8,364 matches
-
un laborator pentru cercetări psihologice și pedagogice atașat pe lîngă o școală primară. Psihopedagogul francez a folosit experimentul atît în laborator, cît și în școală, atît experimentul individual, cît și pe cel colectiv. Rezultatele investigațiilor sale complexe de psihologie și pedagogie au fost publicate, într-o lucrare larg răspîndită, Les idées modernes sur les enfants. Sînt expuse aici date noi cu privire la dezvoltarea fizică a copilului, a inteligenței, memoriei și aptitudinilor acestuia, iar în ultimul capitol se ocupă de educația morală. A
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
după un anumit etalon, se poate măsura gradul de pregătire a elevilor dintr-o clasă. Folosindu-se această tehnică: a) se poate cunoaște progresul elevilor; se depistează copiii "anormali" și cei normali; b) se apreciază valoarea (eficiența) unor procedee metodice (pedagogia dobîndește rigurozitatea științifică); c) se constată valoarea unui profesor. În scopul educării inteligenței, Binet propunea exerciții de ortopedie mintală (îndreptare a capacităților intelectuale). În concepția sa, cunoștințele se dobîndesc de către copil prin activitate proprie, fiind astfel de acord cu inițiativa
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
copil prin activitate proprie, fiind astfel de acord cu inițiativa promovată în școala americană de către Stanley Hall și John Dewey de a se învăța lucrînd (learning by doing). Deși în Ideile moderne asupra copilului (3) Binet păstrează criticile aduse vechii pedagogii, acestea sînt mai puțin exclusiviste ca în lucrările anterioare. Avea acum în fața sa și rezultatele pedagogiei și cele ale pedologiei, putînd face comparație între ele. Vechea pedagogie, arăta el, deși prea verbală, prea predicatoare, a relevat unele probleme importante ale
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Hall și John Dewey de a se învăța lucrînd (learning by doing). Deși în Ideile moderne asupra copilului (3) Binet păstrează criticile aduse vechii pedagogii, acestea sînt mai puțin exclusiviste ca în lucrările anterioare. Avea acum în fața sa și rezultatele pedagogiei și cele ale pedologiei, putînd face comparație între ele. Vechea pedagogie, arăta el, deși prea verbală, prea predicatoare, a relevat unele probleme importante ale școlii. Aceste probleme trebuie să fie studiate de "noua pedagogie" cu metodele ei moderne. Astfel de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
doing). Deși în Ideile moderne asupra copilului (3) Binet păstrează criticile aduse vechii pedagogii, acestea sînt mai puțin exclusiviste ca în lucrările anterioare. Avea acum în fața sa și rezultatele pedagogiei și cele ale pedologiei, putînd face comparație între ele. Vechea pedagogie, arăta el, deși prea verbală, prea predicatoare, a relevat unele probleme importante ale școlii. Aceste probleme trebuie să fie studiate de "noua pedagogie" cu metodele ei moderne. Astfel de studii s-au și întreprins încă de la începutul secolului XX; pe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Avea acum în fața sa și rezultatele pedagogiei și cele ale pedologiei, putînd face comparație între ele. Vechea pedagogie, arăta el, deși prea verbală, prea predicatoare, a relevat unele probleme importante ale școlii. Aceste probleme trebuie să fie studiate de "noua pedagogie" cu metodele ei moderne. Astfel de studii s-au și întreprins încă de la începutul secolului XX; pe această cale au fost confirmate numeroase teze ale vechii pedagogii și au fost formulate altele. Numărul relativ mare al experiențelor care nu făceau
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unele probleme importante ale școlii. Aceste probleme trebuie să fie studiate de "noua pedagogie" cu metodele ei moderne. Astfel de studii s-au și întreprins încă de la începutul secolului XX; pe această cale au fost confirmate numeroase teze ale vechii pedagogii și au fost formulate altele. Numărul relativ mare al experiențelor care nu făceau decît să confirme idei vechi i-a și îndemnat pe unii dintre cei care manifestau rezerve față de noua tehnică de cercetare să susțină că pedagogia experimentală n-
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ale vechii pedagogii și au fost formulate altele. Numărul relativ mare al experiențelor care nu făceau decît să confirme idei vechi i-a și îndemnat pe unii dintre cei care manifestau rezerve față de noua tehnică de cercetare să susțină că pedagogia experimentală n-a făcut altceva decît să demonstreze încă o dată adevăruri de mult spuse. Evident, aprecieri exagerate se întîlnesc și de o parte, și de alta. Ca și A. Binet, pedagogul german WILHELM AUGUST LAY (1862-1926) aprecia că știința educației
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de metoda testelor ce începuse să fie frecvent utilizată în cercetările experimentale. În lucrarea sa Die Tatschule (Școala faptei acțiunii, 1911) pedagogul german a expus o nouă concepție asupra educației, mai ales asupra procesului de instruire. La baza așa-numitei pedagogii a acțiunii se află o teorie biologică mecanicistă, care consideră că orice contact al unui organism cu lumea cunoaște trei momente: percepția, prelucrarea și exprimarea. A. Lay transferă aceste momente din lumea biologică în procesul de învățămînt. Potrivit teoriei lui
