8,628 matches
-
ochitorul grupei întâi din plutonul doi. ― Bine. Sunteți liberi - a vorbit comandantul, cu undă de zâmbet în colțul gurii umbrite de mustața bogată și destul de înspicată.... Cei doi au salutat scurt și, cu un stânga-mprejur rapid, au ieșit... Locotenentul pășea apăsat sub zloata care începuse să curgă. Dumitru călca cu teamă parcă, gândind: „Cum să-i povestesc eu locotenentului așa o întâmplare, când nu i-am spus nici tatii sau nevestei vreun cuvânt despre asta? Am să văd dacă ofițerul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ce vrea locotenentul”. În fața intrării în camera ofițerului, s-a oprit. Și-a aranjat ținuta și a bătut în ușă. ― Intră! - s-a auzit glasul locotenentului. Cu tremur al brațului, a pus mâna pe clanță și a apăsat. După ce a pășit pragul, a dus mâna la chipiu, încercând să se prezinte regulamentar. ― Lasă astea, intră și ia loc. ― Mulțumesc, domnule locotenent - a răspuns Dumitru, așezându-se pe un colț de scaun. ― Așează-te gospodărește, omule! - a vorbit locotenentul cu ton moale
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
voastră - v-ați străduit să vă reamintiți cele învățate atunci când ați făcut armata de drept, încât la această dată sunteți luptători adevărați! Așa v-a cerut țara, iar voi ați răspuns: „prezent!” După cum v-am spus în momentul când ați pășit pragul acestei cazărmi, situația în lume este destul de tulbure. Voi v-ați pregătit pentru cea mai nedorită situație; un război de apărare a țării. Acum veți merge acasă la familiile voastre, care vă așteaptă cu nerăbdare. Aș dori ca viața
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
băiete, ne va fi greu până ajungem la Crâșma din drum. Pe urmă a fi mai ușor, fiindcă am călcat de atâtea ori șleahul încât știm fiecare piatră... ― Cu răbdarea treci marea. Așa că nu avem alta de făcut decât să pășim înainte. ― Să vezi ce bucurie le facem celor de acasă când ne-or vedea... ― Așa cred și eu - a întărit Todiriță, cu jumătate de gură, spusa lui Dumitru. „Te cred, netotule. Te cred. Cum să nu-i faci bucurie muierii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ești cu plata. ― Am înțeles. Parcă așa se spune în armată - a răspuns Todiriță, cu gândul plecat spre concentrarea din care abia s-au întors de puțină vreme și amarul care îi măcina sufletul de atunci încoace. ― Hai, să-i pășim pragul - a răspuns Dumitru. Au intrat. Înăuntru... Nimeni, afară de crâșmar! ― Bună ziua, jupâne - a rostit Dumitru cu voce moale. Aizic, cu șapca lui slinoasă trasă pe ochi, i-a întâmpinat cu un „Bun venit” șoptit. Cei doi au privit nedumeriți unul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu mare grijă. De la cel trimis de divizie ceri ordinul și detalii privind deplasarea noastră către obiectivul fixat de divizie. Dacă, însă, răspunsul nu este corect, vă întoarceți fără altă acțiune. Atenție la numărarea secundelor. ― Am înțeles, domnule căpitan... Dumitru pășea apăsat alături de comandantul grupei de avangardă. Prin stratul subțire de zăpadă îmbibată cu apă mergeau cu greutate. Când abia mai puteau respira de oboseală, de după un dâmb au apărut cocioabele. La vreo două sute de pași de prima casă s-au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în jurul lui. A șaptea plesni geamul din dreptul șoferului, izbitura fiind urmată de un asurzitor „Ce mă-sa!” și familiarul sunet de metal pe metal: glonțul vârât pe țeava unei carabine. Buzz se întoarse și îl văzu pe Tommy Sifakis pășind spre el, cu carabina cu țeava tăiată în mâinile tremurânde. Patru contra unu că grecul era prea nervos ca să observe că arma era mai ușoară; doi contra unu că n-avusese timp să ia cu el cutia cu cartușe, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o altă gorilă, stăteau într-un separeu circular. Un al treilea bodyguard ședea singur la o masă din apropiere, cerceta permanent cu privirea restul clientelei și avea un ziar împăturit pe scaunul de lângă el - evident, camuflând o armă monstruoasă. Buzz păși spre separeu. Al treilea tip își vârî mâna sub ziarul Herald. Mickey se ridică în picioare, zâmbind. Johnny Stomp și celălalt gealat afișară zâmbete identice și se dădură la o parte, ca să-i facă loc în separeu. Buzz întinse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu intrările fiecăruia marcate de ornamente din neon. Iar Club Zombie crea impresia unei moschei maure, din mijlocul fațadei ridicându-se macheta unui somnambul înalt cât două etaje - un personaj întunecat, cu ochi de jăratic, surprins în momentul în care pășește prin noapte. Parcări imense uneau toate cluburile. Oamenii de ordine, niște negri solizi, stăteau în dreptul intrărilor, promițând câte o friptură de pui gratuită pentru primii clienți. În parcare se vedea un număr redus de mașini. Danny și-o lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
