5,280 matches
-
Moldova, de către fruntașii politici locali a fost determinată și de faptul că acesta era de același neam și credință, ca și de continuarea luptei împotriva tătarilor, în scopul alcătuirii unui organism politic mai întins. Voievodul Dragoș a fost instalat de oștile regești ca un căpitan ce asigura securitatea (paza) regiunilor estice moldovenești, o prelungire a autorității (puterii) Ungariei în aceste teritorii. El a fost instalat aici ca "paznic" al acestui "colț de pământ moldovenesc" (Panaitescu). La început, țara (statul) lui Dragoș
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
externe, poloneză și ungară, din 1359, erau îndreptate împotriva formațiunii statale românești din nord-vestul Moldovei (continuare a unei alcătuiri statale mai vechi), dar acestea nu au afectat direct partea de sud-est a țării, aflată sub dominația Hoardei. În aceste condiții, oștile poloneze și cele ungurești nu au intrat în coliziune cu cele mongole în Moldova funcționa, la mijlocul secolului al XIV-lea, un condominium tacit: în nord-vest, polonezii și ungurii (creștini), în sud-est, mongolii (păgâni).32 Tradiția istorică moldovenească, înregistrată de letopisețele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
săi a trecut în taină în Țara Moldovei, ce era supusă Coroanei ungurești, dar din cauza vecinătății tătarilor era de mult timp părăsită de locuitorii săi". Pentru răsturnarea urmașilor lui Dragoș era nevoie de forțe militare însemnate, capabile să se opună oștilor lăsate de Angevini, la est de Carpați, după intervenția în Moldova. Pentru a învinge în această luptă, Bogdan a apelat la maramureșenii săi, dar și la forțele locale din zonă. Lupta cu Bogdan a fost purtată de Balc, fiul și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ar fi ocupat tronul țării se pare că intervenția (pătrunderea) lui Bogdan și a fiilor săi s-a produs imediat după moartea lui Sas, înainte ca Balc să-și consolideze domnia. În orice caz, acesta (Balc) a luptat efectiv cu oștile lui Bogdan, căci s-a ales cu răni grave. Regele Ludovic a încercat de mai multe ori să readucă la ascultare pe "valahii rebeli ce s-au abătut de la calea fidelității", dar tentativele sale s-au frânt de rezistența acestora
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reușit să-l aducă la "ascultare" pe noul domn, care, "spre paguba maiestății noastre" (Ibidem, p. 80-83), continua să domnească în Moldova. Și cronica lui Ioan de Târnave consemna că Bogdan, noul stăpân al Moldovei, "a fost atacat deseori de oastea regelui", ceea ce indică că Ludovic trimisese oști în multe rânduri, pentru a restabili suzeranitatea sa, dar a fost învins, iar Balc voievod, susținut de rege, a fost silit să renunțe la Moldova, părăsindu-și rudele și întreaga avere. Prin diploma
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu era supusă unei amenințări iminente, Hoarda de Aur fiind epuizată de războaiele civile, ca și de loviturile aplicate de ofensiva lui Olgerd, din anii 1362-1363. Nu avem știri nici despre ciocniri cu Polonia sau Podolia, condusă de Koriatovici. Înfrângerea oștilor ungare în tentativa lor de a anihila revolta (mișcarea) autonomistă din Moldova și implicarea în disputele politico-militare din sudul Dunării, nu a însemnat renunțarea regelui Ludovic la suzeranitatea asupra teritoriului est-carpatic. Presiunile politico-diplomatice și cele militare, după împrejurări, au continuat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a voievodului de la Suceava asupra Podoliei Mici, teritoriul dintre Nistru și Bugul de Nord. Această dominație, dacă a fost reală, nu a fost cu totul temporară deoarece, cf. letopisețelor ruso-lituaniene, după moartea fraților săi, cneazul Feodor Koriatovici a venit cu oaste lituaniană în Podolia, pentru a o supune, dar nu știm dacă a urmărit să respingă pe moldoveni sau să înfrunte pe feudalii locali. Această relatare este verosimilă căci, în 1393, cînd cneazul Witold al Lituaniei atacă posesiunile lui Feodor Koriatovici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
voluntarii români se numărau cu miile, alcătuind detașamente speciale. S-a observat cu îndreptățire că, în acel secol, „afirmarea dinamică a conștiinței naționale este însoțită de o puternică resurecție a spiritului militar sau, cu alte cuvinte, la intensificarea curentului către oaste [N. Iorga]. Totodată, constatăm încercări - uneori, pentru scurt timp, izbutite - de reconstituire a unei oști pământene”. Totuși, oamenii politici din Principate în secolul XVIII, spre deosebire de „epocile eroice”, nu sfidau primejdia, ci o evitau fie prin înduplecarea inamicului, fie prin trecerea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în acel secol, „afirmarea dinamică a conștiinței naționale este însoțită de o puternică resurecție a spiritului militar sau, cu alte cuvinte, la intensificarea