6,787 matches
-
hotărît. Ana mai credea că va merge a doua zi la Sînzieni, dar spre miezul nopții, cînd l-a văzut că s-a îmbrăcat și-și sărută fetița, apoi pe băiat, s-a neliniștit. Pleci deci. Plec. Au tăcut amîndoi, ocolindu-și privirile. M-am tot gîndit zilele astea... Ai dreptate: parcă ne dușmănim... a oftat Ana. E bine că ți-ai dat seama. E o tîmpenie să pretindem că ne putem schimba așa, peste noapte. Ar fi un lucru inteligent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Mihai îi ține haina de blană. Este, de fapt, studentă la A.S.E., o cheamă Steliana și-i place să meargă la spectacole. Și pariez că-i fecioară! adăugă încet, dar apăsat, cu răutate vădită în glas. Mihai înghite în sec, ocolind privirea femeii. O are din nou în fața sa pe acea Doris ostilă, suverană, ironică pînă la cinism, sigură pe fiecare gest al ei delicat, care îi întregește farmecul acaparator. Modul în care știe să se salute cu numeroșii cunoscuți, acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
atît de tînăr, stat doar prin internatele austere ale școlilor..." Se simțea mîndră și nu voia să te dezamăgească. Apoi... Am înțeles de la ea că-i deveniseși drag și nu și-ar fi refuzat plăcerea unei întîlniri, dar te-a ocolit de teamă: vizavi de tine ar fi fost nevoită să se evalueze pe sine și nu și-o dorea. Dar îți aștepta telefoanele, după primirea cărora era fericită. Știu însă că noaptea tîrziu, cînd își închipuia că eu dorm, plîngea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe cap [... ] și papuci roșii în picioare, ceea ce era numai prerogativa împăratului. Românii cercară mai întîi să surprindă și să ia orașul întărit Pristav din Em, dar nu izbutiră, deci, considerând greutatea și primejdia unei împresurări mai îndelungate, hotărâră a ocoli orașul și a se coborî din-nălțimile și ponoarele Emului la șes. Se aruncară pe neașteptate asupra orașelor grecești (romeice) și a altor localități din poalele munților, prinseră mulți oameni și târâră cu sine o mulțime de vite și altele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca și mai nainte, împăratul caută să le pună stavilă sau în persoană sau prin cei mai buni generali ai săi. Asan, spirit isteț și plin de izvodiri, se ferea cu băgare de seamă de orice bătălie la larg și ocolea cu îngrijire orice întîmpinare cu împăratul: dar întreprindea călcări dese, cari provocau și dovedeau că totdeauna are poftă să atace și e gata de luptă; deodată ce o întoarcea numai pe altă parte, ieșea la iveală cine știe unde, pândea pas cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adusă cu ciuturele din râu. Între acestea domneau în tabăra romeilor două păreri opuse asupra planului de operație ce ar trebui urmat. Sfătuitorii și căpitanii, care aveau esperiența războaielor și erau familiarizați cu teatrul campaniei, îl sfătuiau pe-mpărat să ocolească deocamdată cetatea Prosakon și să ia mai întîi cu puterea celelalte orașe, localități și ținuturi câte s-au fost unit cu Chrysos și abia după biruirea acestora să-nceapă atacul în contra cetății Prosakon; căci luarea localităților lesne de biruit ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
după interese și trebuințe întîmplătoare. Dar urmarea împrotivă la tratate și alianțe aduce mai totdauna dezbinare între aliați; ceea ce se întîmplă și acuma. Theodor Comnen, lacom de țări, tocmi o oaste numeroasă de romei și latini și declară război romîno-bulgarilor. Ocolind Adrianopolul, apucă în susul râului Hebrus (acum Marița) și ardea după o ciocnire în care spera că bulgarii vor trebui să fugă, de nu înaintea romeilor, desigur însă înaintea despărțământului latin al oștirii sale. Ioan Asan însă puse temei pe buna
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dumnezeu atotștiutor și răsplătitor, care nu uită a pedepsi pe stăpânitorii ce-și uită jurămintele și calcă tratatele". Cu toate acestea Ioan Asan, după ce-și luă în primire fata, trimise îndărăt suita ei întreagă, se puse pe cale spre casă, ocolind Balcanii, luă direcțiunea spre Tîrnova, iar pe drum nu putu să nu reprime cu mustrări simțitoare și cu redresări pe prințesa Elena, care se mâhnea și se căina pentru despărțirea de bărbat și soacră, 113 {EminescuOpXIV 114} poruncindu-i să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
