7,232 matches
-
mergeam În ochiul de pădure, La balta mare ajungeam Și l-al ei mijloc înotam La insula cea verde. Din lut acolo am zidit, Din stuful des și mare, Cetate mândră la privit (Eminescu : 2011, I, 318). Privind ostrovul, acest paradis terestru, din perspectivă aeriană, avem imaginea unei structuri în formă de mandala remarcă Ioan Petru Culianu (2012, 108), care face și desenul (fig. IV). Cele patru izvoare constituie o reminiscența biblică, însă structura insulei sugerează, mai mult decât orice izvor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eminesciene, le poartă dintr-o dimensiune în alta, apoi în rai și brusc pe pământ iar. Dar și lectorul este mânat de această dinamică și poate aici consideră criticul timișorean se ascunde explicația actualității paginilor eminesciene în secolul pe care Paradisul infernal și transcosmo logia l-a închis. 4.4. Intratextualitatea transauctorială Pentru a urmări timpul și spațiul din Sărmanul Dionis, propuneam ca punct de plecare Critica rațiunii pure în traducerea lui Mihai Eminescu, pe care să o considerăm hipotext intratextual
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Editura Gunivas, pentru prima ediție). o abisul; o timpul; o spațiul. COSTA-CHE Iulian (2008) Eminescu.Negocierea unei imagini (construcția unui canon, emergența unui mit), București: Cartea Românească, Colecția "Critică și istorie literară". o masca lui Eminescu. CRĂCIU-NESCU Pompiliu (2000) Eminescu Paradisul infernal și transcosmologia, Iași: Junimea, Serie nouă "Eminesciana" I. o ascunzișurile măștii; o măștile ascunderii; o cvadratura cercului. CULIANU Ioan Petru [2006] (2012) Studii românești I: Fantasmele nihilismului. Secretele doctorului Eliade, Ediția a II-a, traduceri de Corina POPESCU și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Eminesciana; 59) * CIMPOI, Mihai. Plânsul Demiurgului. Noi eseuri despre Eminescu. Iași: Junimea, 1999, 204 p. (Eminesciana; 60) * RUSU, Vasile. Eminescu. Motivele vegetale și faunistice / Vasile Rusu. Iași: Junimea, 2000, 210 p. (Eminesciana; 61) o EMINESCIANA. SERIE NOUĂ * CRĂCIUNESCU, Pompiliu. Eminescu: paradisul infernal și transcosmologia. Prefață de Basarab Nicolescu. Iași: Junimea, 2000, 216 p. (Eminesciana. Serie nouă; 1) * SOROHAN, Elvira; PRICOP, Constantin; STANCU, Valeriu P. Naratori și modelare umană în medievalitatea românească. Iași: Junimea, 2000, 172 p. (Eminesciana. Serie nouă; 1) * PETRESCU
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care formează jumătatea liniei de atracțiune. E cumpăna pusă în cumpănă" (Eminescu: 2011, X, 245). 81 Acești "ochi" pe care îi vede George Munteanu în portretul ființial, cum ar spune Mihai Cimpoi, poate că sunt sorii care luminează și energizează paradisul selenar al lui Eminescu. 82 Dacă în limbajul curent paranteza păstrează un detaliu mai mult sau mai puțin important pentru întregirea mesajului, în pagina de literatură, ea "se răzbună": de multe ori orizontală, paranteza ascunde ceva esențial pentru înțelegerea textului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de epocă și încercînd să-și găsească identitatea, dar, cel mai adesea, eșuînd și refugiindu-se în sentimentul ratării, nevroză sau alcool (ori în toate trei deodată). Debutul (fulminant) al prozatorului, din 1920, cu This Side of Paradise/Dincoace de Paradis, ne revelă deja disoluția individului într-o lume traversată de marasm politic și economic. Protagonistul (un alter ego al lui Fitzgerald, precum cei mai mulți dintre eroii nuvelelor și romanelor sale), Amory Blaine, absolvent al Universității Princeton și scriitor în devenire, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
conținutului, deconstruind parțial canonul Generației, prin instaurarea unui nou ceremonial. Vindecarea prin poezie sau poezia ca terapie, ca formă de recuperare a unui timp pierdut, a unui spațiu originar, aproape paradiziac, regăsibil și înțeles doar cu ochii sufletului. Iar, dacă paradisul este un illo tempore, atunci calea cea mai simplă către el este poezia, adică zborul. "De boala de care sufăr/ Nu se moare,/ Ci se trăiește -/ Substanța ei este chiar eternitatea,/ Un fel de cancer al timpului/ Înmulțindu-se din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nevoie de vreo mediere sau de vreo reconstruire a unei noi lumi, se regăsește în poemele Învingători și Mândrie. Nostalgia manifestată pentru vremurile apuse, fie ea trăită la nivel individual sau colectiv, nu este altceva decât nostalgia pentru eden, pentru paradisul pierdut. Încredințarea unei stări de fericire pe care numai trecutul o deține, în opoziție cu prezentul se manifestă la Ana Blandiana prin conflictul între ascensiunea spre puritate și primele degradări ale societății. Totuși, perioada "trecerii de la jocul copilăresc al învingătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tine nu mi-e dor de nimeni,/ Pământ apus în somn/ Prin verzi orbite/ Și sunt străină dacă trec hotarul/ Pletelor tale obosite./ Eu numai limba ta/ O știu vorbi în vis/ Și spune basme numai pentru tine/ Prea trecătoru-mi paradis,/ Prea trecătorule stăpâne./ E frig afară/ Și ceața e deasă,/ Se face seară,/ Timpu-ncet se lasă,/ Dar cât de bine și de cald e-acasă,/ Când unul altuia ne spunem țară" (Țară). Întoarcerea către sine se confundă cu întoarcerea către
