5,414 matches
-
Și așa se desacralizează frumoasa imagine a viei românești străjuită de nuci. Și nimic nu-i mai bun decât o ulcică de vin și câțiva mieji de nucă. “Radiosfera”, 26 decembrie 1994, ora 9,26 CARTEA A DOUA 15. Atunci când ninge Discutând, În capitolul anterior, despre influența exercitată asupra mediului de către plante, atât de evidentă În cazul nucului, mai mult, despre suportul chimic al acestei acțiuni, am deschis un nou teren de discuție. Anume, al limitelor acestei acțiuni. Necesitatea unei limitări
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
bănuiască că ceea ce “dospise” nouă luni vroia să vadă Soarele pe care urma să-l adore, pur rațional, toată viața. Că acela, adică eu, n’a avut noroc din acest punct de vedere, e altă poveste: deși era duminica Paștelui, ningea, ca și acum. Dar casa mirosea atunci a grâu, iar primul drum aveam să-l fac, În brațele tatei, Într’un lan de grâu. Să redevin pragmatic: zambila și grâul sunt, ambele, monocotiledonate. Și nu numai ele. Viața noastră, căci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dincolo nu merită nuanțe pentru cei din cartier. Cartierul e ultrasuficient. Ai aici tot ce-ți trebuie. 21. „La lemne“ Un ger amăgitor, fals, sec. Sterp. Sau un ger blând, neserios. Nouă grade, zice termometrul din intersecție. Mai bine ar ninge, naibii. Asfaltul gri poros și câini care moțăie peste guri de canalizare aburinde. Plus câțiva aurolaci rufoși, parcă mototoliți, folmotoace de aurolaci ciufuliți. - Sfârșit de secol în București, zice Bălănescu voit, studiat patetic, și trebuie să recunosc că cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Tăiaseră ai mei porcul, îl tranșaseră și-mi trimiseseră și mie ceva carne și niscai cârnați usturoiați. Foarte mișto cârnați. O nebunie. Superbi. Niște cârnați superbi, auzi ce-am spus! Cu cimbru. A doua problemă a fost cu trenul. Pentru că ningea și trenul a avut întârziere. Și uite cum întârziau cârnații și ceafa mea împănată undeva pe traseu. Ceafa porcului, nu a mea. Numai prostii spun. Vorba aia, îmi ziceam, dacă până la doișpe nu vine, mai stau până la unu, și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fata și trimite-o înapoi să le dau brânzoaice calde. Aceasta era Maia mea, Maia noastră, aceeași de fiecare dată și totuși alta prin simpla-i prezență. Seara la culcare își despletea părul, destul de lung, acum mult mai rar și nins de atâția torenți existențiali, și-l pieptăna totdeauna cu pieptene din os, după care își împletea din nou coada, așezând-o circular la spate. Băsmăluța era nelipsită, mereu curată și netedă, niciodată înflorată excesiv. Urma apoi rugăciunea de noapte spusă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ne-a împletit coronițe din florile grele de aur, făcându-ne să arătăm ca două zâne. Astfel, l-am rugat pe bunicul să ne spună câte ceva despre satul frumos care i-a adăpostit copilăria năzbâtioasă, tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins și blajin ca un
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
seculari inundă satul de sănătate și fericire, răsuflând adânc și cu foșnet. Numai mănăstirea privește zveltă spre cer, veghind cu turnurile sale întreg orizontul. Vorbind de satul său natal bunicul se umple de bucurie, părând mai alb decât o fereastră ninsă în noaptea de Crăciun. Timpul a trecut repede, iar cuvintele bunicului au rămas vii în inima mea multă vreme. Voiam să rodească, să aflu mai multe, însă, de această dată, despre partea spirituală a satului. De aceea, într-o duminică
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de admirație Bc. 5 XII 96 (Alex. L. Iosif - Legământ de eternă neuitare!, Editura Plumb, 1996); Domnului Cornel Galben, editor de forță și efect, această primăvară Închipuită de mine cu flori de vis, (pentru că azi, de Sf. Gheorghe, Încă mai ninge la P.N.) asigurându-l de prețuirea și devoțiunea celui de care-l leagă o veche prietenie sinceră; Ion Cârnu Piatra Neamț, 23 aprilie 1997 (Zbori la mine, primăvară!, Casa de Editură Panteon, 1996); Pentru SEMNUL TRECERII DVS. Prin lumea Amurgului Sentimental
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