s. Firma de-afară anunța sus și tare: DICK McCOVER ȘI SULTANII JAZZULUI - SPECTACOLE LA 7.30, 9.30, 11.30 ÎN FIECARE SEARĂ! DELECTAȚI-VĂ CU UN COȘ DE PUI PRĂJIT DE LUX. Intrând înăuntru, i se păru că pășește într-o halucinație. Pereții erau acoperiți cu un fel de satin pastelat, luminat de spoturi minuscule, care confereau o tentă și mai grotescă grotescului. Decorul scenei se voia o variantă a piramidelor, confecționată din carton lucios. Mesele aveau margini fluorescente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lagoon. Dar nu poți zice... Mondo Lopez urlă: — A greșit! Pendejo, a fost un genocid împotriva celor ca noi, comis de cei ca voi! Vorbești mieros cu cine nu trebuie despre ce nu trebuie ca să încasezi ce nu trebuie... Dudley păși în fața celor trei cu haina descheiată și cu pistolul calibrul 45, insigna și tresele la vedere. Statura lui impunătoare făcea din cei trei mexicani un fel de umbră a sa, iar vocea lui urcă mai multe octave, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
compuse dintr-un șir lung de case de lemn în stil Tudor. Danny parcă lângă trotuar și observă că frigul după-amiezii îi ținuse pe toți în casă. Nimeni nu ieșise afară, la aer curat. Își luă trusa de recoltat probe, păși spre ușa de la intrare a casei și apăsă pe sonerie. Zece secunde. Nici un răspuns. Danny se îndreptă spre garaj, văzu un fel de cabană cocoțată deasupra și urcă pe treptele șubrede. Bătu de trei ori la ușă. Tăcere. Scoase cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
garduri vii înalte și perfect tunse. Lămpile cu gaz cocoțate pe stâlpi din fier forjat iluminau plăcuțele cu adrese. Danny urmări șirul șerpuitor de numere până ajunse la 7941, auzi o muzică de dans plutind peste coama gardului viu și păși pe alee spre ușa bungalow-ului. Apoi o rafală de vânt mână norii de pe cer și lumina lunii surprinse doi bărbați în haine de seară sărutându-se, strânși unul lângă altul în spațiul întunecat al verandei. Danny îi privi. Luna dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tipul de treabă din interogatoriul cu Lopez/ Duarte/ Benavides. — Municipalitatea are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Femeia chicoti - elegant - și lăsă ușa deschisă. — Vino înăuntru și povestește-mi, domnule ...? — Considine. Claire îi repetă numele și se dădu la o parte. Mal păși într-o cameră de zi spațioasă, mobilată cu motive florale: divane cu modele de flori de gardenie, scaune ornate cu orhidee, măsuțe și rafturi de bibliotecă încrustate cu margarete de lemn. Pereții erau de fapt niște afișe masive de film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cea a unui scenarist acceptabil din punct de vedere politic, care încasa 35% din onorariu. Foarte bun amic cu Lenny Rolff, co-expatriat, cel de-al doilea personaj care urma să fie interogat astăzi. Fost amant al lui Claire De Haven. Pășiră spre verandă pe aleea presărată cu jucării. Mal se uită prin sita de la ușa camerei de zi, de o perfecțiune prefabricată: mobilă de plastic, podea de linoleum, tapet roz, cu steluțe. Dinăuntru se auzeau chicotele copiilor. Dudley îi făcu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dorința rece de a bea ceva, care nu-i dădu pace până acasă. Danny deschise ușa și clipi nervos din cauza luminii aprinse în mod neașteptat în camera de zi. Văzu o sticlă pe măsuța de cafea și avu impresia că pășește într-o halucinație. Își scoase pistolul, dar își dădu seama că era un gest de nebun și puse arma la loc. Se duse la masă și văzu un bilețel rezemat de sticlă: RETRAS, CU CARACTERE MAI MICI, CA UN CITAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ne-a spus că nu vei putea dovedi în nici un fel orice acuzație de crimă îndreptată împotriva noastră. Mal îl privi pe Loftis. — Totul va fi dat în vileag. Tu, Coleman... totul. Vine marele juriu și procesul lui Coleman. Loftis păși în spatele lui Claire, ținând capul plecat. Mal se uită la stradă și îl văzu pe Buzz ieșind din mașină. Claire își îmbrățișă logodnicul. Mal îi zise: — Caută-l pe Chaz. A ucis un om pentru tine. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL PATRUZECI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pot promite milă. Trimite-o înapoi la mine. O afacere ratată de un milion de dolari - și singurul lucru la care se putea gândi Mickey Cohen era o femeie. — Nu. Cineva închise fermoarul plasei. Goldman i-o aduse lui Buzz, pășind încet și cu mare grijă. Buzz întinse mâna dreaptă. Mickey tremura ca un drogat ce crăpa după o doză. Buzz se întrebă ce va zice acum. Micul om mare zise: — Te rog! Buzz își potrivi plasa și își simți brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o fotografie înrămată Ioana și Sergiu, tineri, mergând cu ace lași pas, în același ritm, pe o stradă din Londra. Aveau pe chipuri aceeași expresie mândră, de învingători care cuceriseră lumea prin talentul și iubirea lor. Din prima încăpere, am pășit într-un mic hol cu un du lap în perete, având ușile pictate în nuanțe argintiu-sidefii, în vreme ce pe cealaltă ușă, către baie, erau scrise de mână, 14 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE în negru, aforisme, versuri și maxime franțuzești
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
stele La ora opt seara, gătite de vizită, prietena mea și cu mine am urcat pe scara de marmură albă și am sunat la ușa Ioanei. Ne-a deschis veselă. Avea o jachetă pufoasă roz și o fustă albă. Am pășit deodată într-un salon larg, elegant, în tonuri galben-aurii. Mobile grațioase stil Louis XVI, un mic birou cu partituri deschise și foi scrise de mână, de parcă doar cu câteva minute înainte Maestrul și-ar fi părăsit însemnările, dispărând în altă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Reginei Elisabeta II a Marii Britanii. — Să-ți spun ceva amuzant în legătură cu asta. Eram în Anglia, pentru concerte, și sculptorul ne-a invitat împre ună cu Regina la ceai. Ce tevatură! Unde să găsească el un covor roșu pe care să pășească Majestatea Sa? Poliția era la ușă. Tot protocolul, cu pompa de rigoare. Sculp torul și nevasta lui (mare desenatoare de politicieni în revista Daily Mirror) s-au dat peste cap să iasă totul bine. În fine, sosește Regina, elegantă, dar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
câte văd... — Da, însă la vârsta de unsprezece ani, la un bal mas cat, am apărut îmbrăcată ca paj și am primit Premiul I pentru frumusețe. Nu eram lipsită de feminitate. Guver nanta mi-a sugerat odată că dacă voi păși peste curcubeu voi de veni băiat, ceea ce îmi doream din tot su fle tul, așa că, de cum apărea curcubeul, alergam din răs puteri să-l ajung. 38 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. Dracul ești dumneata! (fr.) Iubitele viețuitoare Pe când
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
prezentul și trecutul să danseze, estompând decalajele. Îmi lipsea însă tot mai mult căldura prezenței ei concrete, și atunci, în apri lie, am plecat la Paris, de astă dată împreună cu soțul meu, care era nerăbdător s-o cunoască. Când am pășit din nou în salonul de culoarea porum bului copt, m-a copleșit bucuria întoarcerii acasă. Era un sentiment de o ciudată reciprocitate: ni se părea amân durora că descopeream în aceeași clipă, una prin cealaltă, România iubită a unor vremuri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
se grăbea să-mi spună cu milă: ― Du-te, du-te repede și stai liniștit cu brațele-n sus și cu capul pe spate! Apoi, în timp ce ieșeam: ― Bietul băiat... e hemofil! Hemofilului, însă, îi înceta hemoragia, ca prin farmec, îndată ce pășea pe coridor și avea grijă să-și pună la loc sângele pierdut, la bufet, înapoindu-se în clasă cu o ipocrită tristeță, numai cu cinci minute înainte de a suna! Alt truc, cel mai folosit, era acela cu "durerea de măsele
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
apei! Trupele nu se văd, dar o săgeată aprinsă, care arde roșu sau galben și care urcă până la o mie de pași, asta, Într-adevăr, se vede! Iar noi ne vom afla sus, pe dealuri! Voievodul se ridică din jilț, pășind grăbit de-a lungul cortului. Apoi se opri și spuse: - Oștenii tăi, căpitane Oană, să plece chiar acum spre toate corpurile de oaste. La intrarea cortului se auzi tropot de cal și un Apărător ceru Încuviințare să intre. Ștefan aprobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]