5,484 matches
-
o duse la casa zmeului, întoarsă cu gura spre prăpăstii”. Imposibilitatea de a părăsi lăcașul infernal indică începutul etapei de izolare a fetei smulsă din profan printr-un fenomen în acord cu ființa sa. Conștientizarea schimbării din viața sa provoacă plânsul fetei de măritat, care devine omolog revărsării apelor: „Nu știu, coase ori descoase/ Lăcrămioare pe față varsă” (Purcari - Suvorov). Ca și plânsul materiei aflată la început, lacrimile ei marchează efortul prin care se ivește creația. Ființa îi este absorbită în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fetei smulsă din profan printr-un fenomen în acord cu ființa sa. Conștientizarea schimbării din viața sa provoacă plânsul fetei de măritat, care devine omolog revărsării apelor: „Nu știu, coase ori descoase/ Lăcrămioare pe față varsă” (Purcari - Suvorov). Ca și plânsul materiei aflată la început, lacrimile ei marchează efortul prin care se ivește creația. Ființa îi este absorbită în procesul de repunere de la capăt a lumii și acordul dintre destinul universului cu cel personal este holomorfic și total. Teama de mutația
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
total. Teama de mutația existențială este îndepărtată prin promisiunea pețitorului de a-i recunoaște statutul superior: „ -Taci (numele fetei), nu mai plânje,/ Că nu te iau să-mi fii roabă,/ Te iau doamnă curților,/ Stăpâna argaților!” (OlăneștiSuvorov). Valoarea magică a plânsului este revelată de gestul nobil al colectării lacrimilor: „Dar nu știu, coase ori descoase,/ Dar la lacrimi știu că varsă/ Și le varsă’ntr’un stacan,/ Le stropește sub divan” (Lazo - Orhei). Aruncarea lacrimilor pe pământul de sub patul mitic al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în plus universul cu fecunditate. Gestul stropirii amintește de ritualul botezului, similar la nivel simbolic cu potopul. Consubstanțială cu luna, apele și vegetația, fata de măritat devine ea însăși sursa vitală prin care se actualizează Creația. O explicație erotizantă a plânsului cosmogonic se află într-o colindă din Sorocii, Basarabia: „Nu știu, coase ori descoase,/ Lăcrămioare știu că varsă/ Și le varsă’n păhărele/ Și le toarnă’n sân la pele,/ Ca să-i treacă de-a mea jele”. Dimensiunea mitică nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se văietau,/ lemnele se-nconvăiau,/ văile/ îmi răsunau,/ petrele/ se despicau/ și codrii/ se cletinau:/ se jelea/ într-un cuvânt/ toată firea/ pe pământ”. Lacrimile fecioarei devin mărgăritare, ca expresie a funcției magice îndeplinite de durerea ei, care este consubstanțială cu plânsul lumii epuizate de fertilitate. Revenind la imaginea somnului creator de flori hiperbolice, considerăm prin urmare că nu o ipostază a sufocării datorate sacrului monstruos se dezvăluie în colinda de fată mare, ci o imagine a fecundității extreme, specifică momentului dintâi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
descoase/ Lăcrămoare pe față varsă” (Purcari - Suvorov). Darurile nupțiale (ștergar și guler) implică sentimentul mutației radicale și creează, la un prim nivel, teamă. Truda cusutului, care trebuie să fie perfect, asemenea lumii în prima zi, este similară genezei chinuitoare și plânsului cosmic. Fecioara nu doar aude muzica sferelor, ci o repetă în cântecul său, ea nu simte efortul zămislitor al cosmogoniei, ci îl încearcă țesând și îl reiterează la nașterea pruncului său. Capacitatea de a coase minunat dă fetei în colinde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Imaginea amintește de practicile de naștere, când moașa avea grijă la naștere să pună în mâna pruncului obiecte caracteristice viitoarelor abilități dorite. Cântecul și leagănul dintre lumi Începutul de lume găsește fecioara pregătindu-se de nuntă, într-un leagăn suspendat. Plânsul genezei este repetat de lacrimile fetei care cântă în același timp: „(Numele), fata frumoasă/ Șede la gherghef și coase./ Nu știu, coase ori descoase,/ Lăcrămioare știu că varsă,/ Lacrimi pe gherghef îi cad/ Și începe-un cântecel./ Împărăteasa auzea/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
gherghef îi cad/ Și începe-un cântecel./ Împărăteasa auzea/ Și din gură-așa-i zicea:/ - Ce cânți fat’ așa cu jale?/ Nu cânți cântec țărănesc/ Cânți cântec împărătesc” (Basarabia). Jalea specifică etapei inițiatice implică sentimentul de ruptură și este replica plânsului lumii, în timp ce cântecul împărătesc constituie marca fecioarei inițiate. Condiție maritală reală în mentalitatea tradițională, vocea melodică depășește aici armoniile permise contingentului și atinge muzicalitatea supremă: „Nu e cântec mojicesc,/ E cântec împărătesc” (București). Tot ceea ce ține de inițierea fetei are
