7,150 matches
-
și metafizic al descendentului din străini, "o creatură ciudată, căreia îi curge prin vine sânge de Genova sau Toledo, dar care și-a trăit viața în pampa argentiniana"30. Care este țara mea? se întreabă Sábato: Am crescut band din nostalgia după Europa părinților noștri, ascultând povești despre pământurile îndepărtate și despre miturile și poveștile de acolo."31 Cu ochii minții, vedea munții și marile lăsate în urmă, astfel că "bunicii ne-au lăsat moștenire o nostalgie a nostalgiei"32. Patria
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Am crescut band din nostalgia după Europa părinților noștri, ascultând povești despre pământurile îndepărtate și despre miturile și poveștile de acolo."31 Cu ochii minții, vedea munții și marile lăsate în urmă, astfel că "bunicii ne-au lăsat moștenire o nostalgie a nostalgiei"32. Patria înseamnă pentru copilul Ernesto, așa cum subliniază Carlos Cătănia, nimic altceva decât o infimă parte din copilărie, niște chipuri, cateva amintiri din adolescență, un arbore, un cartier, o stradă oarecare, un tango vechi cântat la orgă. "În
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
band din nostalgia după Europa părinților noștri, ascultând povești despre pământurile îndepărtate și despre miturile și poveștile de acolo."31 Cu ochii minții, vedea munții și marile lăsate în urmă, astfel că "bunicii ne-au lăsat moștenire o nostalgie a nostalgiei"32. Patria înseamnă pentru copilul Ernesto, așa cum subliniază Carlos Cătănia, nimic altceva decât o infimă parte din copilărie, niște chipuri, cateva amintiri din adolescență, un arbore, un cartier, o stradă oarecare, un tango vechi cântat la orgă. "În opera lui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
faute de mieux...", fugarul ia viața de la zero, creând, împotriva atacurilor furibunde, comuniste și fasciste, împotriva sărăciei și invidiilor, prin românele și eseurile sale, o operă în care locul central îl ocupă Omul cu majuscula, care trăiește toată viața cu nostalgia absolutului. O mare credință dispărea, "făcându-mă să simt pământul surpându-se sub picioare. Eram în pragul sinuciderii. Și atunci, m-am gandit din nou, cu nostalgie și fervoare, la matematică... Am retrăit aceeași fascinație a universului obiectelor eterne și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care locul central îl ocupă Omul cu majuscula, care trăiește toată viața cu nostalgia absolutului. O mare credință dispărea, "făcându-mă să simt pământul surpându-se sub picioare. Eram în pragul sinuciderii. Și atunci, m-am gandit din nou, cu nostalgie și fervoare, la matematică... Am retrăit aceeași fascinație a universului obiectelor eterne și incoruptibile"48. Întors în La Plata, unde și-a urmat carieră de fizică-matematică, o profundă criză spirituală l-a făcut să se îndepărteze de o știință care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și piramidele Egiptului au fost până la urmă desfigurate de implacabilul vânt al deșertului, dar piramida geometrica, care este spiritul omului, rămâne veșnic identică cu ea însăși. Lumea platonica nu este însă adevărată patrie a omului, spune Sábato, ci doar o nostalgie a divinității; adevărată lui patrie, la care se întoarce după căutările sale ideatice, este regiunea sufletului, regiune în care iubește și suferă, fiindcă sufletul este prizonier al trupului, iar trupul este ceea ce ne face ființe ce se îndreaptă spre moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
teatru argentinian, care se instalează la Paris în 1962. 15 Autorul face referire la tangoul "Anclao en París" ("Ancorat în Paris"), al lui Enrique Cadícamo, în care personajul trăiește la Paris timp de zece ani, fără bani și mereu cu nostalgia pentru Buenos Aires. 16 Héctor Bianciotti a colaborat cu Copi la acest ziar. 17 Gustavo Guerrero, Art. cît, p. 5. 18 Alexandru Paul Georgescu, Valori hispanice în perspectiva românească, Cartea Românească, București, 1986, p. 195. 19 Jean Cassou, citat de Gustavo
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și a exista, a se află; cealaltă formă este ser, care trimite la a fi permanent, inseamna continuitate. Cu aceste două forme se joacă autorul, pentru a arăta că argentinianul din Buenos Aires, deși nu e dintotdeauna pe aceste meleaguri, are nostalgia că, într-o zi, să fie definitiv, să-l transforme pe estar în ser, să nu mai fie un imigrant, să dobândească permanentă pe aceste meleaguri (explicația noastră, jocul de cuvinte părându-ni-se foarte interesant pentru explicarea metafizicii tangoului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sa ontologică, dezvăluind prejudecățile și temerile omenirii moderne în fața lumii zoologice ancestrale, este salutată de critica franceză și internațională, care îi consacră numeroase cronici și articole. Autorul revine la genul autobiografic cu a sa monumentală La Maison (Privat, 2012), unde nostalgia, realismul și simbolistica rafinată fac casă bună