papali la o adunare, unde aceștia espuseră fără încunjur aceleași cereri ale papei, pe cari le împărtășiseră deja împăratului și fură ascultați în liniște. Drept rezoluție solii primiră o scrisoare de răspuns către papă, plină de laude, în care se ocolea cu meșteșug cererea lui filioque. Totodată, după porunca împăratului, solii fură conduși prin închisori, ca să vază acolo pe adversarii uniunii puși în obezi, cari erau oameni foarte de cu vază, ba rude de ale împăratului chiar și o samă de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ținuse parte cu regele și să abată de la țara sa cumplitele arme osmane, iar în cazul cel mai rău să se știe sigur de ajutorul Poloniei. Dar nu izbuti nici cu una, nici cu alta și războiul cu Turcia, neputîndu-se ocoli, deveni o tristă realitate. La anul 1398 Baiazid, pornit de răzbunare contra lui Mircea și dîndu-i vina inițiativei dușmăniilor contra turcilor, trecu Dunărea, irupse cucerind în fruntea unei oștiri puternice în Valachia, pustii rău țara și o despopulă, târând cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
anul trecut. În anul 1412 Mohamed înnoi campania sa de atac împrotiva lui Musa, își trecu oștile în Europa cu corăbiile ce i le pusese la îndemînă împăratul Emanoil, veni apoi în persoană spre a saluta pe împăratul la Constantinopol, ocoli însă oastea de împresurare a protivnicului său concentrată înaintea acestui oraș și-și împărți oastea sa în două părți, din care una apucă de-a lungul mării preste Byzia, cealaltă pe drumul drept ce ducea prin mijlocul țării la Adrianopole
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
comunicației concentrice. Puținul ce-au mai rămas din manufactura indică trebuie să dispară, și bumbacul cată să fie din ce în ce mai siluit * de-a lua drumul de la producătorul din inima Indiei pîn' la neamul lui, adesea pîn' la copilul și nevasta lui, ocolind prin Bombay, Calcutta, 944 {EminescuOpXIV 945} {EminescuOpXIV 946} Manchester, o procedere care cere întrebuințarea de bivoli, căruțe, corăbii, drumuri de fier, sporindu-se mereu suma de muncă relativă pe care comunitatea cată s-o întrebuințeze pentru schimbări de loc și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate fi ceva În același timp atît de frumos și atît de urît, iar o altă parte din el era de-a dreptul fascinată. Îl apucară mîncărimile. Trebuia să acționeze cumva. O soprană răgușită Îl goni din mașină. Pe alee, ocolind reflectoarele. Ferestrele Închise, dar cu draperiile strînse. Aruncă o privire. Peste tot ornamente penibile cu Moochie Mouse, dar Timmy și Billy lipseau. La ultima fereastră... bingo! Guguștiucii amorezați se ciorovăiau, cuprinși de panică. Își lipi urechea de sticlă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pînă la birou. Pe ușa cu pricina scria MALIBU RENDEZVOUS. *** Sala de la Moravuri era goală. Doar Millard și Thad Green stăteau lîngă vestiar, unul lîngă altul. Jack cercetă avizierul de misiuni - În cea mai mare parte fundături - și merse pe ocolite la magazia de materiale, unde se strecură pe furiș. Descuie ușa cu ușurință - era simplu să tragi de un zăvor. Ajunsese la fix: șefimea discuta despre Nite Owl. — Russ, știu că vrei să te bagi. Dar Parker Îl vrea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fundației - grinzi care trebuiau date la o parte. Grămezi de lemne, mormane de stofă udă, dar nici o scînteiere metalică, nimic care să trădeze locul. Muncă de o săptămînă pentru o echipă de zece oameni, plus un tehnician pentru dezamorsarea bombei. Ocoli ruinele și se duse În curte. O verandă de ciment În spate. O lespede cu ceva mobilier pîrjolit. Ciment compact - fără crăpături, fără șănțulețe, fără nici o cale de acces vizibilă spre gaura unui seif. Pavilionul piscinei - altă grămadă de moloz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Fă ce ți-am zis. Lynn Își deschise poșeta, În care Ed lăsă să cadă un pachet Învelit În plastic. — Cheltuiți-i repede. SÎnt bani murdari. — CÎt? — Destul ca să cumperi toată Arizona. Unde-i White? — În mașină. — O să te conduc. Ocoliră petrecerea și coborîră pe scara de serviciu. Packardul lui Lynn era În spațiul de parcare al comandantului de tură și avea Înfiptă o amendă În ștergător. Ed o rupse În bucățele și se uită la bancheta din spate. Bud White
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