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
primordiale, când uscatul se separa de ape. Repetiția care creează sinonimia cântec cu jalecântec frumos accentuează în plan poetic capacitatea demiurgică a muzicii create de fecioară. Și Cântecul de Lioară, în care recluziunea dezvăluie „instituția” feminină a șezătorii, revelează un plâns asociat torsului. „Șed în șir și joc/ Și fetele torc./ Numai fica me/ Firu-și firuie/ Sta și lăcrima” (Valea-de-Jos - Bihor). Opoziția neofit - grupul fetelor integrate social augmentează drama inițiatică, în care forțele născătoare de lumi se conjugă cu energiile fecunde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se înstrăinează de imaginarul moștenit și astfel cele mai terifiante apariții sunt neutralizate adeseori într-o cheie umoristică. O gradație a dramatismului este marcată prin reluarea sintagmei despre iminența morții lui Mistricean: „Sui soarele la prânz,/ Trăgea moarte cu mult plâns/ Veni soarele la ameazi,/ Trăgea moarte cu necaz./ Iar când fu pe la chindie,/ Trăgea moarte cu mânie./ Soarele mi-a scăpat,/ Mistricean a răposat”. Ritmicitatea cu care ea apare crește tragismul pe două coordonate: afectul uman și evoluția astrală. Curba
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai multe sări cântau foarte frumos. Si Dna bătrână Olimpiada cânta un cântec jalnic: Când lacrimile amare inundă fața mea Când nu mai sânt în stare să alin durerea grea, Atunci îți iau portretul, îl eau și îl sărut, Dar plânsul mă îneacă și sufăr mult mai mult". Și pe obrazul ei supărat curgeau puhoaie de lacrimi. Aicea venea și picherul 19 Neculai Vlahuță, fratele picherului Alexandru Vlahuță [13]și aicea venea și picherul Constantinescu care trăia în str. Broscăriei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
stat o bucată de vreme la infirmerie și văzând că nu-i mai trece a plecat acasă. La plecare mi-a sărutat mâna iar eu l-am sărutat de nenumărate ori pe frunte și pe obraz și in hohote de plâns mi-a zis: "Dragă dle Rădășanu eu mă duc acasă, că de când m-a bătut peste cap, domnul director I.Mitru, capul mă doare foarte rău și nu-mi trece. Și Dumnezeu știe dacă voi mai vedea eu vreodată școala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a bătut peste cap, domnul director I.Mitru, capul mă doare foarte rău și nu-mi trece. Și Dumnezeu știe dacă voi mai vedea eu vreodată școala normală, care mi-i așa dragă și pe dv. Și în hohote de plâns și eu și el ne-am despărțit. Și a plecat acasă băiatul cel frumos și cuminte ca un înger și bun plecat a fost că în pământ dragul meu a intrat. Și cum plâng acum când scriu aceste rânduri jalnice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o noapte, spre sfârșitul lunii septembrie 1940, a fost arestată mama. Ofițerul N.K.V.D.-ist, un client al cârciumii, deși a fost implorat de tata să nu o ia pe mama din mijlocul copiilor, nu s-a lăsat înduplecat nici de plânsul nostru, al celor cinci copii treziți în miezul nopții de bătăile puternice cu paturile armelor pentru deschiderea ușii. Totul a fost în zadar. Mama a strâns în grabă câteva lucruri și cu lacrimi în ochi, a ieșit din casă, între
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
exemple de unitate și voință familială În care am fost crescut și care m-a format. Nu numai pe mine, ci pe toți frații. Dacă unul dintre noi era pedepsit, toți Începeam să plângem. Urmarea? Eram pedepsiți și noi pentru "plânsul din senin" și totul reintra În normal. Retrăind iernile copilăriei, nu mă voi opri asupra Crăciunului, Anului Nou și Bobotezei, cu tot farmecul lor, urmând să le dau o atenție mai mare În perioada adolescenței. Voi zăbovi Însă puțin asupra
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
răspunsul Lui, prevestitor de vreme rea. M-am așezat din nou pe prag și după mai multe Încercări nereușite am Început să plâng. Din fereastra casei vecine mă urmărea lelea Anuța Timariu. După un timp, n-a mai putut suporta plânsul meu și-a venit să mă Întrebe "Ce am". Nu-l pot face pe ti, a fost răspunsul meu de copil nenorocit. Ia să vedem! Mi-a luat mânuța și mi-a purtat stilul pe fața lucioasă a tăbliței. Deodată
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
