14,398 matches
-
cu noroc, București, 1892; Teatru, I-II, Iași, 1894; Schițe ușoare, București, 1896; Culisele chestiunii naționale, București, 1896; Sfânt-Ion. Baladă haiducească, București, 1897; Notițe și fragmente literare, București, 1897; Schițe. Traduceri și originale, Iași, 1897; Momente, București, 1901; Două bilete pierdute, București, 1901; Mitică, București, 1902; 1907 - Din primăvară până-n toamnă, București, 1907; Opere complete, I-III, București, 1908; Schițe nouă, București, 1910; Reminiscențe, București, 1915; Abu-Hasan, București, 1915; Culegeri postume, Iași, 1920; Versuri, îngr. Barbu Lăzăreanu, București, 1922; Teatru, I-
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
1998; Henning Krauss, Amnezia, Iași, 1998 (în colaborare cu Ioan Constantinescu). Repere bibliografice: Antoaneta Macovei, „Povestiri biblice”, CRC, 1991, 1-2; Amelia Pavel, Plimbare prin grădinile lumii, RL, 1993, 5; Sultana Craia, „Arta grădinii”, LCF, 1993, 12; Aurel Leon, Nostalgia paradisului pierdut, „Monitorul” (Iași), 1993, 232; Jaroslava Olga Maxim, Arta grădinilor, CRC, 1994, 7; George Bădărău, Stereotipii în gândire și artă, CL, 1997, 3; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 121-122; George Bădărău, „Exotismul în literatura română din secolul al XIX-lea”, DL, 1998
CONSTANTINESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286381_a_287710]
-
și a unei căutate poze melancolice, se strecoară uneori printre ariditățile versului accentele veritabile ale durerii nedisimulate. „Stingher, pribeag și rătăcit/ într-o necunoscută țară/ pustie, mohorâtă și bizară”, preocupat de tot ceea ce a lăsat acasă, de patria „de acum pierdută”, despre destinul tragic al căreia nu se sfiește să spună că îl doare („Mă doare suferința ei cernită, grea și mută”), îl încearcă dramatismul scurgerii timpului și al pierderii urmelor mereu troienite „de ani, de vreme și soroc”. Versurile încercate
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
Val Condurache), cum ar fi în Peisaj cu pasăre și electroni sau în acest vers suprarealist: „La început a căzut din cer o găină”. În fine, demitizările au gustul unor amare victorii, disimulând nostalgia unui imposibil clasicism, a cărui plenitudine pierdută își găsește expresia paradoxală în Sfera cu raze inegale. Universul prozelor din Dincolo de geamanduri poate să pară, așa cum s-a remarcat, ușor de încadrat fie în fantastic, fie în SF. Cert este că într-o lume a firescului, a raționalului
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
a ființei mele” (interviu de Gellu Dorian), RL, 1999, 38; Alex. Ștefănescu, Ilie Constantin, RL, 1999, 45; Cistelecan, Top ten, 30-32; Grigurcu, Poezie, I, 282-288; Popa, Ist. lit., II, 429-431; Paul Dugneanu, Incursiuni critice, București, 2001, 134-138; Georgeta Drăghici, Unitatea pierdută, RL, 2003, 38; Manolescu, Enciclopedia, 188-191. S.Cr.
