8,290 matches
-
să dezvolte prin lungi monologuri sau dialoguri scurtele enunțuri atribuite unor personaje din povestirea biblică și folosește mult apostrofa. în omilii este atacat Apolinarie (3, 3, împreună cu Arie și Eunomius: a crezut că Dumnezeu devenise om) și se afirmă că Patimile sînt legate de oikonomia, iar crucea nu aduce atingere divinității Unului-născut (7, 2); Vasile spune că Fiul lui Dumnezeu „se îmbracă” în umanitate (25, 3). Terminologia este așadar în mod clar antiohiană, însă nu nestoriană. Fotie îi mai atribuia lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de viață comunitară: relațiile cu clerul (5); căderea în mrejele Satanei și pierzania (6); comemorarea sfinților (8); sau se referă la circumstanțe precise din viața lui Isus, cum sînt Nașterea (10), Botezul lui Isus (11), duminica (16), vinerea sfîntă și patimile (17), Paștile (18), înășțarea la cer (19). într-adevăr, începutul discursului 10 anunță întreaga „economie” a mîntuirii; din această serie fac parte și discursurile despre coborîrea în infern, despre care vom vorbi în următorul paragraf. în fine, interesante sînt și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fi ucis de iudeii instigați de Satana. Cum se întîmplă acest lucru se povestește în discursul 14, dedicat trădării lui Iuda. în 15 continuă dialogul dintre cei doi privitor la faptele și identitatea lui Isus; Satana pleacă pentru a iniția patimile lui Isus. în 17 este evocată coborîrea lui Isus în lumea subpămînteană, victoria sa asupra lui Satana și eliberarea captivilor. Această serie de discursuri seamănă foarte mult cu ciclul apocrif din a doua parte a Faptelor lui Pilat, sau, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
veche; foarte bogată este tradiția discursului 16 privind respectarea duminicii. Deși limba discursurilor nu este nici pe departe doctă, ele dovedesc capacitatea autorului de a trata cu ușurință teme teologice și teme din sfera religiozității practice; cele referitoare la ciclul Patimilor ies în evidență, după cum am arătat, prin dialogurile vii și nu lipsite de umor (dar și prin săgețile antiiudaice, de-acum tradiționale în cadrul acestei teme). Cercetătorii nu sînt siguri în privința situării culegerii (Alexandria? Siria-Palestina?) și nici în privința datării (ei oscilează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cristos să fie doar aparente, adversarii au definit poziția lui drept aftartodocetism, adică o doctrină în care afirmarea caracterului indestructibil și impasibil al trupului submina inevitabil realitatea umanității Cuvîntului. Istoricii moderni, nevoiți să constate că Iulian credea totuși în realitatea Patimilor, considerau că, în viziunea acestuia, Cristos, din proprie voință, își făcuse trupul să simtă din nou suferința obișnuită. într-un studiu din 1924, R. Draguet a propus o interpretare diferită. Potrivit lui Iulian, natura umană, prezentă deja în întregime în Adam
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
după Iulian, deoarece ultima condiție este consecința păcatului și nu a naturii umane ca atare, Logosul a devenit într-adevăr om, însă, fiind născut în afara păcatului, este indestructibil. Fiind Logos incapabil de suferință, chiar și ca om, chiar și supus Patimilor, Cristos rămîne impasibil; suferințele sale nu sînt „naturale”, ca ale celorlalte ființe umane, ci „voluntare”. Mai mult, tocmai pentru că nu trebuia să moară, Cristos a putut să ofere moartea sa din proprie voință pentru mîntuirea lumii. Caracterul paradoxal al acestor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din alte localități în vremea împăratului Iustin și risipiți în Orient. Chestiuni teologice și exegetice sînt discutate în lungul răspuns trimis șambelanului Eupraxios, care îi pusese lui Sever o serie de întrebări referitoare la teme doctrinare (nașterea Logosului, întruparea sa, patimile etc.) și la exegeza unor pasaje din Scripturi (de exemplu, de ce în Gal. 3,13 Cristos este numit „blestem”; de ce a fost poruncită circumcizia; care este interpretarea anumitor cuvinte ale lui Isus). O culegere cuprinzînd 366 de imnuri liturgice în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Aspuna; evident, Palladius murise. în ampla introducere dedicată lui Lausus, Palladius declară că a scris Istoria Lausiacă pentru ca destinatarul acesteia, prin intermediul evocărilor, binefăcătoare pentru suflet, ale vieții duse de bărbați și femei în pustie, să poată să se elibereze de patimi, să înainteze pe calea pioșeniei, să devină o călăuză de încredere pentru sine și pentru alții și să se pregătească în vederea morții. El subliniază apoi că povestirea sa se va referi la asceții pe care i-a cunoscut personal și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în detalii concrete și colorate, izvorîte în mod evident