necompromițătoare ale unor realități complexe care de fapt nu au nimic de a face cu "starea" mea sufletească atunci când le scriu. Am impresia că "rumeg" inconștient mult timp câte o idee sau problemă și așa tam-nesam mă apucă scrisul (nu plânsul!) și atunci aproape fără pauză scriu vreo douăzeci de astfel de gânduri. Rareori schimb câte ceva din acest text "originar" și ca să mă "fălesc" le numesc poezii. Ce loc ocupă poezia în viața ta? Dacă n-ai fi fost poet, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nevăzut o nouă viață umilă.// Un os într-un muzeu descriind/ curbe de sânge în spațiu.// O monedă ce n-a capitulat/ nici în osânda trândăviei.// O, moarte, dezaprobare tăcută/ a tot ce-am făcut/ și totuși armonie, lucire de plîns etern.// Tu nu cauți trofee niciodată,/ căci biruința-i absolută/ și fără dovezi.// Zadarnic s-a umplut cimitirul/ cu morți pe jumătate culcați/ în alcovuri de piatră,/ îngânând cântecul celor vii,/ privighetori de tămâie.// Zadarnic mîinile lor de argint/ alungă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ce spun frumos Că lumina adevărată Este doar Iisus Hristos. Și Scriptura iarăși zice Că de sunt cu Domnul Sfânt Nu mă mai Întreb aice Nici de Cer, nici de Pământ. Ierusalim - 2003 Străină Străină a fost viața mea Și plânsul m-a-nsoțit În ea, A fost viață de amar Și de dureri fără hotar. Târziu de tot am Întâlnit Un Om pe Cruce. L-am iubit. Era pe lume singurel Și reazem am aflat În El. În seara când L-am
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
-i dai Căci viața lui e moartă Dar el nu vrea, Mâhnit Tu stai, Afară lângă poartă! Tu, Regele Iubirii, ai sta Pe veci de veci cu dânsul. Și bați și-aștepți...dar El nu vrea, Și stând te-neacă plânsul. Eram copil când Te-am văzut La ușa mea Străine Și să-ți deschid ai tot bătut Să intri și la mine. Dar glasul lumii am ascultat Și Te-am lăsat afară Lumea zice c-ai venit Să ne faci
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nu ne uite Să se roage pentru noi Că suntem În mari nevoi Să ne dea un Cer senin Totdeauna, În veci Amin! Visul Patimilor Domnului Iisus Iată ziua de durere Plină de amar și jale Iată ziua cea de plâns Pentru Dulcele Iisus Acum Iuda fărădelege Cu dușmani la Iisus merge Că L-a vândut pe cel Sfânt Pentru treizeci de arginți Cu sărutare vicleană Și cu cuget de satană De Iisus s-apropiat Și pe El L-a sărutat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
care lăsau de dorit, a famililor aflate în nevoie și a pensiilor mici. Mesajul indică reale valențe protectoare: „Văduvele și orfanii rămași de pe urma tov. ceferiști morți din accidente, în război și din cauza tifosului exantematic, se găsesc într-o stare de plâns, cu toate plângerile făcute de acești nenorociți. Noi, am intervenit la dl. Scutariu (reprezentantul conducerii - n. ns., S.P.), care ne-a promis că îi va ajuta, și va grăbi trimiterea pensiilor lor. Pensionarii din serviciul inferior al C.F.R. au rămas
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
118, este scris, în mod greșit, Bernard „Shaw“. ). Dar ce puteam crede? Aveam experiența minciunilor ce publicau continuu pentru a îmbărbăta armata lor și a ne demoraliza pe noi. Mama, abia mai potolită, căzu din nou într-o stare de plâns, vedea Rusia în flă cări și [pe] ai noștri, urmăriți de germani, neavând unde se retrage. Într-adevăr, situațiunea era așa de tragică, încât nu ne mai gândeam nici la Pasărea, nici la boala Liei. Dar poliția nu ne da
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
liberale (noiembrie 1933-martie 1934) Marți, 14 noiembrie 1933. De o săptămână se tărăgăna criza ministerială. Guvernul Vaida se încrede în rege, cu toată situațiunea anormală în care se găsea, dezastrul financiar, imposibilitatea 298 sabina cantacuzino plăților în străinătate, starea de plâns a armatei, unde nu se mai organizau nici armament, nici întreținerea trupei, nu se mai ocupau decât de manevre regale, pe care ofițerii serioși nu le povățuiau din cauza proastei stări a armatei și a cheltuielilor. Uniformele ridicole introduse de trei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
scandaliza pe atașații străini și provoca rapoarte nefavorabile. Regele Alexandru al Serbiei, venit pentru nesocotitele serbări de la Cas telul Peleș, fu izbit de această situațiune și trebuie să fi influențat pe rege. Era, într adevăr, anormal ca în starea de plâns a finanțelor, când nu se dădea de mâncare recruților în primele zile ale concentrării, când îi trimitea la muncă la particulari ca să aducă 30 lei zilnic la casa regimentului, când se închideau sute de școli și nu se plăteau funcționarii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]