curentului către oaste [N. Iorga]. Totodată, constatăm încercări - uneori, pentru scurt timp, izbutite - de reconstituire a unei oști pământene”. Totuși, oamenii politici din Principate în secolul XVIII, spre deosebire de „epocile eroice”, nu sfidau primejdia, ci o evitau fie prin înduplecarea inamicului, fie prin trecerea de partea „eliberatorilor” după dobândirea unor minime garanții pentru ei și ființa de stat pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe viață”. Comparând situația celor doi domnitori, un contemporan muntean nota: „iar lui Cantemir îi da mâna a-și descoperi a sa credință către împăratul Petru cel Mare și a împlini făgăduielile, căci că de grabă l-a năpădit ajutorul oștilor rusești și curînd după aceasta și însuși porusia (prezența) împăratului...”. Deși „om de curte”, sau poate de aceea, logofătul Radu Greceanu ni se pare a fi surprins cu exactitate „temeiurile” și reacțiile lui C. Brâncoveanu. La Urlați, „pravoslavnicul domn îngrijat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la concluziile lui Ștefan Ionescu și Panait I. Panait: domnitorul n-avea la granițe trupe aliate, ci, dimpotrivă, era înconjurat pe tot flancul dunărean de puternice concentrări inamice, adică otomane; cel mai inofensiv gest de trădare ar fi însemnat atragerea oștilor otomane și tătare; i s-a poruncit să meargă spre Tighina; a pornit pentru a ajunge la conacul său de la Gherghița și, în schimbul unor mari sume de bani, a smuls porunca de a se opri acolo; s-a mutat apoi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
trupele ruse în drumul domnitorului spre sudul Moldovei, fie retragerea în Transilvania (alternativă pe care o negociase încă din ianuarie 1711); intră în rol de mediator, pentru ca, după Stănilești, să pedepsească pe cei compromiși cu rușii; atacul Brăilei, deci fărâmițarea oastei ruse, îi arătase că aceasta din urmă nu va putea rezista oastei otomane; în 1711, pentru Brâncoveanu „momentul dezlănțuirii propriilor puteri nu sosise și nu avea să sosească niciodată”. După opinia noastră, momentul 1711 a fost pentru Constantin Brâncoveanu un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
alternativă pe care o negociase încă din ianuarie 1711); intră în rol de mediator, pentru ca, după Stănilești, să pedepsească pe cei compromiși cu rușii; atacul Brăilei, deci fărâmițarea oastei ruse, îi arătase că aceasta din urmă nu va putea rezista oastei otomane; în 1711, pentru Brâncoveanu „momentul dezlănțuirii propriilor puteri nu sosise și nu avea să sosească niciodată”. După opinia noastră, momentul 1711 a fost pentru Constantin Brâncoveanu un intermezzo nefast fără voia sa și împotriva simțămintelor sale. El va returna
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a țării, când „crai aveam români de neam”: Mircea, Mihai Vodă Viteazul; „că sântem din vechii romani”. Cantacuzinii (Pârvu, Mihai și Răducanu) s-au arătat către ruși „cu mare credință și ajutor”; au dat grâul de pe moșiile lor, cară de oaste cu vite, au format detașamente de voluntari și un regiment național de husari. Numai moldovenii au atins numărul de 12.000 de voluntari trimiși în armata rusă. Se cunoaște rolul pe care l-au jucat detașamentele de voluntari în cucerirea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acestor locuitori îndeobște și a fiecăruia în parte, ca a unor de aceeași lege creștină, asigurându-li cu multă milostenie toate privileghiurile și drepturile lor [...] a se bucura de ocrotirea și părtenirea schiptrului său împărătesc”. Cuvintele de ocrotire, apărare, privilegii, oaste pământeană, patrie învederează că, în concepția deputăției, supunerea se mărginea la autonomie. De altfel, acesta era atunci țelul imediat al luptei românilor și o abatere de la el se confunda cu o inserție din afara spiritului politic precumpănitor în epocă, cu un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ședința din 1 septembrie, următoarea propunere a lui Panin: să se comunice lui Rumianțev ca să ceară marelui vizir reluarea convorbirilor de pace, în care scop să se mai aplice turcilor o lovitură, trecându-se peste Dunăre un mic corp de oaste; „dacă însă toate acestea nu vor duce la pace, și a început și războiul suedez, atunci e necesar să se recurgă la măsura extremă propusă de mine mai înainte, adică să se pustiască Moldova și Valahia, să fie duși de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a acceptat să-l primească pe N. Bălcescu numai ca pe o persoană particulară și nu ca reprezentant al partidei naționale române. „Când i-am spus că mă ofer pentru concilierea românilor - nota N. Bălcescu -, mi-a zis că are oaste și tunuri”. N. Bălcescu constata totuși că Bem dorea succesul misiunii românilor și că „sunt sigur că el ascunde mari proiecte”. Bem i-a trimis pe români să-și îndeplinească misiunea la Debrețin. Neîndoielnic că atitudinea lui Bem i-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