săniuș. Mama mi-a spus: Unde te duci? În prima zi a sfântului an nou, toată lumea stă în casă! Pe străzi rătăcesc doar nebunii și câinii vagabonzi. N-am ascultat-o. Am plecat val-vârtej. Evident, se înșela. Noaptea dinainte a nins enorm și pârtia gemea de lume. Toți puștii din oraș erau acolo, unul nu lipsea. Și zău, merită să fii pe pârtie. Dar ce zic eu pârtie! Strada principală este pârtia, tot orașul este o pârtie, un derdeluș nemaipomenit. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
său își luau în serios misiunea de luptători. De cum s-au trezit dimineața, au început sârguincioși și exacți să se organizeze. Au făcut curățenie în colibă. Au reparat pereții, cum au putut, ca să nu-i plouă și să nu-i ningă. Și-au încropit din crengi două culcușuri. Au descoperit că există o vatră și un horn, deci la o adică puteau să aprindă focul - asta era foarte bine, și au descoperit în apropiere un izvor - iar asta era grozav. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
săniuș. Mama mi-a spus: Unde te duci? În prima zi a sfântului an nou, toată lumea stă în casă! Pe străzi rătăcesc doar nebunii și câinii vagabonzi. N-am ascultat-o. Am plecat val-vârtej. Evident, se înșela. Noaptea dinainte a nins enorm și pârtia geme de lume. Toți puștii din oraș sunt aici, unul nu lipsește. Și zău, merită să fii pe pârtie. Dar ce zic eu pârtie! Strada principală este pârtia, tot orașul este o pârtie, un derdeluș nemaipomenit. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Doamne, cuget bun și răul să se ducă pe pustiu!” Trecuseră câteva ore bune de sfat cu măicuța Natalia, acolo, în încăperea aceea micuță cu tavanul oblic, în care trebuia să stai aplecat. Frig și durere sufletească. Afară începuse să ningă destul de puternic, iar vântul spulbera zăpada. în curtea casei erau doar câțiva cărbuni și nici o bucățică de lemn pentru a face un pic de foc să-si poată încălzi trupul. Din cauza frigului și a zăpezii, al cărui strat creștea mereu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
exiști, ciopârțită în bucăți că te mai găsesc pe hărți. Tot mai tristă te apuc de când orbii te conduc și te duc—șontâc!—de zor spre Mărețul Viitor. Săracă țară bogată, vine vântul să te bată, vine cerul să te ningă și toți morții să te plângă. N-o să mori de două ori: larg ți-a fost în închisori și cald ți-a fost în siberii, țară prinsă între imperii. Fii cu Dumnezeu atentă: te prefaci in-de-pen den-tă, te prefaci c-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Internațional dedicat lui Mozart. În depărtare se zăresc munții Alpi cu piscurile acoperite de zăpadă. Traversăm o mică porțiune din Germania și revenim în Austria îndreptându-ne spre Innsbruck, o foarte frumoasă stațiune turistică și a sporturilor de iarnă, unde ninge mărunt. Intrăm pe valea Tirolului și străbatem Alpii prin numeroase tuneluri, unele dintre ele lungi de 7-9 km. Ajungem la trecătoarea Sf. Anton. Aici ne aflăm în plină iarnă. Munții sunt acoperiți cu zăpadă și ninge cu spor. În sfârșit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sporturilor de iarnă, unde ninge mărunt. Intrăm pe valea Tirolului și străbatem Alpii prin numeroase tuneluri, unele dintre ele lungi de 7-9 km. Ajungem la trecătoarea Sf. Anton. Aici ne aflăm în plină iarnă. Munții sunt acoperiți cu zăpadă și ninge cu spor. În sfârșit, în jurul amiezii intrăm în Elveția. Trecând pe lângă lacul Geneva ne îndreptăm spre Lausanne, veche așezare romană și mai târziu reședință episcopală, cu vechi catedrale și castele, iar de aici ne îndreptăm spre orașul Geneva, unde zărim
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Adineauri am terminat masa și mă grăbesc să vă scriu o carte poștală - ultima probabil, și iată de ce: azi este marți și încă n-am reușit să plecăm în munți. În ultimul timp a fost frig și pe munte a nins. Abia astăzi s-a înseninat puțin și s-a încălzit din nou. Dacă timpul nu se strică, mâine plecăm. Scrisoarea voastră cu rezultatele examenelor n am primit-o încă. O voi găsi probabil atunci când mă voi întoarce la Câmpulung. În caz că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