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
I, 59-67, II, 366-440; Sașa Pană, Născut în ’02, București, 1973, passim; Marino, Dicționar, I, 225-254; Balotă, Arte, 339-349; Paul Constantin, Constructivism, în Mică enciclopedie de arhitectură, arte decorative și aplicate moderne, București, 1977, 43-50; Dan Grigorescu, Istoria unei generații pierdute: expresioniștii, București, 1980; Marco Cugno, Marin Mincu, Poesia romena d’avangardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980; [Constructivismul], REVR, 1981, 10-12, MS, 1990, 3-4, „Arc”, 1995, 2 (numere speciale); Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
spectacol factice, tragicomic. În Declinul elegiei (1983), ochiul-spectator, martor însingurat, surprinde iluzia, „farsa” pretutindeni în „teatrul lumii”. Farsa există chiar și „în orice elegie”, puritatea, tragismul lumii fiind pierdute; doar orbirea (tema centrală a volumului) ar putea recupera „augusta lumină” pierdută. Scrisori (1988) și Uite viața, nu e viața! Poezii de lume (1992) se concentrează în jurul încercării de definire a cuvântului, în arte poetice de inspirație folclorică (Elegia șarpelui) sau optzecistă (Problema poeziei). Trebuie remarcat eclectismul acestor volume: elemente livrești, ludice
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
în măsura în care spulberă: luxurianța aluzivă și abundența referințelor adesea antinomice propulsează îndoit sărăcia a-tot-înduioșătoare a realității. Nu alta e situația din Sonatine (1987): „schițele și momentele” cuprinse aici cu dedicație filo-caragialiană cultivă articularea nehotărâtă a unor forțe altfel foarte hotărâte, scrisori (pierdute) și nopți (furtunoase): O neputință, O fugă, O alee, Un tren, Un violoncel, Un lup ș.a. Pe de altă parte, cumulul referențial și mai ales frenezia asociativă formează un spațiu securizant, un fel de scut bibliografic și emoțional (Un tren
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
poate spune că dramaturgia românească a celei de-a doua jumătăți a secolului al XlX-lea se regăsește, în ceea ce are ea mai reprezentativ, în C.l. Așa sunt, de pildă, capodoperele lui I. L. Caragiale: O noapte furtunoasă (1879), O scrisoare pierdută (1884), D-ale carnavalului (1885). Făcând apel la umor, precum în O alegere la senat (1878) de I. Negruzzi, sau la comicul buf, ca în comediile lui Gh. Bengescu-Dabija O palmă la bal mascat (1871) și Cucoana Nastasia Hodoronc (1877
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
și 1949 al Soranei Gurian, configurează și susține o teză importantă a vieții: „Niciodată nu trebuie să accepți înfrângerea, nici să crezi că eforturile tale au fost zadarnice”. SCRIERI: The Lost Footsteps, pref. Salvador de Madariaga, Londra, 1961; ed. (Urme pierdute), tr. Sânziana Dragoș și Gh. Dragoș, pref. Salvador de Madariaga, postfață Dorana Coșoveanu, București, 2002; Reabilitarea. Din scrisorile lui Silviu Crăciunaș adresate Doranei Coșoveanu, tr. și îngr. Dorana Coșoveanu, București, 2000. Repere bibliografice: Document cutremurător, „România” (New York), 1961, 56; Românii
CRACIUNAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286464_a_287793]
-
Alvaro, Întâlniri în dragoste, I-II, București, 1971; Guillermo Diaz-Plaja, Federico García Lorca. Opera lui și influența ei asupra poeziei spaniole, București, 1971 (în colaborare cu Virgil Athanasiade); José Hernández, Martin Fierro, pref. Edgar Papu, București, 1972; John Milton, Paradisul pierdut, pref. Petre Solomon, București, 1972; H. Kahlau, Motanul încălțat, București, 1973; O. R. Castillo, Jertfă sărutului, pref. trad., București, 1973; Pablo Neruda, Matasea și metalul (poeme de dragoste), București, 1973; Ernesto Sábato, Despre eroi și morminte, pref. Darie Novăceanu, București
COVACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
Mișcarea sarcastic panoramată se dezvoltă în dublu sens: augmentează, în portrete, monstruozitatea și viciul, reducând apoi totul - când teribilul halucinează și sparge limitele - la materia joasă, supusă distrugerii. Ipostazele proliferante ale stricăciunii, enormul lor compun carnavalescul spectacol al unei sacralități pierdute, trista ei parodie. Chemat de această infinită degradare, evenimentul salvator, Învierea, irumpe, instaurând dimensiunea lui miraculoasă. Paradoxal, extraordinarul coexistă cu ironia. Judecata obștească nu reușește să claseze noua natură (un viitor al ființelor purificate, „matematic uniforme”, înfiorează imaginația, dând tablourilor
