ca o bombă care explodează pe neașteptate deasupra unui orășel adormit. în ziua aceea, către asfințit, Pequod nimeri într-un taifun care-i smulse pînzele și-l lăsă cu catargele despuiate, în bătaia vîntului năpraznic ce-i sufla din față. Cînd se lăsă întunericul, marea și cerul începură să urle, sfîșiate de fulgere; lumina acestora dezvăluia catargele avariate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unde ești? Să apăs? să apăs?... Vîntul a căzut și și-a schimbat direcția, domnule căpitan. Gabierul mare și gabierul mic au fost întinse și terțarolate. Nava își ține drumul. Ă înapoi toată lumea! O, Moby Dick, în sfîrșit ți-am nimerit inima! Acestea fură vorbele bolborosite de bătrîn în somnul lui chinuit, ca și cum glasul lui Starbuck i-ar fi silit visul îndelung amuțit să se rostească. Flinta, încă îndreptată spre bătrîn, tremura ca brațul unui bețiv, lîngă ușă; Starbuck părea să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înăuntru, iar a treia zi colace de salvare din aceleași coșciuge? Ești la fel de lipsit de principii ca și zeii și bun la toate ca și ei! Ă Dar eu nu mă gîndesc la nimic, domnule căpitan, fac doar ceea ce se nimerește. Ă Tot ca zeii... Ascultă, omule, nu ți se întîmplă să cînți cînd lucrezi la un sicriu? Se spune că Titanii îngînau cîte o melodie cînd tăiau craterele pentru vulcani, iar groparul din piesa de teatru cîntă, cu sapa-n
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se afla chiar în botul ei) și în vreme ce celelalte ambarcațiuni se opriseră fără voia lor, ca în așteptarea unui deznodămînt cu neputință de evitat - în clipa aceea, Ahab, scos din minți de apropierea dușmanului său de moarte, între fălcile căruia nimerise, viu și neputincios, apucă falca cu mîinile goale, încercînd nebunește să o descleșteze. Dar falca îi alunecă din mîinile ce se zbuciumau zadarnic; cele două copastii firave se îndoiră și se rupseră, în vreme ce balena își abătea ca pe o foarfecă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
între timp la fața locului, atît de aproape, încît Ahab putu striga, din apă: Ă Intră în... Dar în clipa aceea, un talaz venind dinspre Moby Dick, se abătu asupra căpitanului și-l înghiți. Zbătîndu-se să iasă la suprafață, Ahab nimeri pe creasta unui alt val, de pe care strigă: Ă Intră în balenă! Alung-o! Pequod își îndreptă prova în direcția arătată și, spărgînd cercul magic, reuși să despartă Balena Albă de victima ei. în timp ce monstrul se depărta, furios, ambarcațiunile se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
noaptea, m-am depărtat de el, de locul unde se va fi scufundat. Da, da, aidoma multor altor oameni, tu ai spus adevărul, tristul adevăr, despre tine însuți, bravul meu part, dar în ce-l privește pe Ahab, n-ai nimerit-o. Adio, catargule, n-o slăbi din ochi pe balenă, cît voi lipsi eu. Vom vorbi mîine, ba nu, chiar în noaptea asta, cînd Balena Albă va fi întinsă colo, legată de cap și de coadă. Ahab porunci să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Orbesc! Oameni buni, veniți în fața mea, ca să pot merge pe dibuite! E pe-aproape? Ă Balena! Corabia! strigară vîslașii îngroziți. Ă La rame, la rame! Potolește-ți, mare, adîncurile, pentru ca Ahab să poată - pînă nu e prea tîrziu - să-și nimerească ținta, pentru ultima oară! Văd, văd corabia! Trageți la rame, băieți, trageți vîrtos! Nu vreți să-mi salvați corabia? Dar, în timp ce vîslașii trăgeau din răsputeri la rame, împingînd ambarcațiunea printre talazurile furioase, prova ei, lovită de balenă, se rupse la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vîrtos flamura de catargul ce se scufunda. Un șoim care urmărise din tării coborîrea catargelor din locul lor firesc, printre stele, către adîncurile mării, începu să izbească în flamură cu pliscul, stînjenindu-l pe Tashtego; aripa largă și fîlfîitoare i se nimeri o clipă între ciocan și lemnul catargului și, atunci, simțind acel freamăt eteric de deasupra lui, sălbaticul scufundat în apă își pironi, cu ultima-i suflare, ciocanul în aripa aceea. Și astfel, cîrîind sălbatic, pasărea cerului, cu pliscu-i imperial întors