cu umorul. Tălmăcit pentru prima dată în limba română, autorul Alain Leygonie este tradus și în limba germană, fiind invitat la numeroase conferințe, atât în țară, cât și în străinătate. Președinte al Uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pe vremea omului în stare naturală visat de Rousseau), când eram cu adevărat semenii animalelor, când ne înțelegeam într-adevăr cu ele. Sau, cel puțin, asta sugerează cele mai multe mituri. În toate marile legende indiene ale Americii, ne spune Lévi-Strauss, găsim nostalgia timpurilor când oamenii și animalele conviețuiau în pace, în bună înțelegere, își puteau vorbi și puteau pricepe tot ce își spuneau. Astăzi, o prăpastie adâncă ne desparte de ele. Animalele făceau parte din familia noastră sau, mai bine zis, eu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nu puțini sunt cei care continuă să creadă că ființele umane și non-umane aparțin unor lumi care comunică între ele. Diferența stă în modul de prezentare, nu de ființare. Asta ne învață miturile amerindiene, sub formă de povestire, pe fondul nostalgiei și al poeziei. "Miturile amerindiene nu evocă trecerea ireversibilă de la natură la cultură, ci apariția unor discontinuități naturale pornind de la un continuum cultural în cadrul căruia ființele umane și non-umane nu erau clar diferențiate." (Philippe Descola, Dincolo de natură și cultură). Așa
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și pânzele lor. Spre deosebire de peisajele estivale și autumnale, în peisajele de iarnă cromatica nu mai este difuză și învăluitoare, ci, dimpotrivă, are transparențe strălucitoare, sticloase, cu accente severe și dezolante uneori. Pitorescul iernilor lui Cămăruț, în atmosfera cărora plutește vagă nostalgia copilăriei, evocarea acelei vârste primare care persistă întreaga viață în noi, reține totuși în tușele sale amprenta asprimilor specifice anotimpului hibernal, cu aspecte dramatice adeseori sugerate de către un pâlc de copaci desfrunziți, cu crengi puține și sfârtecate, în poziții înclinate
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
mama învăța cu mine acasă și citea acum la ceaslov, la psaltire și Alexandria mai bine decât mine, și se bucura grozav când vedea că mă trag la carte. „ Se simte în vocea povestitorului această evocare a chipului mamei cu nostalgie, recunoștință, profundă considerație pentru cea care i-a dat un rost în viață. Și spunem și noi ceea ce mai precizează criticii despre Smaranda Creangă. Smaranda este fiică de vornic și având frați cu învățătură se socotește superioară soțului ei ca
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
mă trag la carte..... Acest gest capătă semnificații nebănuite pentru scriitorul de mai târziu, care a ajuns și el să scrie o carte, o capodoperă . De aceea, spre Smaranda se îndreaptă sentimental de recunoștiință , și evocarea ei e plină de nostalgie. E a devinit prototipul, chipul mamei eterne: -Așa era mama în vremea copilăriei , plină de minunății pe cât mi-aduc aminte, să-mi aduc bine aminte , căci brațele ei m-au legănat,când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
că ―nu știu alții cum sunt-, Creangă evocă cu multă dragoste figura mamei, ―care era vestită pentru năzdrăvăniile sale-. Pentru copilul de altădată, mama pare o ființă desprinsă din povești, care face ―multe și mari minunății-. Scriitorul se întreabă cu nostalgie: ―Ce-i pasă copilului, când mama și tata se gândesc la neajunsurile vieții, la ce poate să aducă ziua de mâne, sau că-i frământa alte gânduri pline de îingrijire-? De aceea, amintirile lui Nică sunt pline de haz și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
trăiește personajul, a inautenticului neevident. Metaforele cele mai reușite prin care naratorul-personaj descrie acest univers inautentic sunt ilustrata poștală și ,,tabloul de pictor pornit de la schițe informe"135. Matei Călinescu identifica în această atracție către lumea bâlciului a naratorului-personaj o ,,nostalgie a autenticității". Abordând transdisciplinar textul lui Blecher observăm că toate aceste locuri reprezintă căi prin care naratorul-personaj poate transgresa limita și trece ,,dincolo". Paradoxal, observarea în detaliu a acestor lumi mimetice îi permite personajului accesul la adevărata autenticitate. Viziunile, halucinațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ca o frunză de stejar, veșnic mirosind a cenușă stătută; în simpla și elementara aducere aminte a ochelarilor cu lentilă groasă ai bătrânului Samuel Weber, în astfel de mărunte ornamente și lucruri domestice, regăsesc toată melancolia copilăriei mele și acea nostalgie esențială a inutilității lumii, care mă înconjoară de pretutindeni ca o apă cu valurile împietrită 241. Nevoia articificialului, a imitației și-o va satisfice eul narator prin descoperirea de lumi noi în care se va proiecta, începând aventura sa existențială
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
