7,850 matches
-
Haghia Triada. Acest document reflectă, desigur, ideile religioase ale epocii sale (secolele XIII, XII), când miccnienii erau stabiliți deja în Creta. Totuși, în măsura în care scenele pictate pe panouri sunt susceptibile de o interpretare coerentă, ele evocă obiceiuri și credințe minoice și orientale. Pe unul din panouri este reprezentat sacrificiul unui taur, spre care înaintează în procesiune trei preoțesc. De cealaltă parte a victimei răpuse este înfățișat, un sacrificiu sângeros, în fața unui arbore sacru. Pe al doilea panou se vede desfășurarea unei libații
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
oprimat mai târziu în Grecia zisă "doriana" și nu va supraviețui decât în anumite societăți închise, thiasii (cuvânt poate preelenic)57. Tradiția raportată de Diodor este de cel mai mare interes: ea indică limitele procesului de asimilare a ideilor religioase orientale și mediteraneene de către cuceritorii ariofoni. 42. Continuitatea structurilor religioase preelenice Descifrarea Linearului B a demonstrat că, spre ~ 1400, greaca era vorbită și scrisă la Cnossos. Urmează deci că invadatorii micenieni au jucat un rol hotărâtor nu numai în decăderea civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
reflectă, ca majoritatea divinităților, situația umană: el nu are o familie, ci doar o curte celestă. Iahve este singur. Trebuie să vedem oare o altă trăsătură antropomorfă în faptul că el cere credincioșilor săi o supunere absolută, ca un despot oriental? E vorba mai degrabă de o dorință inumană de perfecțiune și puritate absolută. Intoleranța și fanatismul, caracteristice profeților și misionarilor celor trei monoteisme, își au modelul și justificarea în exemplul lui Iahve. Tot astfel, violența lui Iahve sparge cadrele antropomorfice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
culturii kurgan pătrund în Europa Centrală, în Peninsula Balcanică, în Transcaucazia și în Anatolia, și în nordul Iranului (în jur de ~ 3500-3000); în mileniul al III-lea ei ating nordul Europei, zona egeeană (Grecia și coastele Anatoliei) și regiunile Mediteranei orientale. După Marija Gimbutas, popoarele care au articulat și vehiculat cultura tumulilor nu pot fi decât proto-indo-europenii, iar în ultimele faze ale dispersiunii, indo-europenii. Oricum ar fi, este sigur că originile culturii indo-europene pornesc din neolitic, poate chiar din mezolitic. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
religia greacă instanță, vane, pentru că tatăl "ascundea" nou-născuții în sânul Gaiei, Mutilarea unui zeu cosmocrat de către fiul lui, care devine astfel succesorul său, constituie tema dominantă a teogoniilor hurrite, hittite și canaaneene (§ 46 sq.). Foarte probabil, Hesiod cunoștea aceste tradiții orientale 3, deoarece Theogonia e centrată pe conflictul dintre generațiile divine și lupta pentru suveranitate universală, într-adevăr, după ce și-a redus tatăl la neputință, Cronos s-a instaurat în locul său. El s-a căsătorit cu sora sa Rheia și a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înțelepciunii" sale. 8 Asupra lui Zeus Cretagenes, vezi Charles Picard, Leș religions pre-helleniques, pp. 117 sq. 9 Cf. H. Jeanmaire, Courot et Couretes, pp. 427 sq. Lf) Euripide, fragment dintr-o tragedie pierdută, Cretanii (fr. 472 Nauck). 11 în Mediterana orientală acest proces va permite încorporarea moștenirii romane, elenistice și iraniene în structura imperiului bizantin și, mai târziu, păstrarea instituțiilor bizantine de către otomani. Vezi partea a IlI-a a lucrării de față. Zeus și religia greacă divinației, în special la Dodona
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