din experiența directă a autorului. Partea consacrată deșertului Sceti e mai dramatică; regiunea era renumită pentru severitatea ascezei practicate acolo. Palladius povestește că la Sceti a fost atît de chinuit de patimi, încît s-a gîndit să renunțe la viața în deșert (cap. 23). Totodată, în această parte, el insistă foarte mult asupra acțiunii diavolului, de exemplu în luptele cu necuratul ale lui Natanael (cap. 16), Macarie din Alexandria (cap. 18) sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cruce, de pe care omul nu trebuie să mai coboare. Al doilea strat pus în evidență de Draguet insistă asupra „liniștii”, stare de indiferență și de neprihănire la care se ajunge prin separarea de lume, prin renunțarea la gînduri și la patimi. Bibliografie. Ediții: PG 40, 1105-1206 conține doar versiunea latină a lui P.F. Zino, bazată pe un manuscris grecesc și publicată la Veneția în 1558. Textul grecesc: Augoustinos Iordanites, Tou hosiou patros hêmôn XXIX (1911), 2. ed. de A. Schoinas, Volos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
21). Al doilea tip de sărăcie, cel mediu, este cel care presupune ca rugăciunea să fie însoțită de munca manuală; sub pretextul că se dăruiesc cu totul lui Dumnezeu, oamenii sînt ispitiți să trîndăvească, lăsînd sufletul să se deschidă către patimi; este atitudinea pe care o condamna Pavel (1 Tes. 3, 6-12) atunci cînd îi îndemna pe destinatarii epistolei sale să muncească, urmînd exemplul său. Avem aici accente polemice, împotriva mesalienilor și acemeților, partizani ai lipsei totale de activitate (cap. 21-27
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conține traducerea operelor sale. Marcu trebuie situat așadar între 400 și 530. Polemica implicită din scrierile sale împotriva messalienilor (tendință monastică ai cărei adepți vedeau în asceză și mai ales în rugăciunea continuă calea pentru a ajunge la eliberarea de patimi, care ar fi făcut păcatul imposibil) nu ne ajută prea mult; e adevărat că messalienii, cunoscuți începînd din 360 în Mesopotamia, s-au răspîndit foarte mult și au fost ținta a numeroase condamnări ecleziastice în deceniile ce au urmat, pînă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tratate ca materie pentru povestire, pentru crearea de dialoguri și de descrieri, și constituie tot atîtea dovezi de măiestrie artistică. în dialoguri, autorul de omilii nu se mai mulțumește să aducă în scenă personajele tradiționale, deoarece în scenele ce descriu Patimile sau învierea lui Lazăr mai apar și Moartea, Belial sau Infernul. Uneori, găsim și scene scabroase, ca în povestea ispiritii lui Iosif, sau descrieri macabre, cum este aceea a potopului sau a învierii lui Lazăr, ori monologuri patetice, cum este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un „trup ceresc”, și prin aceasta el pare să respingă tezele eutihienilor. S-ar părea că putem detecta o ușoară deplasare spre monofizism: pasajele în care Roman subliniază umilințele și suferințele lui Cristos sînt rare chiar și în imnurile dedicate Patimilor Mîntuitorului, el preferînd să-l vadă pe Cristos mereu triumfător. în reprezentările sale fantastice și poetice, un loc central ocupă economia faptelor lui Cristos (care se potrivea mai bine cu activitatea omiletică și liturgică a lui Roman), reprezentată mai ales
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lucru foarte important, care dovedește atenția pe care a acordat-o respectivei opere) a făcut un amplu rezumat al scrierii, oferindu-ne liniile ei esențiale. Alte elemente ale Istoriei bisericești se găsesc în textele cele mai disparate: de exemplu, în Patimile Sfîntului Artemie, care a fost martirizat în vremea lui Iulian Apostatul, scriere întocmită de un monah necunoscut, Ioan din Rodos, sau în diverse pasaje din lexicul bizantin de la Suda (sau Suida), ori într-o compilație tîrzie cu caracter biografic, intitulată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sozomen nu se întîlnesc la Socrate, așa cum sînt unele „fapte ale martirilor persani” care i-au fost utile pentru a putea prezenta, în cartea a doua, istoria persecuțiilor anticreștine organizate de Sapor al II-lea, regele Persiei. Era vorba de „patimi ale martirilor”, adesea cu caracter popular, din Siria, Persia și Osroene. Mai apar la el și diverse amănunte din viața celor mai cunoscuți monahi, luate probabil din Istoria călugărilor a lui Rufin sau chiar din izvoarele folosite de Rufin și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se întîmplă în politica din România? Dl Cristoiu ne liniștește treptat și în materie de Hegel și de Valeriu Stoica, dar asta pentru a ne speria în privința jocurilor celui care nu e Hegel, adică Valeriu Stoica. * Altfel Despre Rusia, fără patimă scrie Bazil Ștefan în ROMÂNIA LIBERĂ. Și tot în acest ziar Romulus Rusan publică o tabletă din care cităm: "...comentatori politici de mare influență care - pe de o parte - se declară independenți, gata să sprijine statul de drept, economia de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17168_a_18493]
