5,269 matches
-
de la Plymouth împotriva viceamiralului George Ayscue. A luptat și în Bătălia de la Kentish Knock și în Bătălia de la Gabbard. De Ruyter a servit drept comandant de escadră, respectiv comodor, grad care la vremea respectivă nu era unul oficial în marina olandeză. Moartea lui Tromp în Bătălia de la Scheveningen a pus capăt războiului și De Ruyter a respins oferta insistentă a lui Johan de Witt de a primi funcția de comandant suprem deoarece se considera "necorespunzător", temându-se că, dacă încalcă principiul
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
principiul seniorității, va intra în conflict cu Witte de With și Johan Evertsen. Mai târziu De Ruyter și De Witt au devenit prieteni. După refuzul lui De Ruyter, Colonelul Jacob van Wassenaer Obdam a ajuns noul comandant suprem al flotei olandeze. De Ruyter a declinat și oferta de a fi consilierul naval al lui Obdam. A rămas totuși în serviciul marinei olandeze și, mai târziu, a acceptat din partea Amiralității din Amsterdam propunerea să devină viceamiral, lucru care s-a întâmplat pe
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
devenit prieteni. După refuzul lui De Ruyter, Colonelul Jacob van Wassenaer Obdam a ajuns noul comandant suprem al flotei olandeze. De Ruyter a declinat și oferta de a fi consilierul naval al lui Obdam. A rămas totuși în serviciul marinei olandeze și, mai târziu, a acceptat din partea Amiralității din Amsterdam propunerea să devină viceamiral, lucru care s-a întâmplat pe 2 martie 1654. În 1655, De Ruyter s-a mutat cu familia în Amsterdam. În 1655 De Ruyter a primit comanda
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
mutat cu familia în Amsterdam. În 1655 De Ruyter a primit comanda unui detașament de opt nave ("Tijdverdrijf" fiind nava comandant) și a pornit spre Mediterană cu un convoi de 55 de nave comerciale. Ordinele sale erau să protejeze comerțul olandez. Operând pe Coasta Berberă a capturat câțiva corsari renumiți. După ce a negociat o pace cu Salé, De Ruyter a revenit în Olanda în mai 1656. În aceeași lună Statele Generale, devenind tot mai conștiente de planurile expansioniste ale regelui suedez
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
s-a proclamat rege. De Ruyter s-a îmbarcat din nou pe nava "Tijdverdrijf", sosind în zonă pe 8 iunie. Acolo l-a așteptat pe locotenent-amiralul Jacob van Wassenaer Obdam. După ce Obdam și-a asumat comanda, De Ruyter și flota olandeză au navigat pentru a elibera orașul Danzig de sub asediu, pe care l-au eliberat pe 27 iulie fără vărsare de sânge. O lună mai târziu a fost semnată pacea. Înainte să părăsească Marea Baltică, De Ruyter și alți ofițeri au fost
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
sub comanda lui Jacob van Wassenaer Obdam, de această dată fără De Ruyter, care era implicat într-o blocadă a orașului Lisabona. Pe 8 noiembrie a avut loc o confruntare sângeroasă: Bătălia din Golf, care s-a încheiat cu o victorie olandeză, iar orașul Copenhaga a fost eliberat. Totuși, suedezii încă nu erau învinși iar Statele au decis să continue sprijinul. De Ruyter a luat comanda unei noi flote expediționare și a reușit să elibereze orașul Nyborg în 1659. Pentru această acțiune
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
diferite convoaie în Mediterană. În 1664, cu un an înainte să înceapă oficial Al Doilea Război Anglo-Olandez, De Ruyter s-a confruntat cu englezii pe coasta Africii de Vest unde atât englezii cât și olandezii aveau afaceri cu sclavi. A recucerit posesiunile olandeze ocupate de Robert Holmes și apoi a traversat Atlanticul pentru a prăda coloniile engleze din America de Nord. Sosind în Barbados la sfârșitul lunii aprilie 1665 la bordul navei "Spiegel" ("Oglinda"), și-a condus flota formată din 13 nave în Golful Carlisle
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
să aducă la tăcere tunurile engleze și pentru că vasele sale fuseseră afectate considerabil, s-a retras în colonia franceză Martinica pentru reparații. Navigând spre nord din Martinica, De Ruyter a capturat mai multe vase engleze și a furnizat provizii coloniei olandeze de la Sint Eustatius. Având în vedere pagubele suportate, a decis un atac asupra New York-ului (fostul New Amsterdam) pentru a cuceri Noua Olandă. S-a îndreptat apoi catre Newfoundland, capturând niște vase comerciale engleze și cuceri St. John's pentru
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