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
ridicol hilar, nu ca mărturie a golului interior ce îl generează. Totuși, cu sfială, B. reușește să aducă în aceste încercări o notă proprie: în lumea micilor drame, mereu aceleași, comice, meschine ori vulgare, o clipă de duioșie, amintirea inocenței pierdute trezită de valsul melancolic al caterincii vorbesc despre omenescul periferiei (La Filaret, Romanța). Alte asemenea momente se ivesc odată cu deșteptarea pământului în primăvară, când lumina invadează cadrele pustii care sunt personajele, biete făpturi uscate, fanfaroane și cu arțag, exprimând inconștient
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
de o „tristețe mută”. Prin pudoarea indicibilă a simțămintelor, prin complicațiile sufletești, inhibitorii, ale personajului narator, nuvela După douăzeci de ani consună cu Adela, romanul lui G. Ibrăileanu. O adiere de lirism nostalgic învăluie evocarea unei iubiri eterice. O „viață pierdută” este și aceea a romanțioasei Bibița Garoflide, care se ofilește în orășelul-port unde numai pentru dânsa nu se întâmplă nimic. În pătimirile ei, declanșate de farsa crudă a unor răutăcioși, se ivește, în contraefect, o nuanță de ridicol. Între lacrimă
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
Chr. Andersen, Evreica și alte povestiri, București, 1926; Wilhelm Busch, Ca să mai râdem, București, 1926, Plici și Plum, cu desenele autorului, București, 1928; Max Nordau, Închisoare de flori, București, 1926; Halid Zia, Sclava neagră, București, 1927; Christoph von Schmid, Inelul pierdut, București, 1929, Jertfa Lilianei, București, 1930, Copilul crescut în peșteră, București, 1943, În căutarea norocului, cu desene de Pascal, București, 1943; ed. Sibiu, 1992; Hugh Lofting, Doctorul Mititelu, București, 1935; A. I. Manoff, Originea găgăuzilor, București, 1940. Repere bibliografice: Iacint, Două
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
că rasa teutonă va fi transplantată pe sol românesc: mai întâi la Giurgiu și apoi la București, unde freneticul B. este profesor suplinitor de matematică. În timpul orelor predate, profesorul, indignat de „evidenta neștiință matematică” a elevilor, își regăsește uneori seninătatea pierdută citindu-le din poemele lui Poe, Mallarmé, Rimbaud, Rilke. La sfârșit de an, nu le strică acestora să li se predea, două-trei ore, filosofie matematică. Originalul profesor suplinitor ajunge asistent, conferențiar și apoi profesor universitar. Pentru el, „geometria elementară nu
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
fundamentale risipite într-un număr astronomic de versuri, s-o spunem limpede, o voce autoritară, de neconfundat și de neînlocuit în poezia românească din ultimele cinci decenii. EUGEN SIMION SCRIERI: Cântece de pierzanie, Sighișoara, 1938; Cântece noi, Sighișoara, 1940; Orașul pierdut, București, 1943; Poezii, București, 1943; Un om așteaptă răsăritul, București, 1946; Versuri alese, București, 1949; Cântec pentru tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej, București, 1951; Steaguri, București, 1951; Despre poezie, București, 1953; O seamă de poeme, București, 1953; Pe-aici nu se trece
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
fi fost revizuită de un grup de cărturari munteni, necunoscuți (cum atestă manuscrisul 45 de la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, o copie ce a aparținut mitropolitului Țării Românești, Teodosie Veștemeanu), cărora le-a parvenit într-o formă nedefinitivată textul, astăzi pierdut, al spătarului moldovean, și care ar fi perfectat traducerea acestuia, probabil între anii 1683 și 1686. Respectând metoda și exigențele filologice adaptate de Milescu însuși, autorii (sau autorul) manuscrisului 45 au urmărit colaționarea unui număr mai mare de izvoare (între
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