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în urmă. EPILOG Și numai eu am scăpat, ca să-ți dau de veste. IOV Drama s-a sfîrșit. Cum de se mai arată cineva pe scenă? Pentru că un supraviețuitor al naufragiului tot a mai rămas. După dispariția partului, s-a nimerit ca tocmai eu să fiu pus de Ursitoare să-i iau locul în ambarcațiunea lui Ahab, ca șef al vîslașilor; tot eu am fost cel care, în ultima zi, cînd cei trei vîslași au fost azvîrliți peste bordul ambarcațiunii, am
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
școlii critice moldovenești; dar, totodată, propunerea raționalistă ca un "tribunal" de lingviști să decreteze "îmbunătățirile" limbii. Această contradicție între tendințe nu se va rezolva niciodată în spiritul lui Asachi. Într-un loc1 Asachi declară că scopul literaților este de "a nimeri formele și stilul limbii" și, pentru aceasta, trebuie respectată limba cărților bisericești, ca să nu avem o limbă bisericească, înțeleasă de toți, și trei limbi provinciale. În 18472, într-un fel de manifest lingvistic, Asachi spune că foile (ziarele) au menirea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de ele. Există rastele speciale unde sunt ținute armele în fiecare instituție sau întreprindere, dar nu există armurier care să se ocupe de ele. Sunt unele arme atât de proaste încât oricât ai fi de bun trăgător tot nu poți nimeri ținta. În ce privește muniția, ea este foarte controlată. Fiecare trăgător primește pe linia de tragere câte 3 cartușe și în cel mai fericit caz 5 cartușe. Cu asemenea cantități și cu astfel de arme nu se poate face mare lucru chiar dacă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
rom�n Vasile P�rvan, c? �rom�nii s? au �ntors �n acelea? i locuri de unde fuseser? goni? i cu o mie de ani �n urm?? � �Nu po? i s? nu te �ntrebi, conținu? el, cum se face c? , dup? zece secole, au nimerit �n exact acela? i loc? � Dac? accept? m teoria istoric? a infiltr? rîi rom�nilor, am putea �n? elege c? această trebuia s? aib? loc la grani? a sudic? a Transilvaniei cu Valahia, cum ar fi F? g?ra? ul sau Hunedoara
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
frunzarele de lîngă bloc. De origine maidanez, încercat în asprimile vieții lui de vagabond, are totuși ceva de rasă în făptura-i aducînd cu a șoricarului, dar mai masiv, mai greoi, pe picoarele lui scurte și butucănoase. Cum de-a nimerit Moșu în nunta aia bezmetică de-acum patru luni? Ce-a căutat el între vînoșii cîini, între suplele cățele? Pentru că, de-atunci, ăhă, masculii au dispărut, văzîndu-și de viața lor crudă, femelele au fătat, a ruginit frunza din vii... Păi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
calamburistul de serviciu al breslei, doctul pișicher și ironist. Dublul rol. Nemeritatul. În sfîrșit. La un moment dat, în liniștea de stup zumzăitor a sălii, un răcnet ca de moarte... Hiperdelicatul pictor septuagenar Catul Bogdan, împărțind politețuri interbelice în jur, nimerise, cu țigara aprinsă, în corsajul unei... colege realist-socialiste. Vă dați seama... Noapte, Grădina Copou, o singură pată de zăpadă. Îmi întrerup rondul și mă ascund (nerușinat) după un copac negru. Doar ei doi. Ea păr imens. El fes. Și cîinele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să explodeze petarda în coasta cumpărătorului; petardele explodau nu numai afară, la tarabe, ci, dement, în chiar incinta Halei, nici unul dintre administratori neridicîndu-se din fotoliu, să intervină - au fost aruncate petarde de pe blocuri, de la ferestre, cu evidenta intenție de a nimeri capete de trecători - etc. etc. (Ce simplă ar fi fost, preventiv, amendarea neiertătoare a celor care comercializează aceste nenorocite subproduse!) Cu stupefiata și trista constatare că, de data asta, de aceste sărbători, ceva rău prevestitor și-a făcut apariția în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]