sprijinului pentru Prințul de Orania. Popularitatea lui De Ruyter a crescut după revenirea sa eroică și, cel mai important, datorită susținerii sale pentru Statele Generale și pentru Johan de Witt în special. Prin urmare, a fost numit comandant al flotei olandeze pe 11 august 1665, ca locotenent-amiral (un grad pe care la acea vreme îl împărțea cu alți șase) al Amiralității din Amsterdam. În Al Doilea Război Anglo-Olandez (1665-1667) a obținut o victorie grea în Bătălia de Patru Zile (iunie 1666
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
încercat să asalteze Fort Royal flota sa a fost adăpostită, permițând forțelor franceze puternic depășite numeric să își întărească defensiva. În ziua următoare, noile estacade amplasate l-au împiedicat pe De Ruyter să intre în port. Cu toate acestea, soldații olandezi au debarcat fără sprijinul tunurilor flotei și au fost măcelăriți în încercarea de a ajunge la fortificațiile franceze situate pe culmile dealurilor abrupte. În două ore, soldații au revenit la flotă cu 143 de morți și 318 răniți, comparativ cu
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
căutând să-și câștige existența. Conducătorul lor, Oishi, petrece o vreme în temnițele lui Kira. Odată eliberat, jură să-și răzbune stăpânul ucis în urma vrăjilor și îi adună foștii camarazi loiali. Spre marea lor surprindere, el pleacă și pe Insula Olandeză, unde Jai fusese vândut ca sclav. În ciuda disprețului pe care toți îl au față de corcitură, Oishi își dă seama că acesta este singurul capabil să facă față vrăjilor concubinei lui Kira. Bănuiala lui se dovedește întemeiată. Kai fusese crescut de
Cei 47 de ronini (roman) () [Corola-website/Science/333264_a_334593]
-
cu un băștinaș algerian își exprimă dezaprobarea. "Căderea", un roman a cărui acțiune nu se petrece în Algeria, ci la Amsterdam, și conceput inițial ca o altă povestire din "Exilul și împărăția", duce o lipsă similară de personaje de origine olandeză. Ambele personaje principale din "Căderea" sunt presupuse a fi franceze, în timp ce cetățenii olandezi nu rostesc niciun cuvânt și nu li se spune niciodată pe nume.
Femeia adulteră () [Corola-website/Science/333273_a_334602]
-
nu se petrece în Algeria, ci la Amsterdam, și conceput inițial ca o altă povestire din "Exilul și împărăția", duce o lipsă similară de personaje de origine olandeză. Ambele personaje principale din "Căderea" sunt presupuse a fi franceze, în timp ce cetățenii olandezi nu rostesc niciun cuvânt și nu li se spune niciodată pe nume.
Femeia adulteră () [Corola-website/Science/333273_a_334602]
-
astfel să se dezvolte o populație reproductivă completă. Dragonii de Komodo au fost atestați documentar pentru prima oară de europeni în anul 1910, când niște zvonuri că un crocodil de pământ ar fi ajuns la un locotenent din administrația colonială olandeză din Indonezia. O notorietate mai avansată a fost determinată de faptul că după 1912 Peter Ouwens, directorul muzeului zoologic din Bogor, Java, a publicat un articol după ce a primit de la locotenentul olandez o fotografie și o bucată din pielea varanului
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
fi ajuns la un locotenent din administrația colonială olandeză din Indonezia. O notorietate mai avansată a fost determinată de faptul că după 1912 Peter Ouwens, directorul muzeului zoologic din Bogor, Java, a publicat un articol după ce a primit de la locotenentul olandez o fotografie și o bucată din pielea varanului, iar din partea unui colecționar, doua specimene. Primele două exemplare vii de varani de Komodo ce au ajuns în Europa au fost expuse la grădina zoologică din Londra în 1927. Joan Beauchamp Procter
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
care opt volume care făceau parte din ediția originală, tipărită în o mie de exemplare, a lucrării "Description de l'Égypte". "L’" conserva și documente administrative care datau din epoca prezenței franceze, afișe, diferite lucrări savante și povestiri ale călătorilor olandezi și englezi. Emiratele Arabe Unite au anunțat că vor participa la costurile de restaurare ale obiectelor salvate. Șeicul Sultan Al-Qasimi, guvernator al Emiratului Sharjah, a promis să plătească pentru reconstrucția clădirii și să doneze o parte din propriile sale cărți rare pentru
Institut d'Égypte () [Corola-website/Science/333314_a_334643]
-
tabelele lui Brahe, măsurate din Danemarca, nu listau stelele cele mai australe. Pentru a realiza cea de-a 49-a planșă a atlasului său, care introduce 12 noi constelații din emisfera sudică, Bayer a utilizat un catalog produs de navigatorii olandezi Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman între 1595 și 1597, care ei înșiși reluaseră și îmbunătățiseră observațiile predecesorilor lor Amerigo Vespucci și Andrea Corsali, precum și notele lui Pedro de Medina. Acest catalog de 135 de stele s-a dovedit
