6,259 matches
-
de mai multă vreme liber, însărcinat cu afaceri fiind un excelent coleg. În pregătirea vizitei, s-a considerat necesar să expediem de urgență un ambasador. Cu "bobii" politici alegerea a căzut pe o "doamnă" parlamentar, fostă directoare la teatrul de păpuși de la Târgu Mureș, apreciindu-se că cine a tras sforile la teatru și în politică le poate trage și în diplomație. Nimic mai fals! Un ambasador se pregătește cu grijă, cu atenție, în timp, mai ales când nu e "de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
absolventă a Institutului de Petrol și Gaze, Facultatea de Utilaj Tehnologic, o altă doamnă cercetător la Direcția de reactori nucleari și un domn de la Facultatea de metalurgie a Institutului Politehnic București... (Aș menționa-o și pe doamna de la Teatrul de păpuși, pentru a avea o imagine a "paletei" de profesii "diplomatice". Și exemplele ar putea continua.) Ce au respectivele persoane cu diplomația, ce experiență au în acest domeniu complicat, care va fi contribuția lor la dezvoltarea relațiilor externe ale țării? Precizez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Institutului de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” Iași și altele. Pornind de la etosul popular, Eugen Agrigoroaiei a scris basmul în versuri Ultimul Făt Frumos (1969ă și Fabule și întâmplări (1972ă. A dramatizat basmul Moștenirea fermecată, publicat în volumul Teatrul de păpuși (1971ă. A fost coautor la volumul de Legende și povestiri cu albine (1987ă. Principala sa contribuție ca folclorist este volumul Țara uitatelor constelații. Folclor arhaic românesc (1981ă, cu o prefață de Romulus Vulcănescu. Așa cum remarca acad. Al. Zub: „Sub un
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
continuă până azi. Faptul că părinții mei au divorțat pe când eu aveam doar nouă ani, deși au rămas prieteni, arată cât de dificil era acest amestec, mai cu seamă proiectat pe fondul sumbru, dur și Închistat al anilor ’50. Oglinda, păpușile și Toscanini În copilărie simțeam un fel de respingere a lumii și-mi găseam refugiul În imaginar, fără să știu că această preferință era un semn al carierei de mai târziu și că jocul cu păpușile a fost de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
al anilor ’50. Oglinda, păpușile și Toscanini În copilărie simțeam un fel de respingere a lumii și-mi găseam refugiul În imaginar, fără să știu că această preferință era un semn al carierei de mai târziu și că jocul cu păpușile a fost de fapt prima ocazie de a mă antrena În regie. Mă jucam trăgându-le de sfori (căci toate păpușile mele căpătau sfori, dacă nu le aveau din construcție, pentru că voiam să atârne de sus, să poată fi manevrate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
imaginar, fără să știu că această preferință era un semn al carierei de mai târziu și că jocul cu păpușile a fost de fapt prima ocazie de a mă antrena În regie. Mă jucam trăgându-le de sfori (căci toate păpușile mele căpătau sfori, dacă nu le aveau din construcție, pentru că voiam să atârne de sus, să poată fi manevrate). Mai târziu l-am citit pe Gordon Craig, care În Über-Marionette spune că, de fapt, actorul ideal este actorul-păpușă. Paradoxal, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mele căpătau sfori, dacă nu le aveau din construcție, pentru că voiam să atârne de sus, să poată fi manevrate). Mai târziu l-am citit pe Gordon Craig, care În Über-Marionette spune că, de fapt, actorul ideal este actorul-păpușă. Paradoxal, o păpușă poate avea mai mult suflet decât un actor, care uneori e prea vanitos, prea plin de subiectivismul lui. O păpușă este mai expresivă, mai generoasă și mai obiectivă. Am reflectat, citindu-l pe Craig, asupra jocului meu cu păpuși din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
târziu l-am citit pe Gordon Craig, care În Über-Marionette spune că, de fapt, actorul ideal este actorul-păpușă. Paradoxal, o păpușă poate avea mai mult suflet decât un actor, care uneori e prea vanitos, prea plin de subiectivismul lui. O păpușă este mai expresivă, mai generoasă și mai obiectivă. Am reflectat, citindu-l pe Craig, asupra jocului meu cu păpuși din copilărie. Era poate o legătură instinctivă? Ani mai târziu, În Japonia, Într-o mănăstire zen, am Învățat, Încercând diverse exerciții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o păpușă poate avea mai mult suflet decât un actor, care uneori e prea vanitos, prea plin de subiectivismul lui. O păpușă este mai expresivă, mai generoasă și mai obiectivă. Am reflectat, citindu-l pe Craig, asupra jocului meu cu păpuși din copilărie. Era poate o legătură instinctivă? Ani mai târziu, În Japonia, Într-o mănăstire zen, am Învățat, Încercând diverse