15 Poate să pară paradoxal că zeul "sălbatic" care, după Theogonia, își înghițea copiii de îndată ce se nășteau, domnea, tot după Hesiod (Munci, 111), în epoca edenică a omenirii. Dar nu trebuie să uităm că Cronos din Theogonia reflectă puternice influențe orientale. Este, de asemenea, surprinzător ca zeii să fie prezentați drept "frații puternici" ai oamenilor. O asemenea aserțiune contrazice opinia generală, reliefând diferența radicală, de ordin ontologic, dintre zei și oameni. Sa precizăm, totuși, că deosebirea fundamentală exista încă în epoca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
era efectuat fie de către "zei" (Odiseea, 20, 196 etc.) sau de "daimon" (Odiseea, 16, 64), fie de către moira (Iliada, 24, 209) sau aisa (Iliada, 20, 128). Dar, în cele din urmă, la fel ca în alte tradiții indo-europene (dar și orientale), "torsul" destinelor a devenit atributul Torcătoarelor (Klothele) sau MoiraiCf. Volospa, str. 20; Eliade, Trăite, p. 58. "A toarce" soarta cuiva echivalează cu a-1 lega, altfel zis, a-1 imobiliza într-o "situație" imposibil de schimbat. 31 H. Lloyd-Jones, The
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Polifem, Triton, Antaios, harpiile etc. În calitatea sa de Posis Das, spiritul masculin al fertilității locuind pământul, cum îl concepea Willamowitz, zeul adus de indo-europeni putea fi comparat cu zeii suverani și fecundatori, "stăpâni ai Pământului", ai religiilor mediteraneene și orientale 3. Devenind în exclusivitate un zeu marin, Poseidon n-a putut să-și păstreze dintre atributele 1 La Pylos, în epoca aheană, Poseidon se bucura de o poziție religioasă hotărât superioară celei a lui Zeus. 2 lliada, 15, 195. În
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
atribute și prestigii chtoniene au fost progresiv uitate, și de la Homer încoace, Hera a fost ceea ce va rămâne până la sfârșit: zeița, prin excelență, a căsătoriei. Numele de Artemis, atestat sub forma Artimis pe o inscripție din Lydia, indică originea sa orientală. Caracterul arhaic al zeiței este evident: ea este înainte de toate, și prin excelență, Stăpâna Animalelor (poânia theron, cum e calificată în Iliada, XXI, 470 sq.); adică iubitoare de vânătoare și protectoare a animalelor sălbatice totodată. Homer o numește și Agrotera
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acestei metis va deveni, în vremea filosofilor, simbolul științei divine și al înțelepciunii umane. Afrodita reprezintă o creație nu mai puțin remarcabilă a geniului grec, deși se situează la un nivel cu totul deosebit. Zeița este cu siguranță de origine orientală, așa cum stăruitor o indică tradiția (Herodot, 1,105; Pausanias, I, 14,7). În Iliada, Afrodita îi protejează pe troieni. În plus, ea prezintă analogii cu divinitățile de tip Iștar. Totuși, în Cipru, centru milenar al sincretismului egeeano-asiatic, începe să se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
păstrat o versiune mai arhaică a nașterii ei: zeița a apărut din sămânța amestecată cu spumă (aphros) ieșită din părțile sexuale ale lui Ouranos azvârlite în mare. Or, tema castrării unui mare zeu este, după cum am văzut (§ 46), de origine orientală. - Cf. Homeric Gods, p. 51. Homer nu face alu/ie la acest mit (după cum trece, de altfel, sub tăcere povestea lui Cronos), dar o numește pe Atena "fiica puternicului Părinte" (obrimo-patre). 34 Cf. epigrama homerică (14-2) citată de W. Otto