acest caz, familia, prietenii, colegii, șeful meu, un tribunal, "lumea" ("ce va spune lumea?") - o instanță morală sau una juridică. În toate aceste situații risc să-mi pierd slujba, să-mi atrag mustrarea cuiva, să-mi pierd cinstea, să fiu ocolit, să fiu izolat sau să fiu exclus din comunitate. Și eu mă tem în imediat de aceste lucruri care, toate, au concretețea și evidența lor și care angajează de fiecare dată un aspect bine determinat al libertății mele. În cel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Pleșu filozofie în Germania? O să se resimtă." Seara, la o țuică fiartă cu prea mult piper, îmi spune că ar dori să merg pe linia istoriei filozofiei. "Fă-ți cartea (Peratologia) plimbând totul prin istoria filozofiei. În generația mea au ocolit toți istoria filozofiei. Am simțit aproape ca o responsabilitate faptul de a mă ocupa de problematica istoric-filozofică. Cum e cu putință ceva nou este partea istorică a conceptelor deschise și a problemei lui întru!" Îl rog să-mi vorbească despre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trăiești adevărul acesta- astăzi pot face mai bine ceva decât puteam face ieri- nu mai merită să trăiești. Cât despre moarte, aș putea spune că mă aflu cu ea într-o relație de cordială dușmănie. De câteva ori m-a ocolit ea pe mine, de câteva ori am ocolit eu problema morții. Altminteri, cred că moartea nu e o chestiune a noastră, ci mai degrabă este o treabă de prinți care, cunoscând toată puterea lumii acesteia, descoperă moartea ca pe o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ceva decât puteam face ieri- nu mai merită să trăiești. Cât despre moarte, aș putea spune că mă aflu cu ea într-o relație de cordială dușmănie. De câteva ori m-a ocolit ea pe mine, de câteva ori am ocolit eu problema morții. Altminteri, cred că moartea nu e o chestiune a noastră, ci mai degrabă este o treabă de prinți care, cunoscând toată puterea lumii acesteia, descoperă moartea ca pe o limitare a ei." 21 ianuarie - 26 ianuarie 1980
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tip de incitație. Este ciudat cum Noica, deși a mers pe linia facilitării accesului la idei prin traducerea lor într-o lume a imaginii, refuză colaborarea cu plasticul (excepție - Brîncuși). I se pare că tot ce coboară sub verb este ocolit de spirit (dar și ceea ce trece dincolo de el - muzica). A doua zi, pentru că aveam o copie la mine, Noica mi-a citit articolul. L-am întrebat dacă îl supără adierile care vin din filozofia lui, problema "sinelui", apoi însuși faptul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
marginea unei pajiști căreia nu-i zăresc capătul. În prim plan, în stânga, se ridică o salcie uriaș despletită, care rimează teribil cu mica senzație de părăsire a locului, cu voleurile trase și cu șezlongurile pliate și rezemate de zidul verandei. Ocolim casa, însoțiți de umbra zdrențuită a unor mesteceni, și pătrundem înăuntru prin intrarea din spate. Casa are patru încăperi mari, mobilate cu piese de epocă. În camera în care stătea Blaga, pe lângă un pat obișnuit, se mai află o comodă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
are de spus nimănui nimic. Am citit totul pe nerăsuflate, captivat de ceea ce aflam. Mai rămânea să găsesc explicația incognito-ului pe care-l alesese autorul pentru a răzbate în paginile revistei. Evident, nu era prea departe de căutat. Tocmai ocolindu-mă, paginile mă întîlneau în plin. Ele mi se adresau prin chiar eschiva lor. Ignorarea mea ― deliberată, voită, construită, ascunsă stângaci sub masca surprizei ― era de fapt întîlnirea neașteptată care mi se dădea într-un spațiu public, era un anunț
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
piept, cu un gest ocrotitor și grijuliu, o hârtiuță ponosită pe care i-o prezintă reginei (alături de care fusese așezat), explicând însă în așa fel încît să audă toată asistența: e vorba de un xerox, care a ajuns pe căi ocolite la el, făcut după o fotografie dintr-un ziar de epocă în care se află și Majestatea Sa Regele! Regina îmi trece hârtiuță ― pe care se disting cu greu câteva siluete cenușii (într-un parc?) și o siluetă mai mică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și abia atunci s-a simțit cu adevărat În rînd cu ei. Era ora care-i plăcea cel mai mult, cînd erau gata treceau la bar, numai ei, bărbații, la jocul de cărți, aici era la Înălțime, nimeni nu-l ocolea, ba chiar se comentau progresele pe care le făcea sub Îndrumarea antrenorului argentinian. Lastarria se acomoda Încetul cu Încetul, intrînd În rînd cu ceilalți și dacă-l mai băteau puțin pe umăr În curînd avea să se simtă ca acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]