exerciții de meditație, că suntem traversați de o energie care coboară de sus și de alta care vine de jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aplecat, spatele Încovoiat, această legătură verticală nu se produce. Fără efortul de a Îndrepta axa trupului, rămânem sub influența energiei greoaie, care ne trage În jos. Acest exercițiu de senzație interioară l-am Încercat, probabil instinctiv, pe când mă jucam cu păpușile, trăgându-le de sfoară, cu mult Înainte de a fi sub Îndrumarea conștientă a instructorului din mănăstirea zen. Fără să realizez, În copilul care Își privea ca În oglindă trupul-păpușă, intuiam jocul vibrațiilor opuse care Îl străbăteau. Școala pentru mine a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
henormă“, cum spunea Jarry. În același spirit ludic am refăcut Ubu la New York mai târziu, când am lucrat pentru prima oară la „La Mama“ cu actorii americani. Scena „La Mamei“ era tot plină de gunoi, personajele mișcându-se ca niște păpuși mecanice sub privirea ironică a unui Jarry care În America amintea de Chaplin, și el vizând distrugerea tabuurilor oficiale prin deriziune. Totuși, În comparație cu explozia de scatologie ubuescă și anarhie veselă a spectacolului românesc din Institut, la New York ceva Își pierduse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
doi artiști unici să poată evolua: unul prin voce, celălalt prin trup. În ciuda diferenței de generație, Între ei era o corespondență spirituală perfectă, astfel Încât vocea unuia și trupul celuilalt păreau expresia aceleiași afirmații. Tinerii umpleau sala mică a Teatrului de păpuși În fiecare vineri seara la ora nouă, când aveau loc aceste „nocturne“, care fuseseră inițiate cu mult curaj de Margareta Niculescu la sfârșitul anilor ’60. Cu o pasiune constantă, ea le-a menținut vii până În anii ’80, În ciuda dificultăților din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
solist aflat În interiorul cercului. De câte ori am asistat la o reprezentație de teatru de umbre (wayang), prima imagine m-a impresionat cel mai mult: umbra copacului vieții, acompaniată de o melodie simbolizând răsăritul soarelui, apărea Înaintea reflecțiilor produse pe ecran de păpușile numite kayon, În licărirea flăcării aprinse de partea cealaltă a ecranului. Apoi toate păpușile care participau În povestea Ramayanei erau scoase și prezentate ca umbre magice mișcătoare, după care Începea incantația nobilă a primului servitor, cântând prologul În javaneza veche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
wayang), prima imagine m-a impresionat cel mai mult: umbra copacului vieții, acompaniată de o melodie simbolizând răsăritul soarelui, apărea Înaintea reflecțiilor produse pe ecran de păpușile numite kayon, În licărirea flăcării aprinse de partea cealaltă a ecranului. Apoi toate păpușile care participau În povestea Ramayanei erau scoase și prezentate ca umbre magice mișcătoare, după care Începea incantația nobilă a primului servitor, cântând prologul În javaneza veche, pe care nici balinezii de azi nu o mai Înțeleg. Într-una din seri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ecranului, și să-l văd pe maestrul păpușar (dalang) În timp ce se pregătea pentru spectacol, recitându-și interiorizat o mantra și, chiar Înainte să Înceapă, atingând flacăra, parcă rugându-se. Ceilalți păpușari Îl priveau În liniște În timp ce scotea din ladă prima păpușă, pe care o ținea mult timp lipită de frunte, ca și cum aștepta ca spiritul păpușii să intre În el. Apoi o ridica pe neașteptate În aer și, cu o mișcare rapidă a mâinii, o lăsa să zboare și să danseze lipită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
recitându-și interiorizat o mantra și, chiar Înainte să Înceapă, atingând flacăra, parcă rugându-se. Ceilalți păpușari Îl priveau În liniște În timp ce scotea din ladă prima păpușă, pe care o ținea mult timp lipită de frunte, ca și cum aștepta ca spiritul păpușii să intre În el. Apoi o ridica pe neașteptate În aer și, cu o mișcare rapidă a mâinii, o lăsa să zboare și să danseze lipită de ecran, deasupra flăcării. Cu toții, muzicieni și păpușari, nu aflau decât cu câteva minute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-n franceza curentă. În sfârșit o piesă pe care nu o montasem niciodată! Spărsesem, e adevărat, destinul grecesc, punând În scenă cu puțin timp În urmă Omul cel bun din Seciuan la „La Mama“, inspirat fiind de forța unică a păpușilor teatrului Bunraku, de care fusesem fascinat Într-una din vizitele mele În Japonia. Dar era totuși o refacere, deși cu totul diferită, a piesei montate la Piatra. Cu acea ocazie, trupa noastră primise de la Ellen un nou nume: Great Jones