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cele din Andania și Lykosura. Să adăugăm că Samothrace, centru inițiatic pentru țările nordice - Tracia, Macedonia, Epir - era renumit prin Misterele Kabirilor și că, din secolul al V-lea, se celebrau la Atena Misterele Zeului traco-frigian Sabazios, primul dintre cultele orientale care au pătruns 9 Se cunosc și alte cazuri analoage; de exemplu Dionysos sau Asclepios, născut în rugul funerar al lui Coronis, și scos din cadavrul mamei sale de către Apollon; cf. K. Kerenyi, op. Cit., pp. 92 sq. 10 W. K.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Persepolis ca o capitală sacră rezervată celebrării Anului Nou, Nawro^2. Într-adevăr, Persepolis nu era o capitală politică, nu avea nici o importanță strategică și, spre deosebire de Pasargadae, Ecbatana, Susa și Babylon, nu se găsește citată în nici o sursă occidentală sau orientală 33. Nawroz, ca orice scenariu ritual de Anul Nou, înnoia Lumea prin repetarea simbolică a cosmogonici. Concepția le era familiară indo-iranienilor; totuși probabil că sub ahemenizi scenariul suferise și influențe mesopotamiene 34. Oricum ar fi, sărbătoarea de Anul Nou se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
50. Deși Zarathustra ar fi condamnat anumite sacrificii sângeroase, nu este sigur că le-ar fi respins pe 47 Dawn and Twilight, p. 81. 48 E vorba, în acest caz, de un motiv cosmogonic "dualist", destul de cunoscut în folclorul Europei Orientale, al Asiei Centrale și al Siberiei, dar atestat, de asemenea, în zurvanism; cf. M. Eliade, "Le Diable et le Bon Dieu" (De Zalmoxis î Gengis-Khan, pp. 84 sq.) [trad. Românească, pp. 87 sq. - Nota trad. J. 49 Cf. G. Gnoli
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
egal între călătoria agonizantă (și aici termenii sunt din sfera somnului, delirului, bolii) și ultimul drum: "Ne depărtăm... În noi destinul sună - grav metal/ cu tot ecoul înăuntru: cancer. Parcă/ suntem o gară neagră und' se-ncarcă/ vagoane cu porumb oriental", "picherul negru gâfâie - amanet/ la linia ferată cu hipnoză". Sunt desigur viziuni ale morții și accentuarea caracterului oniric, coșmaresc se realizează frecvent, dar se subliniază întotdeauna pierderea contactului cu exteriorul, încarcerarea în cele mai adânci coșmaruri: "prin păcură răzbat/ semnalele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trebuie subliniat că, pe măsura urbanizării, locul acestora îl iau, ca și în Capitală, dar mai tîrziu decît acolo, „cartierele democrate”, muncitorești (Cartierul C.F.R., de pildă), formulă impusă de discursul populist al epocii postbelice, menită să facă uitată denumirea anterioară, orientală, dar, în absența fondului care să ateste progresul, ea n-a prins, din contra, sunînd pretențios, se preta ironiei. Comparația din versul „Prin măhălăli mai neagră noaptea pare...” nu-i rezultatul unei observații făcute de la distanță de ele, din centru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Vălmășag milionar’’ înseamnă, cum lesne se înțelege, ,,amestec, mulțime, grămadă de milionari’’. în 1930, aceștia erau mai numeroși decît în 1914, pentru că, în intervalul celor șaisprezece ani, se iviseră așa - numiții ,,îmbogățiți de război’’, ,,oamenii noi’’ produși de ,,capitalismul (nostru) oriental’’, ambițioși, sfidători, grobieni, risipitori. în realitate, nu toți dintre ei chiar foarte bogați, dar toți ,,milionari’’, ca efect al creșterii continue a inflației. Așa stînd lucrurile, cuvîntul devenise oarecum frecvent. Eram - avea să arate cu sarcasm cineva - și ,,țara celor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Harabagiu, Solomon Steclariu, Ițic Rabinu, Haim Cîntărețu („cîntăreț la școala israilită”), Ușie Hahamu, Avram Cioară (birjar), Herșcu Prisecariu, Avram Apotecheru. însă, în copilăria și adolescența lui Bacovia, strada, piața, ograda, maidanul, curtea școlii răsună, nu o dată, ca străzile și piețele orientale. Băieții se numesc: Natan, Naftulea, Aron, Alter, Israiel, Meer, Mendel, Bureh, Osia, Iucle, Șloim, Nusem, Mișilem, Buium, Melik, Ghidali, Ușer, Ioil, Bercu, Hoișie, Zelic, Noe, Șmil, Șaie, Iosia. Fetele: Dvoera, Roza, Haia, Ghina, Riva, Crența, Hanța, Mința, Perra, Șifra, Marrim