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
elevilor, utilizîndu-se forme cît mai variate (muncă manuală, modelaj, desen, dramatizări, cînt, muzică, dans etc.). Ideea extinderii activității practice cunoaște în epocă o largă circulație. Ea era una din tezele fundamentale ale "educației noi". Așa cum se va vedea însă, între pedagogia acțiunii și școala activă există mari deosebiri în ceea ce privește activitatea practică. Deocamdată reținem orientarea lui Lay spre creșterea ponderii activităților practice în procesul de învățămînt. Accentuînd rolul "exteriorizării", el neglija însă procesul asimilării cunoștințelor (4). Cel care, prin cercetările și lucrările
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
practică. Deocamdată reținem orientarea lui Lay spre creșterea ponderii activităților practice în procesul de învățămînt. Accentuînd rolul "exteriorizării", el neglija însă procesul asimilării cunoștințelor (4). Cel care, prin cercetările și lucrările sale, s-a impus ca un autentic fondator al pedagogiei experimentale a fost ERNST MEUMANN (1862-1915), discipol al lui Wundt și apoi profesor de filosofie și psihologie la universitățile din Zürich, Königsberg, Münster, Halle și Leipzig. Opera sa fundamentală o constituie Verlesungen zur einführung in die Experimentelle Pädagogik und ihre
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
1862-1915), discipol al lui Wundt și apoi profesor de filosofie și psihologie la universitățile din Zürich, Königsberg, Münster, Halle și Leipzig. Opera sa fundamentală o constituie Verlesungen zur einführung in die Experimentelle Pädagogik und ihre psychologischen Grundlagen (Prelegeri introductive în pedagogia experimentală și bazele ei psihologice) (3 volume), publicată între 1911 și 1915. Ca și A. Binet, teoreticianul german critică vechea pedagogie pentru caracterul ei dominant deductiv, pentru construcția ei abstractă, bazată pe fantezie și instinct și care, fiind lipsită de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Opera sa fundamentală o constituie Verlesungen zur einführung in die Experimentelle Pädagogik und ihre psychologischen Grundlagen (Prelegeri introductive în pedagogia experimentală și bazele ei psihologice) (3 volume), publicată între 1911 și 1915. Ca și A. Binet, teoreticianul german critică vechea pedagogie pentru caracterul ei dominant deductiv, pentru construcția ei abstractă, bazată pe fantezie și instinct și care, fiind lipsită de fundamentare științifică, a cunoscut un ritm de dezvoltare extrem de lent. În concepția lui E. Meumann, pedagogia este o știință empirică, în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Binet, teoreticianul german critică vechea pedagogie pentru caracterul ei dominant deductiv, pentru construcția ei abstractă, bazată pe fantezie și instinct și care, fiind lipsită de fundamentare științifică, a cunoscut un ritm de dezvoltare extrem de lent. În concepția lui E. Meumann, pedagogia este o știință empirică, în sensul că ea își întemeiază generalizările pe observație sistematică și pe experiment. Spre deosebire de alți teoreticieni care vedeau în pedagogie fie o "psihologie aplicată", fie etică sau logică aplicată, Meumann aprecia că aceasta este o știință
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de fundamentare științifică, a cunoscut un ritm de dezvoltare extrem de lent. În concepția lui E. Meumann, pedagogia este o știință empirică, în sensul că ea își întemeiază generalizările pe observație sistematică și pe experiment. Spre deosebire de alți teoreticieni care vedeau în pedagogie fie o "psihologie aplicată", fie etică sau logică aplicată, Meumann aprecia că aceasta este o știință de-sine-stătătoare care, chiar dacă folosește și rezultatele altor științe (psihologie, pedologie, patologie, logică, etică etc.), le prezintă într-o lumină nouă, dintr-un punct de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogice sau valoarea didactică a unor materiale folosite în timpul predării, prin experimentarea lor în condiții perfect controlabile (5, p. 63). Astfel de experimente pun în evidență relațiile cauzale dintre fenomene și conduc spre desprinderea legilor educației. Devenind o știință experimentală, pedagogia s-ar putea dezvolta într-un ritm mai rapid, pentru că, după aprecierea lui Meumann, ar deveni posibilă organizarea unor colective de muncă, ale căror investigații se vor putea sprijini pe rezultatele obținute de alți cercetători. Deși, pentru pedagogul german, pedagogia
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogia s-ar putea dezvolta într-un ritm mai rapid, pentru că, după aprecierea lui Meumann, ar deveni posibilă organizarea unor colective de muncă, ale căror investigații se vor putea sprijini pe rezultatele obținute de alți cercetători. Deși, pentru pedagogul german, pedagogia experimentală nu se reduce la o psihologie experimentală, în centrul cercetărilor sale se află totuși copilul; de aici și orientarea sa explicită către o "pedagogie individuală", limitată la raportul dintre educator și educat. Spre deosebire de alți reprezentanți ai experimentalismului pedagogic de la