G. Revzin, Columb, București, 1949 (în colaborare cu Mihai Axente); C. Simonov, Umbra străină, București, 1950; Vera Ketlinskaia, Asediul, București, 1955 (în colaborare cu A. Sârbu); A. I. Kuprin, Povestiri, București, 1957 (în colaborare cu T. R. Solescu); Vilis Latis, Patria pierdută, București, 1957 (în colaborare cu Ticu Archip); Boris Polevoi, Impresii din America, București, 1958 (în colaborare cu Em. Cerbu); G. S. Gor, V. Petrov, V. I. Surikov, București, 1959; G. Altov, Legendele căpitanilor stelari, București, 1962; Tamara Jejelenko, În zori
BLOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285765_a_287094]
-
numerele 1, 2, 4 și 6 (din care două foi lipsesc). „Calendarul Claponului”, tipărit cu un an mai târziu (1878), conține, pe cât se pare, pe lângă scrierile din cele patru numere ce s-au păstrat, și pe cele cuprinse în numerele pierdute. În afara intenției umoristice, C. este redactat și cu o evidentă adresă parodică, având drept țintă metodele și stilul presei românești de atunci. Coperta mai conține, în afara titlului, următoarele formule publicistice: „Foiță hazlie și populară. Apare când ese de sub tipar. Tirajul
CLAPONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
În 1714 primește diploma și inelul de doctor al Academiei din Berlin. După moartea Casandrei (1713), se recăsătorește cu Anastasia Trubețkoi, descendentă a unei familii aristocrate. Din această căsătorie a mai avut o fiică, Smaragda, numită astfel în amintirea copilei pierdute. În corespondența cu țarul și cu alte oficialități există mărturii despre privațiunile materiale ale familiei Cantemir și despre marea suferință a principelui la moartea Smaragdei. Țarul îi acordă privilegii meritate, dar funcționarii amânau sine die aplicarea lor. Enciclopedismul său a
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Cosma, Geneza, 57-62; Papu, Lumini, 232-244; Ecaterina Țarălungă, Dimitrie Cantemir. Contribuții documentare la un portret, București, 1989; Mazilu, Recitind, I, 375-378, 398-403, passim; Sorohan, Introducere, 99-107, 275-311; Dragoș Moldovanu, Dimitrie Cantemir între Orient și Occident, București, 1997; Adriana Babeți, Bătăliile pierdute. Dimitrie Cantemir - Strategii de lectură, Timișoara, 1998; Monica Spiridon, Modelul Cantemir, RL, 1999, 1; Dicț. analitic, II, 186-189, IV, 496-501; Cărtărescu, Postmodernismul, 250, 252; Vasile Harea, Dimitrie Cantemir și fiul său Antioh, îngr. Sorina Bălănescu, Iași, 1999; Mazilu, Noi, 41-46
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
târziu, cu un fragment din comedia Omul cu mârțoaga, publicat în „Sinteza” (1927), dar semne ale unei disponibilități scritoricești se iviseră încă din anii Conservatorului. Se pare că în adolescență ar fi scris o piesă în cinci acte, Somnambulul, lucrare pierdută, în care evoca o dragoste pasageră. După propria mărturie, C. a lucrat la Omul cu mârțoaga timp de opt ani. Premiera absolută a avut loc la Teatrul Național din București în 1927. Este o piesă despre forța implacabilă a destinului
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
ai mei, nu puteam să mă impun ca băiețandrii de paisprezece sau cincisprezece ani, puternici în agresiva lor iresponsabilitate de adolescenți. Ne-am strecurat de-a lungul cozii sperând să fim acceptați măcar cu câțiva metri mai departe de locul pierdut. Dar trupurile se strângeau unul lângă altul când treceam noi și, curând, ne-am trezit afară, în zăpada topită. În ciuda strigătului unei vânzătoare: „Hei, cei de dincolo de ușă, nu mai așteptați, n-o să ajungă pentru toată lumea!”, oamenii continuau să se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vorbit despre asta cu medicul-șef. I-am pus ghips peste rană și, câtva timp după aceea, vindecat, pleca din nou pe front... Vezi, pe atunci, toate astea îmi păreau atât de clare, de juste. Iar acum, mă simt puțin pierdută. Da, viața e în urma mea și, brusc, totul trebuie cântărit din nou. O să-ți pară prostesc, dar, uneori, îmi pun următoarea întrebare: „Și dacă l-am trimis la moarte pe tânărul soldat?” Îmi spun că, probabil, undeva în străfundurile Rusiei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]