-
poți cumpăra o pâine, o vacă Sau un petec de cer VIAȚA CA UN SPECTACOL Viața e doar spectacol Scena lumii se rotește Oferind tuturor O clipă de miracol Sau o dramă nesfârșită Viața e spectacol Urcușuri și prăbușiri Iubire, patimă și vis Reîntoarceri din sublimuri La rupturi, vaiete, plictisuri Ne dăm în spectacol de dragul artei Și al tumultului de a trăi Apoi vine apusul, lumina se îneacă în marea de dureri Finalul e sfâșietor, scena lumii își oprește rotația, Iar
VERSURI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381289_a_382618]
-
de istorie: doamna Ruxandra e îndrăgostită de Stroici, care, la rândul lui, o iubește; Alexandru Lăpușneanu e urmărit tot timpul de ura Anei Peucer - pe al cărei soț îl ucisese - și a lui Șraiber. Piesa este o înfruntare deschisă de patimi, după model shakespearian, desfășurată pe un fundal de intrigi, pentru care autorul are o slăbiciune deosebită. În piesele sale, intrigantul este un personaj decisiv, care conduce, practic, acțiunea. Un oarecare relief are Alexandru Lăpușneanu, din care scriitorul face o figură
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
Copacul pâinii), concomitent însă (cu vagi ecouri din Mihai Eminescu: „Același verde cântă-n altă frunză”, Antropocentric) e reținută semnificația perenă hărăzită alcătuirilor firii. Structură duală, contradictorie, S. își declară preferința pentru „iele dansând / goale-n pădurea de gânduri” (Litere, patimi, urgii), așadar pentru sfera combustiei cerebrale, ca să formuleze pe alocuri, cu inflexiuni blagiene, și cerința percepției genuine („Nu rupeți flori -/ Nu sfâșiați catifeaua din nori”, „Fiți blânzi cu raza hăituită, /n-o despicați în lungime de undă, /frecvență /și-atâția
STANILOAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
l vor slăvi pe Dumnezeu din ceruri. Câteva observații se impun în legătură cu acest capitol. După cum am văzut, autorul conturează figurile celor doi martori pornind de la tradițiile referitoare la Moise și Ilie. Cu toate acestea, modelul principal este oferit de episodul Patimilor și Învierii lui Cristos. Martorii se simt apărați de puterea lui Dumnezeu. Ca și Mântuitorul, ei îndeamnă la pocăință; sunt omorâți, dar înviază la puțin timp. Ca și în cazul morții lui Cristos, pământul se cutremură și o parte din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Evangheliilor, în momentul morții lui Cristos, cerul s‑a întunecat iar catapeteasma templului s‑a rupt prin mijloc; potrivit Apocalipsei, în momentul ridicării la cer a martorilor se declanșează un cutremur. Așadar, capitolul 11 din Apocalipsă, deși construit după modelul Patimilor și Învierii lui Cristos, se dovedește foarte original. Autorul a vrut să realizeze un crescendo dramatic, cu un final foarte optimist. Pătimirea martorilor, care precedă parusia, depășește prin intensitatea sa, chiar pătimirea Mântuitorului. „Fiara ieșită din pământ” este întruchiparea Răului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aduc asupra lor (∗4 ν∃Τ< 6∀ℜ ϑ4:ΤΔ4™攀<, ⎮< ƒΒΞνγΔ≅<) și, în fine, pe de altă parte, învățându‑i să le aducă jertfe și tămâieri și libațiuni, de care au simțit nevoia după ce au fost robiți de poftele patimilor. Și au semănat printre oameni ucideri, războaie, adultere, desfrânări și tot felul de răutăți (ν<≅ΛΗ, Β≅8Ξ:≅ΛΗ, :≅ 4Πγ∴∀Η, 6≅8∀Φ∴∀Η 6∀ℜ ΒΦ∀< 6∀6∴∀<). În concepția lui Iustin, demonii nu sunt zei: „Nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
i pironesc de lucrurile pământești și cele făcute de mâna omenească, iar pe cei ce înaintează spre contemplarea celor dumnezeiești îi ocolesc și, dacă nu dau dovadă de o judecată înțeleaptă și nu duc o viață curată și lipsită de patimi, îi atrag la impietate” (1 Apol. 58). În lupta sa înverșunată împotriva falsei gnoze creștine, Irineu avea să reia multe dintre argumentele predecesorului său, în primul rând, principiile demonologiei sale. Episcopul de Lyon, mai puțin experimentat în filozofie, întoarce spatele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și ele și vrednice de credință, în care dacă uităm ceva astăzi, putem învăța mâine. Dimpotrivă, dacă uităm astăzi învățăturile pe care le primim treptat în renașterea noastră prin botez, oare când le vom mai desăvârși?”. În întreaga săptămână a Patimilor, cei botezați participau la o altă serie de cateheze, consacrate explicării tainelor botezului și euharistiei. S‑au păstrat sub numele lui Chiril cinci omilii de acest gen, numite „mistagogice” pe care însă critica modernă înclină să le atribuie mai curând
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]