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
flori îmi e frig,/ Mi-e somn de iubirea deplină/ Și nu știu pe cine să strig/ Să stingă în mine/ Cereasca grădină,/ Să spargă din calea oceanului negru/ Extaticul dig" (Ca și cum). Noul univers, reconstruit în ea însăși, este asemănător paradisului și devine dig, în calea "negrului ocean". Totodată, noul univers reconstruit în interior poate fi oul primordial din poezia barbiană, simbol al armoniei și al unității: "Ți-aduci aminte cât de bine/ Era în oul de pe ape unde eram zidiți
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lacomi, fără de noroc,/ Ajută-mă să blestem și să plâng/ Lumea supusă ochiului meu stâng,/ Ajută-mă să plâng și să accept,/ Lumea ascunsă ochiului meu drept,// Ajută-mă să plâng și să suport/ Catapeteasma ochiului tău mort/ Și nemaideslușitul paradis,/ Strivit, în ochiul tău închis." (Rugă) În ultimul volum, Refluxul sensurilor, 2004, definiția sensurilor mișcătoare și multiple ale poeziei, dar și ale realității, totodată, este redată, în mod dealiat. Sensurile sunt fluide și mereu mișcătoare. Ele nu se opresc, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
recunoașterii literare în străinătate, Memorialul, sentimentul că nu mai am destul timp pentru ceea ce am de scris. A.-I.P.: Rețin faptul, din scrierile dumneavoastră, că, totuși, ați iubit copilăria, că o iubiți în continuare. Reprezintă ea, pentru dumneavoastră, un paradis pierdut, ale cărui chei doar poezia le deține? Vă place să vă reîntoarceți, în copilărie, prin poezie? A.B.: Copilăria mea nu a fost un paradis. Dacă e adevărat că fiecare venim din copilăria noastră ca dintr-o țară, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
totuși, ați iubit copilăria, că o iubiți în continuare. Reprezintă ea, pentru dumneavoastră, un paradis pierdut, ale cărui chei doar poezia le deține? Vă place să vă reîntoarceți, în copilărie, prin poezie? A.B.: Copilăria mea nu a fost un paradis. Dacă e adevărat că fiecare venim din copilăria noastră ca dintr-o țară, atunci țara aceea a fost pentru mine România anilor '50. Poate de aceea am simțit nevoia să mă copilăresc mai târziu și să-mi inventez o copilărie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
etnice, naționale etc.? Literatura se dovedește, din nou, o forță reacționară menită să echilibreze goana progresistă pândită de riscuri, iar eseul autoarei augmentează teoria secundarului propusă de Virgil Nemoianu. Critica devine, astfel, o formă a melancoliei, o știință nostalgică după paradisul pe cale să se piardă al literaturii. Valoarea individualității critice e la fel de necesară ca aceea a individualității creatoare: nu permite "produse" de serie. Poate că nu întâmplător autoarea face trimitere la celebrul Nu al lui Eugen Ionescu încă de pe prima pagină
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Condamnarea eternă a sufletului individual, iată spaima imensă a lumii creștine. Doctrina creștină enunță un posibil înspăi-mîntător și propune fiecăruia o cale de urmat pentru a încerca să îl facă imposibil. Lumea creștină inventează în mod complementar un posibil minunat, Paradisul. Competiția încrîn-cenată dintre catolicism și catarism este confruntarea dintre un posibil și un imposibil. Nu preoții, ci membrii clericului catar (Bunii creștini, Oamenii Buni, cum se numeau), sunt cei care, prin taina consolamentum, pot absolvi muritorul de toate păcatele și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și catarism este confruntarea dintre un posibil și un imposibil. Nu preoții, ci membrii clericului catar (Bunii creștini, Oamenii Buni, cum se numeau), sunt cei care, prin taina consolamentum, pot absolvi muritorul de toate păcatele și-i pot astfel garanta Paradisul. "Noi, Oamenii Buni, declară Guillaume Authié, ultimul predicator catar, putem absolvi orice om de păcate. Puterea noastră de absolvire este egală cu cea a Apostolilor Petru și Pavel. Biserica Catolică nu are această putere din moment ce nu e decît codoșie și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Biserica decide să se implice cu totul în afacerile terestre. Alt eveniment major în această evoluție afirmarea, începînd cu anul 1150, și triumful în secolul al XIII-lea, a ideii de Purgatoriu. Crearea acestui al treilea spațiu (între Infern și Paradis) face posibilă răscumpărarea, ștergerea a o parte din păcate. Aceast posibil are implicații majore asupra vieții pămîntene; de exemplu, Purgatoriul le permite cămătarilor să scape de Infern.89 Îndelungatul proces al "mondenizării" e încununat de Reforma din secolul al XVI
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
