13,698 matches
-
de ani. A adunat în ei: sori călători, luceferi și flori albastre, geneza, apocalipsa și timpul estetic, lacul, cetina și teiul sfânt, salcâmul, buciumul și trandafirul, îngerul, demonul și visul, luna, lumânarea și steaua, balta, trestia și părul de aur, obrazul ca mărul, ochii mari și mâna rece, Venere, Madona și amintirea, marea, moartea și plopul. O listă nesfârșită a lui trei în multiplicare și iar multiplicare, în continuă reașezare. Azi îl chemăm pe cel treaz cu spiritul să audă vocile
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi «cât istoria noastră». Nu mai sunt cei ai cunoașterii, ci ai curiozității bolnave de banalitate.” Mâna
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
întors amorul meu de plumb / Pe flori de plumb, și-am început să-l strig - / Stam singur lângă mort...și era frig.../ Și-i atârnau aripele de plumb.[10] Literatul modelează durerea, o încântă cu slovele lui, o apropie de obrazul chinuit de gânduri și așteaptă liniștit să-i smulgă derma care îi acoperă suferința tăcândă. Despre artă și creator Paronime ale luminii și ale suferinței, ale inițierii și ale așteptării fuziunii sufletului cu un timp mai bun. Tot ce este
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
buchet de fum de țigară de prin anii patruzeci covorul și-a cârpit ochiul de șoarec și s-a așezat în poală ca o fetiță pregătindu-se să-i mângâie gloanțele din barbă iar pereților de emoție le-au pleznit obrazul că au venit cu dunga strâmbă la pantaloni și cu flori de mucegai s-au luat de amintiri cu vârful ultimelor crăpături ca niște degete în viață și au deschis ochii ce stăteau în fotoliu vedeau și toți dar absolut
INTERZISĂ INTRAREA LITEREI B de VASILE PIN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341926_a_343255]
-
iubire sădită în fiecare lucru sau ființă ce ne înconjoară. În viața de zi cu zi sunt o umbră. Mă strecor printre oameni, îi observ, îmi place să îi ajut, să îi ascult și să încerc să îi înțeleg. Observ obrazul crispat al omului ce simte durere în suflet, dar și privirea adâncă a unui om ce simte durere fizică. Trecerea mea pe lângă ei devine ca un foșnet de frunze împinse de o pală de vânt. Dacă reușesc să le îmblânzesc
GÂNDURI DE SEARĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341967_a_343296]
-
s-au făcut prezentările reciproce. Tinerii și-au rostit doar prenumele - se știa cine sunt. Imediat, la ora fixată, ca un metronom, a intrat și directorul de complex, un bărbat la circa cincizeci de ani, mărunțel și rotofei, cu niște obraji ca de hârciog, îmbrăcat protocolar într-un costum de culoare închisă și cravată albastră. - Aaa... bună ziua domnul Trăistaru, sărut mâna doamna Trăistaru, se adresă el Săndicăi, care a rămas surprinsă când i s-a dat această titulatură, pe care nu
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
condițiile, însă cele oferite de dumneavoastră au întrecut toate așteptările. - Mă bucur. Lucrează la țară? întrebă mirat rotofeiul de director. - Amândoi lucrăm. Eu sunt profesor de franceză într-o școală din Dobrogea și ea este inginer zootehnist în aceeași localitate. Obrajii Săndicăi se colorară a doua oară în roșu aprins. Deci identitatea sa era cosmetizată de familia prietenului său. Doctorul Trăistaru l-a informat pe director că vine fiul său cu soția. Acest lucru ar trebui să o încânte sau să
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
prieten cu director comercial al Podgorie, apoi finalizând cu o Fetească Neagră de Dealul Mare, toate soiurile fiind numai vinuri vechi, trecute de zece ani. Dacă doamnele doar sărutau buza paharului, cele două gazde se luptau din greu cu paharele. Obrajii bucălați ai directorului, deveniseră roșii ca sfecla iar ochii îi străluceau ca la pisici noaptea pe întuneric. - Serviți, domnul Trăistaru, nu vă plac vinurile noastre? - Sunt excepționale, însă ce este mult uneori poate dăuna. - Lăsați că doar până în apartament cât
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
praf se pornise de undeva dinspre răsărit și se extindea cu rapiditate. Procuratorul se apropie de creneluri mânat de curiozitate pentru a putea vedea mai bine dezlănțuirea naturii. O rafală de vânt cu un potop de apă îl izbi în obraz în timp ce el privea cerul unde stihiile se dezlănțuiseră iar soarele nu se mai zărea nicăieri pe cer. Doar fulgerele luminau hăul negru și putu distinge cu greu pe sub zidurile fortăreței siluete grăbite care fugeau care încotro. Un grilaj de fier
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