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
investigații se vor putea sprijini pe rezultatele obținute de alți cercetători. Deși, pentru pedagogul german, pedagogia experimentală nu se reduce la o psihologie experimentală, în centrul cercetărilor sale se află totuși copilul; de aici și orientarea sa explicită către o "pedagogie individuală", limitată la raportul dintre educator și educat. Spre deosebire de alți reprezentanți ai experimentalismului pedagogic de la începutul secolului, E. Meumann nu reduce întreaga pedagogie la pedagogia experimentală, ci face din aceasta din urmă o parte a sistemului științelor pedagogice; există, după
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
experimentală, în centrul cercetărilor sale se află totuși copilul; de aici și orientarea sa explicită către o "pedagogie individuală", limitată la raportul dintre educator și educat. Spre deosebire de alți reprezentanți ai experimentalismului pedagogic de la începutul secolului, E. Meumann nu reduce întreaga pedagogie la pedagogia experimentală, ci face din aceasta din urmă o parte a sistemului științelor pedagogice; există, după opinia sa, probleme ale pedagogiei științifice care nu intră în domeniul cercetării faptelor. Așa este, de pildă, problema stabilirii scopurilor generale ale educației
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
centrul cercetărilor sale se află totuși copilul; de aici și orientarea sa explicită către o "pedagogie individuală", limitată la raportul dintre educator și educat. Spre deosebire de alți reprezentanți ai experimentalismului pedagogic de la începutul secolului, E. Meumann nu reduce întreaga pedagogie la pedagogia experimentală, ci face din aceasta din urmă o parte a sistemului științelor pedagogice; există, după opinia sa, probleme ale pedagogiei științifice care nu intră în domeniul cercetării faptelor. Așa este, de pildă, problema stabilirii scopurilor generale ale educației, care rămîne
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dintre educator și educat. Spre deosebire de alți reprezentanți ai experimentalismului pedagogic de la începutul secolului, E. Meumann nu reduce întreaga pedagogie la pedagogia experimentală, ci face din aceasta din urmă o parte a sistemului științelor pedagogice; există, după opinia sa, probleme ale pedagogiei științifice care nu intră în domeniul cercetării faptelor. Așa este, de pildă, problema stabilirii scopurilor generale ale educației, care rămîne o sarcină a pedagogiei filosofice (5, p. 68). Pedagogiei experimentale îi revine obligația de a stabili, pe de o parte
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din aceasta din urmă o parte a sistemului științelor pedagogice; există, după opinia sa, probleme ale pedagogiei științifice care nu intră în domeniul cercetării faptelor. Așa este, de pildă, problema stabilirii scopurilor generale ale educației, care rămîne o sarcină a pedagogiei filosofice (5, p. 68). Pedagogiei experimentale îi revine obligația de a stabili, pe de o parte, dacă aceste scopuri corespund legilor generale de dezvoltare a copiilor și, pe de altă parte, modul în care ele pot fi realizate în cît
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
parte a sistemului științelor pedagogice; există, după opinia sa, probleme ale pedagogiei științifice care nu intră în domeniul cercetării faptelor. Așa este, de pildă, problema stabilirii scopurilor generale ale educației, care rămîne o sarcină a pedagogiei filosofice (5, p. 68). Pedagogiei experimentale îi revine obligația de a stabili, pe de o parte, dacă aceste scopuri corespund legilor generale de dezvoltare a copiilor și, pe de altă parte, modul în care ele pot fi realizate în cît mai bune condiții. Alături de pedagogia
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Pedagogiei experimentale îi revine obligația de a stabili, pe de o parte, dacă aceste scopuri corespund legilor generale de dezvoltare a copiilor și, pe de altă parte, modul în care ele pot fi realizate în cît mai bune condiții. Alături de pedagogia filosofică, E. Meumann situează alte ramuri ale pedagogiei științifice: știința despre tineret, știința acțiunilor educative, metodica educației și învățămîntului etc., fiecare dintre ele primind sprijin din partea pedagogiei experimentale ca "fundament empiric al pedagogiei". Cercetările întreprinse l-au condus pe Meumann
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe de o parte, dacă aceste scopuri corespund legilor generale de dezvoltare a copiilor și, pe de altă parte, modul în care ele pot fi realizate în cît mai bune condiții. Alături de pedagogia filosofică, E. Meumann situează alte ramuri ale pedagogiei științifice: știința despre tineret, știința acțiunilor educative, metodica educației și învățămîntului etc., fiecare dintre ele primind sprijin din partea pedagogiei experimentale ca "fundament empiric al pedagogiei". Cercetările întreprinse l-au condus pe Meumann la o concluzie care venea să confirme teza
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]