noaptea peste liniștea de vis a văii care adăpostește un sat de indieni arhuaco din Nabusimaké ("acolo unde răsare soarele"). Un colț pierdut de lume, despre care vorbește cel mai bine, cu sobrietate, un prieten columbian: " Dacă ăsta nu e Paradisul, atunci e o sucursală a lui." Zărim o siluetă care-și croiește drum prin preerie, venind direct spre noi. Acum, în fiecare dimineață, are de mers mai mult de un ceas, ne explică femeia. Ceva mai puțin seara, "în celălat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
marilor firme. 19.2. INTERNAȚIONALIZAREA PRODUCȚIEI ȘI A CAPITALURILOR 19.2.1. Avîntul firmelor multinaționale Toate marile întreprinderi sînt astăzi firme multinaționale sau transnaționale, altfel spus firme compuse dintr-o societate mamă, localizată în țara de origine sau într-un "paradis fiscal", și mai multe filiale implantate în diferite țări. Strategia grupului este una mondială, definită la sediul mamă, dar fiecare filială străină are propria economie de gestiune. Aceste tipuri de companii operează pe o scenă complexă, cu un grad ridicat
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
internaționalizarea producției și a schimburilor; * firme multinaționale; * liber schimb; * protecționism; * Organizația Mondială a Comerțului (fostă GATT); * clauza națiunii celei mai favorizate; * protecționism selectiv, protecționism regional și protecționism deghizat; * diviziunea internațională a muncii; * țări dezvoltate și țări emergente; * structura comerțului internațional; * "paradis" fiscal; * piața financiară internațională; * Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică; * Grupul celor 7+1; * mondializare sau globalizare economică. Probleme de studiat: * Care este caracteristica cea mai pregnantă a lumii de astăzi? * Ce este economia mondială? * Ce este un crah bursier
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
au generat o anumită neîncredere în economia americană, care s-a soldat cu o retragere de lichidități de pe piețele financiare de dincolo de Atlantic, o reorientare a investițiilor, în special a celor de portofoliu, dinspre SUA spre Europa, Asia și diversele paradisuri fiscale, și inevitabil cu afectarea puterii paritare a dolarului american. Sistemul monetar-financiar internațional, așa cum s-a configurat el în ultimii treizeci de ani, se destramă "pe la cusături" și se vorbește deja despre noi ideologii financiare, date fiind noile realități economice
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
economie virtuală. Explozia și căderea cursurilor bursiere, speculatori îmbogățiți peste noapte și mici economii spoliate la fel de rapid, imperii edificate cu promisiuni frumoase, politicieni și analiști cumpărați, controlori și auditori manipulați, bancheri complici, deturnări masive de fonduri, bani spălați, conturi travestite, paradisuri fiscale, iată doar cîteva elemente caracteristice ale unui sistem ce nu putea să dureze. Un thriller economic de mîna a doua. ,,Îmbogățiți-vă prin muncă și economisire", ne îndemnau clasicii, și așa s-a clădit sistemul capitalist, nu prin speculație
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
relativ stabilă după 11 septembrie 2011, economia americană a intrat în letargie, cel puțin în perioada 2007-2010. Evoluțiile constant pozitive ale mai tuturor variabilelor economice păreau să sfideze legități consacrate în domeniu și să promită intrarea într-un soi de ,,paradis economic". Bazată pe noile tehnologii și investiții financiare, economia reală se subordona tot mai mult celei virtuale. Bursa afișa zilnic valori amețitoare, întreținute speculativ. Jumătate dintre americani practicau acest sport național: investiția bursieră. Capitalurile se concentrau teribil, dînd naștere unor
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
au determinat să creeze identități diasporice, compuse dintr-o multitudine de apartenențe. Și mai presus de toate, l-au confruntat cu caracterul proteiform al stranietății sale. Întreaga sa existență, gîndire și scriitură au fost traversate de aceeși evidență, anume că paradisul metafizic este acela în care contradicțiile se anulează și necesitatea nu există. Nu e greu de imaginat ce l-a apropiat de Stéphane Lupasco sau de Cioran și ei niște meteci torturați de "conștiința nefericită" -, sau de disidenții suprarealismului, în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
clinică psihiatrică. Adesea ridicoli sau patetici, deși inteligenți și educați, Michel și Bruno alunecă într-o derută fatală, care le înghite și pe cele două femei care i-au iubit. Cît despre Orsenna, grațioasele sale volute lirico-exotice, amestecînd tonuri și paradisuri vegetale, de la Paris la Sissinnghurst și de la Alcazar în China, învăluind în demnitate și legitimitate legen dare senzualitatea fierbinte și inventivă a amanților, i-au asigurat de la bun început o vastă paletă de cititori veniți din toate orizonturile să se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]