în lumina fulgerelor întretăiate, silueta unui legionar în cadrul ușii care dădea dinspre camera sa de lucru spre terasa suspendată unde ieșise. Rămase nemișcat, iar legionarul, al cărui chip nu-l putea vedea bine avea coiful galeea pe cap, cu apărătorile obrajilor trase și cu sabia gladius în mână, așteptând amenințător în cadrul ușii slab luminate de sfeșnicele din interior. Procuratorul se gândi într-o clipă la un complot pus la cale cel mai probabil de oamenii lui Tiberius, în contul prieteniei sale
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
Ca o neîmplinire în viața asta, se leagă speranța: „poate-ntr-o altă viață//mă chemi să intru-n dorul tău//să am de unde curge veșnic”( Există iubire) Lectura poemului „izvorul ce aprinde nerușinat felinare” îți lasă prelinsă lacrima pe obraz, chipul bunicii fiind o acuarelă de o cromatică curcubeică. Aș aduce în pagină întreaga poezie, dar las cititorului plăcerea de a lăcrima. Selectez doar: „cu riduri și privirea caldă//bunica//îmi taie gândurile//... „mi-e dor//de inocența rămasă lângă
PROF. VASILE POPOVICI, MEMBRU LSR – FILIALA IAŞI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341959_a_343288]
-
bărbatul. Bine! Atunci aștept telefonul vostru, dar nu mai mult de o oră, două. Dacă nu sunați, îmi voi face alt program, știind că voi sunteți indisponibile. - Te sunăm noi, fie ce-o fi! Pa! Cei trei se țucară pe obraz, ca buni prieteni ce se considerau, luându-și la revedere. După plecarea lui Ștefan, Gloria merse să vadă dacă nu cumva i s-a răcit ceaiul. Era încă destul de fierbinte. Se așeză în fața măsuței și își unse cu miere și
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
loc acea făptură. Se lipi de spatele ei rece și ud și îi încercui umerii cu brațele, sărutându-i gâtul. - Mmmm! Dalia se întoarse lasciv către el și îl îmbrățișă. Era frumoasă în lumina lunii, mai ales când zâmbea. În obraji, două gropițe se cuibăreau obraznic, dându-i un aer adolescentin. Ștefan nu rezistă tentației, își lipi buzele de ale ei, așteptând ca următorul pas să-l facă fata. Văzând că acest lucru nu se întâmplă, continuă să tatoneze, să se
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
să se apuce de gătit în bucătărie? Ar fi fost degradant pentru ea să miroasă a ceapă sau rântașuri, după o împachetare cu tot felul de pomezi și plante una mai plăcut mirositoare decât alta, atât faciale, cât și corporale. Obrazul subțire, cu mari sacrificii se întreține. Bineînțeles că atât tatăl cât și mama Brigittéi nu-i cunoșteau pe cei doi profesori, deci apariția lor nu le-a spus nimic în afară unei eventuale constatări că a mai apărut o pereche
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
una și ocheadele cu semnificație precisă față de alta, culminând cu trădarea primei, în favoarea Avelinei. - Brigitté, iată ce am în mână... și îi întinse vesel biletul. - Raul... cum ai reușit? Sări Brigitté bucuroasă de gâtul tânărului și îl sărută pe ambii obraji de față cu toate fetele, moment în care Aveline se înroși de ciudă, uitând pe moment că este supărată pe el. - Ei, ce nu face omul pentru o bună prietenă? Își face rost poate și de o exmatriculare, răspunse el
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
de tine... Îți scriu moș Ioane cu drag de trecut pe bolovanul din curte Într-un colț de grădină despre țărani privatizare U.E... vremuri au trecut ne amintim de tine... Îți scriu moș Ioane cu sărutul lui Cuza pe obrazul brăzdat într-un ochi de țară despre șomeri pribegie diaspora... vremuri au trecut ne amintim de tine... Scrisoare către Veronica Micle Scriu cu pulbere de stele pe cununa de mirt robia iubirii strigătul șoaptelor tremurul apei vremea... trece-n amintiri
ELEVA ANA MARIA GÎBU DESPRE POETA ANA MARIA GÎBU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342274_a_343603]
-
ar putea fi faptul că atunci când ceilalți mă judeca nu pot trece peste asta. Așa încât adun cuvintele: le formulez și le reformulez, dar nu le înaintez niciodată celor cărora le sunt adresate. Mă gândesc și după o vreme întorc celălalt obraz, deci îmi așez mai bine bucată de stâncă pe umeri și pornesc la drum. Odată cu trecerea timpului am constatat că o parte din piatră se mută ... Citește mai mult Nu îmi place să mă privesc în oglindă. O fac o
DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ [Corola-blog/BlogPost/342329_a_343658]
-
ar putea fi faptul că atunci când ceilalți mă judeca nu pot trece peste asta. Așa încât adun cuvintele: le formulez și le reformulez, dar nu le înaintez niciodată celor cărora le sunt adresate. Mă gândesc și după o vreme întorc celălalt obraz, deci îmi așez mai bine bucată de stâncă pe umeri și pornesc la drum. Odată cu trecerea timpului am constatat că o parte din piatră se mută ...
DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ [Corola-blog/BlogPost/342329_a_343658]
-
ar putea fi faptul că atunci când ceilalți mă judecă nu pot trece peste asta. Așa încât adun cuvintele: le formulez și le reformulez, dar nu le înaintez niciodată celor cărora le sunt adresate. Mă gandesc și dupa o vreme întorc celălalt obraz, deci îmi așez mai bine bucata de stânca pe umeri și pornesc la drum. Odată cu trecerea timpului am constatat că o parte din piatră se mută în inimă. Un prieten care acum este călugar mi-a spus: ,,Tu ai o
DESPRE MINE de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342302_a_343631]
-
adânc, netezi cu palma așternutul și apoi duse la chiuvetă ceașca de cafea, o spălă și se pregăti să iasă în oraș. Afară ziua era însorită dar soarele, deși sclipea, părea să nu emane niciun pic de căldură. Gerul înroșea obrajii și împodobea fularele ridicate până peste nasuri ale trecătorilor cu promoroacă. Oamenii treceau grăbiți, cu umerii strânși într-un gest de înfrigurare, fără a se privi unii pe alții, preocupați doar de a găsi porțiunile de trotuar mai puțin lunecoase
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
încât, sub palma multor doamne, pocnesc, în draci, muguri de coarne! ce se întâmplă, Doamne, iartă, ce caut între cele sfinte?! eu știu că nudul este artă, dar țipă lutul, că-i... sorginte. dar eu, poet, alung ispita și, din obraz, ascund arama; să văd, în brațe, cum iubita m-o ține, când voi trece... vama. Referință Bibliografică: m-am săturat de toți, și toate!... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 735, Anul III, 04 ianuarie 2013. Drepturi de
M-AM SĂTURAT DE TOŢI, ŞI TOATE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342340_a_343669]
-
se afundă în pădure, pe cărarea pe care abia ce am venit. Oare îl voi mai vedea vreodată? Nu cred. La postul de frontieră prezint actele și explic situația mea. Grănicerii mă iau în brațe și mă sărută pe amândoi obrajii, apoi mă omenesc cu de-ale gurii. - Oi fi flămând, atâtea zile în pădure! ... Ajuns în București, îl caut pe domnul Ardeleanu, la Ministerul Instrucțiunii Publice. Aflu că este Secretar de Stat. Mă primește cu aceeași bucurie și îmi promite
FRONTIERA de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342321_a_343650]
-
șansele de vindecare sunt mici și că o va mai ține 6 luni ... după care va trebui să se interneze periodic. Am trimis-o să anunțe conducerea spitalului ... M-am așezat lângă Iuliana, în genunchi și am inceput sa mângâi obraji reci , părul și ochii peste care trăsesem obloanele pleoapelor cu genele lor lungi și frumos arcuite, pentru a nu mai citii în ei gresala mea ... Plângeam în hohote, cum nu îmi aminteam să o fi făcut nici măcar în copilărie ... .La
DESTIN DE FEMEIE.OANA. COSMARUL de DAN PETRESCU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342350_a_343679]
-
fi vrut s-o mai privesc odată, dar n-am putut! Aș fi vrut să-i flutur mâna la despărțire, dar n-am avut curaj să-i privesc ochii. Știu că am plecat acasă prin ploaia care mă izbea în obraz parcă cu dușmănie, am plecat spre casă mai mult mort decât viu, strângând în pumn cele câteva mii de lei, care parcă mă ardeau ... Am trecut pe lângă un coș de gunoi și i-am aruncat acolo fără nici un regret. Am
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]