al Sfintei Alianțe, ceea ce nu excludea, dimpotrivă, ideea preponderenței exclusive ruse acolo unde îi dictau interesele. Agravarea crizei orientale în vara lui 1832 a prilejuit politicii externe ruse, după cum vom vedea, atingerea unui succes de apogeu. Atunci când, în iunie-august 1832, oștile egiptene ale lui Ali Pașa au ocupat Siria și au irumpt în Anatolia, sultanul a făcut apel la ajutorul Europei. Anglia și Austria l-au promis, Franța l-a încurajat pe Ali, Rusia însă, care nu putea suporta eventualitatea trecerii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se explică prin convergențele gotice. Astfel, biserica Sfîntul Nicolae din Rădăuți este o biserică de tip occidental adaptată cultului ortodox. Analiștii istoriei sociale românești, într-o tradiție începută de romanticul Bălcescu, au găsit momentul cheie al legăturilor dintre suveran și oastea sa. Victoria lui Ștefan din 1475 aparține doar moldovenilor. Victoriile lui Ștefan și intrarea acestora într-o memorie colectivă de moștenire bizantină, urmate de gloria timpurilor romantice sînt inseparabile de modalitățile înregistrării lor. Pentru a consemna această istorie au fost
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cele două teritorii. La est, reacția vine din partea unei ortodoxii reînnoite, la vest, aceasta este condusă de Contra-Reforma catolică. Expansiunea Reformei este concomitentă cu înaintarea otomanilor. Etapele sînt cunoscute: Belgradul este ocupat în 1521, regatul Ungariei este învins în 1526, oștile otomane intră în Austria și devastează Styria, Ungaria centrală este transformată în pașalîk în 1541. Frica de turci creează o apropiere între Habsburgi și Moldova, în vreme ce noul curent ideologic și religios progresează. Primele catehisme luterane în română sînt tipărite la
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
întărită pe câmpurile de bătălie. Poporul nostru a privit războiul de independență cu multă simpatie și l-a sprijinit din toate puterile, și cu toate mijloacele. Armata română a fost mobilizată și trimisă la Dunăre să păzească fluviul până la venirea oștilor ruse. Chiar din primele zile ea a angajat unele acțiuni împotriva turcilor, ajungând astfel armata rusă să treacă fluviul. După trecerea Dunării, armata rusă a început o mare ofensivă împotriva turcilor, reușind să-i împingă până la trecătorile munților Balcani. Lupte
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
care 58 700 constituiau armata activă. Trupele masive masate apoi pe Dunăre pentru apărarea granițelor sudice împotriva intenției Turciei de a deschide ostilitățile pe teritoriul nostru au contribuit activ, de la 12 aprilie 1877, când Rusia declara război Turciei, la trecerea oștilor acesteia spre Balcani. Curând România ajungea la înfruntarea armată cu Turcia. La 21 aprilie 1877, Brăila era bombardată și urmau apoi Calafatul, Bechetul, Oltenița și Călărașii. Artileria română răspundea bombardând Vidinul, instituindu-se astfel starea de război cu Imperiul Otoman
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
rece. Eu, cât pentru mine, nu m am îngrijit de loc de notele lui Savfet-pașa dar foarte mult m-am îngrijit de acele cuvinte, spuse la tribuna parlamentului din Londra, că România face parte integrantă din Imperiul Otoman și că oastea otomană poate trece Dunărea. Aceste cuvinte m-au îngrijit. Dar ce să facem? Să stăm morți? Nu, domnilor căci morților nimeni nu le poate ajuta; nimeni nu comptează cu morții. Noi trebuie să dovedim că avem conștiința misiunii noastre, trebuie
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
București, 1981; Scribul și închipuirea, București, 1984; Ioan Metafora, București, 1986; Faraonul, București, 1996; Evanghelia după Ioan Metafora, București, 1997. Traduceri: Antologia poeziei gruzine (sec. XII-XIX), pref. Marcel Petrișor, București, 1974; Blaje Koneski, Poeme, pref. Dinu Flămând, București, 1975; Bessiki, Oștile tristeții, Iași, 1977; Bojin Pavlovski, Duva, București, 1977, Western Australia, București, 1981 (în colaborare cu Carolina Ilica), Ipocritul, București, 1986 (în colaborare cu Carolina Ilica), Ipocritul roșu, Chișinău, 1990; Petar Njegos, Cununa munților, București, 1978; Kocio Ratin, Zorile dalbe, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
Dumnezeiasca slujbă a făgăduinței lor, și să păzească mintea lor slobodă de fieștece turburare și zarvă lumeacă". Canonul 7 al Sinodului al IV-lea Ecumenic: "Cei ce odată în cler s-au rânduit, și monahi, am hotărât, ca nici la oaste, nici la dregătorie lumească să vie. Sau aceasta îndrăznind-o și necăindu-se ca să se întoarcă la aceasta, care pentru Dumnezeu mai-nainte o au ales, să se anatemizeze". Canonul 11, Primul și Al Doilea Sinod: Dacă vreunul dintre ei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]