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
drept actuale definițiile date de poet orașului său. Dovadă e că, „acasă”, nimeni nu le ia drept referințe, fiindcă nimeni nu mai percepea lucrurile atît de categoric. Dezvoltarea postbelică obliga la nuanțări. „Proză” reducea Bacăul la o imagine de tîrg oriental, supărătoare pentru niște oameni care erau convinși că el merită chiar mai mult decît i s a dat (instituții etc.). „Ar trebui să se știe Bacăul are un venit anual de aproape un miliard. Asta înseamnă - mai ales în timpurile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aceste venituri excepționale se întrețin atîtea județe din jurul nostru și trăiește larg Bucureștiul, căci cheltuielile proprii ale județului și orașului nu trec peste suma de două sute de milioane”.14 ) Acum, atras de perspectiva occidentalizării, orașul era nerăbdător să lichideze aspectele orientale, „asiatice” din viața sa. Orice incident, orice amănunt legat de „tradițiile barbare”, de „țigănie”, de lipsa de igienă era transformat în pretext pentru confruntări și polemici, ca în exemplul următor: „în timpul verii și toamnei, staționează la toate colțurile ulițelor cărucioare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe strada principală a orașului (Hotel Europa). Rămăsese un maldăr de coji de pepeni, sîmburi de cireșe, vișine și rămășițe de fructe alterate sau viermănoase peste care zbura un popor de muște, de toate semințiile. Nici un aspect nu e mai oriental decît acesta pe care îl oferă ochilor cîteva haimanale care mănîncă o felie de pepene, spoindu-se pînă la urechi cu zeama fructului. Nu e vorba numai de țigănia acestui aspect, cît e vorba de murdăria pe care o lasă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lasă pe străzi și de lipsa de higienă a acestui fel de comerț”.15 ) Acum, ori de cîte ori se încălca o regulă de „civilizație”, sau ceva nu funcționa bine, orașul era etichetat sarcastic, șicanator, „urbe cu moravuri prin excelență orientale”.16) Mai mult sau mai puțin exagerate, insatisfacțiile, frustrările, iritările spun un lucru important, anume că Bacăul interbelic, spre deosebire de cel descris de Bacovia în „Proză”, nu mai aparținea categoriei „locurilor unde nu se întîmplă nimic”. Cu toate acestea, în mod
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
formează hotarul cu Stara Planina; Prima și a doua grupă includ mai multe segmente sau masivi muntoși. Cea de a 3-a grupă cuprinde În cea mai mare parte Carpații Românești, care sunt Împărțiți În 3 sectoare principale, respectiv: Carpații Orientali, ce se desfășoară până În Valea Prahovei, Carpații Meridionali, Între Valea Prahovei și valea râului Timoc și Carpații Occidentali, Între Dunăre, Valea Timiș - Cerna și Valea Someșului. În timp ce suprafața pe care o ocupă unii masivi muntoși din lanțul Carpatin, reprezintă linie
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
de trecere sunt În general de mare Înălțime, cum ar fi: Predeal - 1032 m, Bran - 1240 m, VÎlcan - 1621 m, Curmătura Oltețului - 1640 m, urmează apoi unele pasuri mai joase: Pasul Lainici de pe Valea Jiului și cele două porți respectiv Poarta Orientală (Pasul Domașnea - 540 m) și Poarta de Fier a Transilvaniei; d) Sunt străbătuți de unele mari văi transversale, cum ar fi cea a: Prahovei, Jiului, Oltului, formînd astfel cel mai mare defileu din țară, lung de peste 47 km (Defileul
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]