asupra eului liric bacovian: ,, Și atunci am fugit plin de groază/ Din sumbrul muzeu fioros"249, ci dimpotrivă, personajul blecherian este convins că ,,în panopticum, și numai acolo, nu există nicio contradicție între ceea ce făceam și ceea ce se întâmplă"250. Nostalgia panopticului o va simți ca o permanență personajul blecherian, panorama bâlciului îi va satisface la un moment dat al existenței sale această nevoie de arificial: ,,în panorama de bâlci regăsesc locul comun al tuturor acestor nostalgii răspândite în lume, cari
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ceea ce se întâmplă"250. Nostalgia panopticului o va simți ca o permanență personajul blecherian, panorama bâlciului îi va satisface la un moment dat al existenței sale această nevoie de arificial: ,,în panorama de bâlci regăsesc locul comun al tuturor acestor nostalgii răspândite în lume, cari adunate la un loc formează însăși esența ei"251. Admirația față de unul dintre prietenii din copilărie Paul va fi dirijată, de asemenea, de aceeași obsesie a imitației existenței a naratorului-personaj, ipostaziată de data aceasta în imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să-mi creez în mijlocul orășelului de provincie, în odaia închisă, fără ferestre, unde dormeam și lumina venea prin plafon, o insulă proprie și secretă, un oraș al meu viu și animat...374, saloanele de spital: depozite imense de amintiri și nostalgii, și fiecare claxonare de automobil, fiecare țipăt și fiecare lumină era un semnal ce corespundea direct și secret cu telegrafia inimii, venind dintr-o lume ce mi se părea îngrozitor de veche și de îndepărtată 375. Totuși, singura lume care persistă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
credințelor și ideilor religioase, vol. I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988. Eliade, Mircea, Încercarea labirintului, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990. Eliade, Mircea, Mefistofel și androginul, București, Editura Humanitas, 1995. Eliade, Mircea, Mitul eternei reîntoarceri, București, Editura Științifică, 1991. Eliade, Mircea, Nostalgia originilor. Istorie și semnificție în religie, traducere din engleză de Cezar Baltag, București, Editura Humanitas, 2013. Eliade, Mircea, ,,Oceanografie" în Drumul spre Centru, București, Editura Univers, 1991. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, București, Editura Humanitas, 1995. Eliade, Mircea, Tratat de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988, p. 373. 437 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, București, Editura Humanitas, 1991, p. 21. 438 Adrian Marino, op. cit., p. 153. 439 Ibidem, p. 155. 440 Mircea Eliade, Nostalgia originilor. Istorie și semnificție în religie, traducere din engleză de Cezar Baltag, București, Editura Humanitas, 2013, p. 8. 441 Mircea Eliade, Încercarea labirintului, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990, p. 175. 442 Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, București, Editura Științifică, 1991, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în religie, traducere din engleză de Cezar Baltag, București, Editura Humanitas, 2013, p. 8. 441 Mircea Eliade, Încercarea labirintului, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990, p. 175. 442 Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, București, Editura Științifică, 1991, p. 41. 443 Mircea Eliade, Nostalgia originilor. Istorie și semnificție în religie, ed. cit., p. 8. 444 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, București, Editura Univers, 1978, p. 118. 445 Adrian Marino, op. cit, p. 161. 446 Mircea Eliade, ,,Oceanografie" în Drumul spre centru, București, Editura Univers
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Ibidem 3 Ibidem, p. 9 4 Tema a stat (și) în atenția unor autori precum: Vladimir Sossky (Vederea lui Dumnezeu, în românește de Maria Cornelia Oros, studiu introductiv diac. loan I. Ică jr.. Sibiu. Ed. Deisis. 1995) și Mircea Eliade (Nostalgia originilor. Istorie și semnificație în religie, traducere de Cezar Baltag, București, ed. Humanitas, 1994. în special capitolele 2 și 3); Paul Evdokimov (Iubirea nebună a lui Dumnezeu, traducere, prefață și note de Teodor Baconsky, București, Ed. Anastasia f.a.;Cunoașterea lui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
inițiativei și a responsabilității, economicul apare în prim-planul preocupărilor umane. El nu reprezintă cum s-a considerat o slăvire și o slujire a valorilor pămîntești în pustia lumii, ci realizarea unui echilibru între spirit și materie, o manifestare a "nostalgiei spiritului după perplexitate" (Matei Călinescu). După căderea în materie, efortul omului de redobîndire a Cerului său, nu poate însă neglija cele pămîntești sau "sistemul obiectelor" (Baudrillard), care nu aparține unui "regat spiritual" (Saint-Exupéry), dar care poate fi semnificat. La urma
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]