zici că se înclină, dar el se-nclină și ucide. regele spune nu fără motiv pre toți vă iubesc zău așa câinele lui are botul parșiv și vestonul croit din iarbă rea și-o cataramă de tinichea noaptea când felinarul ninge blând salt și suflare una sunt de-atâta iubire zăcea-vei mâine mătrășit în burtă de câine Regele de la sat „se-nclina nițeluș“, împleticindu-se după cum se-mpleticea și ținutul. Trăiai în acest ținut, care se autodevora până ce ajungea să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-i iei apărarea în fața celorlalți. Apoi directoarea a plecat, lăsându-mă singură cu grupa mea. Pe etajeră se găseau vreo zece bețe - crengi de grosimea unui creion și de lungimea unei rigle. Trei dintre ele, rupte. În acea zi a nins pentru prima oară anul acela cu fulgi mari, zdrențuiți, care s-au așternut pe jos fără să se mai topească. I-am întrebat pe copii ce cântec de iarnă le-ar plăcea să cântăm. „Cântec de iarnă?“ - de așa ceva încă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la zăpadă. Auzind zgomote la vestiar, directoarea a deschis brusc ușa biroului ei. Îi învăț un cântec despre zăpadă, i-am explicat, și n-are nici un rost să le povestesc în clasă copiilor cum cad fulgii de zăpadă, atunci când afară ninge. Într-o jumătate de oră ne-am și întors! „Ce vă trece prin cap“, a țipat ea, „cântecul nici nu-i trecut în programă!“ A trebuit să reintrăm în clasă. Jocuri, apoi pauză, apoi masa, apoi am repetat iar cântecelul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la drum. Titi, vezi unde e Leu; în mod sigur vom avea nevoie de ajutorul lui. Țuki, pune pe foc și ai grijă de Bebi. Să fiți cuminți! Și am pornit spre Jianu, hotărâți să o aducem pe mama acasă. Ningea abundent o zăpadă constituită din particule zgrunțuroase, pe care le prelua vântul învârtindu-le amețitor în aerul care părea alcătuit din cristale reci albe-vineții gata să pedepsească pe oricine ar fi îndrăznit să le opună rezistență. Era cumplit! Vai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ascensor cu ruj, cu inscripții la fel de dure, chiar și în zilele în care nu sunt comemorări ale unor evenimente tragice ca cel de mai sus. Sâmbătă seara, ora 21. Singur (sau aproape singur) în imensa bibliotecă a Universității Laval. Afară ninge, zăpada este spulberată de un vânt de 70 km la oră, ninge cum doar în Québec poate ninge. Mă simt ca fantoma de la Operă, îngropat de viu într-un mormânt plin de cunoaștere care în mare parte nu-mi va
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care nu sunt comemorări ale unor evenimente tragice ca cel de mai sus. Sâmbătă seara, ora 21. Singur (sau aproape singur) în imensa bibliotecă a Universității Laval. Afară ninge, zăpada este spulberată de un vânt de 70 km la oră, ninge cum doar în Québec poate ninge. Mă simt ca fantoma de la Operă, îngropat de viu într-un mormânt plin de cunoaștere care în mare parte nu-mi va fi accesibilă niciodată.... Caut o carte despre "estetica" fenomenului fascist și trec
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
evenimente tragice ca cel de mai sus. Sâmbătă seara, ora 21. Singur (sau aproape singur) în imensa bibliotecă a Universității Laval. Afară ninge, zăpada este spulberată de un vânt de 70 km la oră, ninge cum doar în Québec poate ninge. Mă simt ca fantoma de la Operă, îngropat de viu într-un mormânt plin de cunoaștere care în mare parte nu-mi va fi accesibilă niciodată.... Caut o carte despre "estetica" fenomenului fascist și trec pe lângă raftul cu cărți scrise în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dans un grand Boeing bleu de mer/ J'ai besoin de revoir l'hiver et ses aurores boréales.... Gata, recunosc, mi-au dat lacrimile). Anul 2005 6 ianuarie 2005 Bucătăria căminului studențesc Moraud, seara, orele 19.30, ora mesei. Afară ninge în rafale, iar înăuntru...Thierry, student francez din Toulouse, își mănâncă tacticos și cu multă poftă le saucisson traditionnel de Noel trimis de mama sa prin poștă, într-o cutie de tablă ermetic închisă, după cum cer normele canadiene de securitate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu arome de curry. Omul nostru a abandonat toate resturile vegetale și animale rămase de pe urma activității sale chiar acolo unde a gătit, un munte mic în mijlocul căruia strălucea ochiul incandescent al plitei pline de grăsime. 10 ianuarie 2005 În timp ce afară ninge în rafale, răsfoiesc cu încântare ediția princeps a Călătoriilor în zig-zag a lui Rodolphe Töpffer (1799-1846), născut la Geneva, un om complet, desenator, botanist, pedagog, politician. Este o carte de călătorie, scrisă în stilul savuros al primei jumătăți de secol
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]