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
prezidat de Henry Steel Olcott (1832-1907), nr. 2 în ierarhia mișcării după Annie Besant. La propunerea acestuia, Johan van Manen a devenit redactor al publicațiilor Federației. El a făcut asta până în 1906, întrerupt de o ședere în Indiile de Est Olandeze. În 1906 s-a îmbolnăvit pentru multă vreme. Apoi a devenit secretar privat al lui Charles Webster Leadbeater (1847-1934), ideologul mișcării. Lui Leadbeater îi fusese retrasă calitatea de membru al Societății Teosofice în baza unor învinuiri de comportament imoral cu
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
găsite nefondate. Johan van Manen și-a prezentat însă demisia pe 1 iulie 1939. În 1940, după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, el lucra pentru biroul însărcinat cu supravegherea (cenzura) publicațiilor de presă și era președinte al Comitetului Olandez, fondat pentru a ocroti interesele olandeze în India. El s-a mutat la Kalimpong, intenționând să lucreze la un dicționar tibetan pe care spera să-l termine. Dar în martie 1943 a avut un infarct și a decedat datorită efectelor
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
a prezentat însă demisia pe 1 iulie 1939. În 1940, după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, el lucra pentru biroul însărcinat cu supravegherea (cenzura) publicațiilor de presă și era președinte al Comitetului Olandez, fondat pentru a ocroti interesele olandeze în India. El s-a mutat la Kalimpong, intenționând să lucreze la un dicționar tibetan pe care spera să-l termine. Dar în martie 1943 a avut un infarct și a decedat datorită efectelor acestuia. Johan van Manen colecționase personal
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
și timpul au un caracter iluzoriu. Aflat la studii la Calcutta (India britanică), un tânăr orientalist român își petrecea nopțile călduroase de toamnă plimbându-se pe străzile metropolei, împreună cu doi tovarăși mai în vârstă: fostul diplomat rus Bogdanof și bibliotecarul olandez Van Manen, cu care împărtășea aceleași preocupări. Cei trei prieteni se deplasează într-o seară la bungaloul industriașului Budge aflat într-o pădure din apropiere de Serampore (un oraș situat la aproximativ 15 mile nord de Calcutta). Ei revin acolo
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
încheiat expoziția, Paul Rezeanu a constatat că sculptura era deteriorată la baza soclului, din care lipsea un fragment de circa 2 cm pătrați. S-a iscat un imens scandal de presă și în urma negocierilor care s-au purtat cu partea olandeză s-a stabilit un prejudiciu de 120.000 de dolari. Prejudiciul a fost plătit imediat de către partea olandeză. Trebuie menționat că sculptura lui Brâncuși nu a fost asigurată. Totuși, lucrurile nu au stat așa cum le-a prezentat ziaristul cotidianului Adevărul
Paul Rezeanu () [Corola-website/Science/334839_a_336168]
-
de circa 2 cm pătrați. S-a iscat un imens scandal de presă și în urma negocierilor care s-au purtat cu partea olandeză s-a stabilit un prejudiciu de 120.000 de dolari. Prejudiciul a fost plătit imediat de către partea olandeză. Trebuie menționat că sculptura lui Brâncuși nu a fost asigurată. Totuși, lucrurile nu au stat așa cum le-a prezentat ziaristul cotidianului Adevărul. În 6 martie 1998, Președintele Emil Constantinescu a inaugurat la Amstelveen (lângă Amsterdam), expoziția "Artă figurativă - început și
Paul Rezeanu () [Corola-website/Science/334839_a_336168]
-
a inaugurat la Amstelveen (lângă Amsterdam), expoziția "Artă figurativă - început și sfârșit de secol XX în România". Expoziția a fost găzduită de Muzeul de Artă Modernă Cobra. Evenimentul a fost organizat de către Ministerul Culturii Român în cooperare cu Ministerul Culturii Olandez. Printre lucrările expuse, s-a aflat și „Sărutul” de Constantin Brâncuși. Lucrarea a fost ambalată într-o cutie din lemn, ca dealtfel toate lucrările expuse cu acest prilej și transportată cu avionul în Olanda. Nu putea fi transportată într-o
Paul Rezeanu () [Corola-website/Science/334839_a_336168]
-
Posthuma ( ]; născut pe 12 decembrie 1992), este un cantautor olandez. A câștigat talent-show-ul olandez „De beste singer-songwriter van Nederland” "(Cel mai bun cantautor din Olanda)", creat și prezentat de Giel Beelen. Douwe este specializat în muzică folk și country. El a reprezentat Olanda la Concursul Muzical Eurovision 2016, din Stockholm
Douwe Bob () [Corola-website/Science/334847_a_336176]