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o cantitate negativă“. Sonata spectrelor prezintă o astfel de lume. O citeam și deveneam depresiv. Oare toți oamenii În această viață, căutând fericirea, sunt astfel? Să fie toți la fel de falși, de mincinoși, de goi? Personajele sale să nu fie decât păpuși grotești cu față de clovn trist? Citind ce scria pictorul Carl Larsson despre Strindberg, prietenul lui, după moartea acestuia - că era un „desacralizator a tot ce e nobil și sfânt“, că „a răsfoit Biblia În preajma morții, fără Îndoială cu intenția să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de oglinzi: un labirint de platforme, spații geometrice și scări mobile care alunecau pe o suprafață de sticlă, formând când grota Fetei Morgana, când oaza deșertului unde Prințul dezleagă misterul portocalelor, din care ieșeau dedublându-se În oglindă, ca niște păpuși diafane, cele trei prințese. Costumele erau un mozaic pestriț și multicolor de forme abstracte, măști și păpuși de toate dimensiunile erau folosite pentru a distinge diversele grupuri de cor, iar mișcarea Îmbina stilul commediei cu elemente de biomecanică, impresia generală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sticlă, formând când grota Fetei Morgana, când oaza deșertului unde Prințul dezleagă misterul portocalelor, din care ieșeau dedublându-se În oglindă, ca niște păpuși diafane, cele trei prințese. Costumele erau un mozaic pestriț și multicolor de forme abstracte, măști și păpuși de toate dimensiunile erau folosite pentru a distinge diversele grupuri de cor, iar mișcarea Îmbina stilul commediei cu elemente de biomecanică, impresia generală fiind aceea de joc pur, de celebrare a imaginației. Zece ani mai târziu, la Conservatorul Național de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
coupé alcătuit dintr-o versiune prescurtată a Portocalelor, ca pretext de improvizație În stil de commedia dell’arte, urmat de Regele cerb, pe care i l-am propus În colaborare cu Julie Taymor. Julie era o creatoare de măști și păpuși inspirate din cultura balineză, pe care a studiat-o Îndelung În Indonezia. Cu un talent unic, Taymor a reușit nu numai să adapteze tehnicile orientale În teatrul american, dar și-a găsit un stil al ei, potrivit perfect universului suprarealist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de păpușari-actori dansau prin aer, păsări cu aripi multicolore zburau peste spectatori (de unde gândul la Pasărea verde, o altă fabulă gozziană la care am lucrat). Două imagini erau pregnante: cea a unui bătrân aproape muribund, doar piele și os (o păpușă manipulată cu un realism preluat din Bunraku), pe care o tânără prințesă Îl ținea În brațe ca pe un prunc. Privindu-l cu compasiune și duioșie, prințesa descoperea În el spiritul celui iubit, pe care un magician malefic Îl Închisese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de un păpușar-actor, părea că plutește printre copaci, că se apleacă la izvor să bea apă: Îl observai și, În același timp, parcă devenea imaterial. Actorii Își asumau roluri diverse: erau când personaje, folosind măști de inspirație balineză, când manevrau păpuși sau făceau gesturi abstracte care sugerau zborul unei păsări ori saltul unui leopard, invitând spectatorii să intre În jocul imaginației. Având În vedere talentul lui Julie Taymor, nu e de mirare că Între timp a fost contactată de Studiourile Disney
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a protagonistului. Artistul În căutarea adevărului Încearcă să găsească inspirație În dragoste, dar, după o serie de deziluzii, se resemnează să trăiască singur, convins că, Într-o lume cinică, unica legătură viabilă este aceea cu spiritul creației (Întruchipat de Muză). Păpușa mecanică Olimpia, pierdută Într-un labirint de mașinării, un colaj dadaist de obiecte și personaje scoase dintr-un laborator științifico-futurist, un pian supradimensionat din care ieșea diavolul Însuși ca s-o terorizeze pe Antonia ori gondolele ce alunecau pe melodia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
DIALOG ÎN TREI) HYPERLINK \l " Toc133741151" Copacul zburător PAGEREF Toc133741151 \h 15 HYPERLINK \l " Toc133741152" Tatăl meu și plimbarea cu birja PAGEREF Toc133741152 \h 16 HYPERLINK \l " Toc133741153" Mama și complicațiile interetnice PAGEREF Toc133741153 \h 20 HYPERLINK \l " Toc133741154" Oglinda, păpușile și Toscanini PAGEREF Toc133741154 \h 21 HYPERLINK \l " Toc133741155" O atracție „irezistibilă“ PAGEREF Toc133741155 \h 25 HYPERLINK \l " Toc133741156" Bunica Eftalia PAGEREF Toc133741156 \h 26 HYPERLINK \l " Toc133741157" Revoluționând Scrisoarea pierdută PAGEREF Toc133741157 \h 28 HYPERLINK \l " Toc133741158" Actor fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]