5,550 matches
-
important cum este acela de a vota ar trebui să merite din partea tuturor alegătorilor cu simțul răspunderii o expresie gravă, serioasă, pătrunsă sau considerați că democrația stârnește râsul, Sau poate credeți că stârnește plânsul, Cum vi se pare, râsul sau plânsul, Vorbiți-mi din nou de urcior, spuneți-mi de ce nu v-ați gândit să-i puneți la loc toarta, există paste de lipit adecvate, Această îndoială înseamnă oare că și dumneavoastră vă lipsește o aripă 1, Care, Vă plac vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
articolului din ziarul confiscat, cel care are titlul Ce Mai Avem De Aflat, cel care, printre rânduri, povestește istoria adevărată a celor cinci zile, atunci comisarul nu reușește să se abțină și chiar acolo, ca un copil, izbucnește într-un plâns convulsiv, o femeie de vârsta lui vine să-l întrebe dacă se simte rău, dacă are nevoie de ajutor, iar el poate doar să facă semn din cap că nu, că e bine, să nu-și facă griji, mulțumesc mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o manta din păr de iac. Așadar se Întorsese din călătoria sa pe Drumul Mătăsii. Bună, am bâlbâit eu un salut. Ce s-a Întâmplat? Sylvie, plângi? —Din cauza lui Hunter. A plecat, am răspuns, cu umerii zguduindu-mi-se de plâns. —OK, hai să te duc acasă, zise Milton, punându-și liniștitor un braț peste umerii mei. O jumătate de oră mai târziu, Milton și cu mine eram În apartament, mâncând trufe belgiene comandate de la Chocolate Bar. I-am spus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ghinion, pentru că tocmai am comandat ceva atât de extraordinar, că n-o să-ți vină să crezi. M-am topit mai repede decât o Înghețată Într-o zi fierbinte de 4 Iulie. Brusc, am simțit un amestec plăcut de râs și plâns. Hunter se aplecă peste masă și mă sărută Îndelung. Apoi se ridică și veni lângă mine pe banchetă, cu un braț pus În jurul gâtului meu. Cu cealaltă mână Îmi ștergea lacrimile cu batista. Era divin, exact așa cum ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
umplu până la refuz gropile de gunoi ale înțelepciunii contemporane. I-am spus că probabil urma să mor înainte la sfârșitul anului și că mă durea fix în fund de proiecte. Preț de-o clipă, a părut gata să izbucnească în plâns, dar a clipit, înghițindu-și lacrimile, și a preferat să mă acuze că sunt crud și egoist. Nu-i de mirare că „mami“ a divorțat de mine, a adăugat, nu-i de mirare că n-a mai răbdat. Căsătoria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din melancolie și să mă concentrez asupra chestiunii de interes imediat. Relatarea delictelor din perioada petrecută la Chicago corespundea aproape perfect reproducerii făcute de Tom, cu o unică și amuzantă diferență. Față de Tom, Harry își pierduse cumpătul și izbucnise în plâns. Se arătase copleșit de remușcări, reproșându-și distrugerea căsniciei, a existenței și a numelui său. Față de mine însă, părea să nu aibă nici o părere de rău, ba chiar s-a lăudat cu remarcabila lovitură dată timp de doi ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fusese la telefon, în după-amiaza aceea. Șocul începuse să se mai atenueze și a reușit să își încheie relatarea fără prea multe întreruperi. El și Nancy stăteau pe pat și, de fiecare dată când îl lăsau nervii și izbucnea în plâns, ea îl lua în brațe și îl ținea strâns, până i se potoleau lacrimile. Și ea stătea să plângă, dar bunătatea era specialitatea ei și înțelegea că, dintre toți cei care ne aflam în apartament în seara aceea, Rufus era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bun ca Harry Brightman? ne-a întrebat el. El nu știa să mai fi fost, a continuat, răspunzându-și singur la întrebare, după care, pentru a nu știu câta oară în seara aceea, a cedat nervos și a izbucnit în plâns. — N-ai de ales, a spus Tom într-un sfârșit, ieșind din tăcerea stupefiată. Fie că rămâi aici sau nu, banii sunt ai amândurora. Suntem parteneri și n-am de gând să te lipsesc de partea ta. Jumi-juma, Rufus. Facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ea. M-am mai despărțit o dată de ea când am intrat la dezintoxicare, dar de data asta era altfel. De data asta parcă era sfârșitul lumii și eu nu puteam decât să o îmbrățișez, să încerc să nu izbucnesc în plâns și să-i amintesc să spună la toată lumea că sunt bine. Îmi pare rău că a pierdut scrisoarea pe care i-am scris-o lui Tom. În scrisoarea aia îi explicam multe și trebuie să fi părut tare ciudat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spusese femeia, casa zugravilor unde aveam să-mi găsesc și eu un cuib. M-au trezit clopotele. Mă visasem la București, în alt București. Apăruseră colegii mei de redacție, care râdeau, parcă, deși nu eram sigur dacă era râs sau plâns. Și cineva, o femeie, care mă căuta, cu un aer absent și nespus de trist, dar nu mai știam cine e. Tocmai când îi strigam cât puteam sunt aici, sunt aici, am auzit clopotele și m-am gândit: „Clopote înseamnă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
N-avea cum să-l ducă așa, nici la domnul Alexandru Livezeanu, nici înapoi, Iuliei Margulis, care-l aștepta cu răspunsul. De fapt, n-avea pe nimeni în lume căruia să-i poată spune ce-a pățit. Îl apucă un plâns de zile mari. 5 ...să mă obișnuiesc cu lumea asta și să mă reobișnuiesc cu viața, după ce n-am îndrăznit să mai privesc pe nimeni în ochi, de durere... Am întrebat în ce zi suntem și colegul meu de birou
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
erau tot din porțelan Rosenthal, cu mânere dantelate, la fel ca bumbul capacului. Vasul era cu unduiri albe și borduri aurii, dar capacul avea, vai, o crăpătură subțire ca un fir de păr: îl lovise bucătăreasa, iar apoi izbucnise în plâns, dar nu mai era nimic de făcut acum, era prea târziu să-l înlocuiască. Marioara se desprinse cu greu de opera ei de artă și fugi să se aranjeze pentru cea mai importantă seară a anului și să-i pregătească
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
transforma o noapte de catran într-o constelație de luceferi. Sunt bărbați care își scutură femeia ca pe un pom fructifer. Iubirea rămâne principala materie primă a sublimului. Unele femei sunt ca ceapa. Când încep să se dezbrace, te apucă plânsul. Mă tem că iubirea va avea soarta Atlantidei. Iubirea - această fluidizare a bucuriei. Dragostea mizează încă pe câțiva stropi de peren. Când îi văd pe bătrâni cum îi critică pe tinerii îndrăgostiți, mă gândesc la câinele bostănarului care nu poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În clasa I scriam pe tăblița de ardezie. Acum, la maturitate, navighez pe internet. Vremelnicia nu scuza nemernicia. Conștiința provizoratului a fost prima și marea descoperire filosofica a omului. Uitarea - acest uriaș serviciu de salubritate a vieții și a lumii. Plânsul și râsul trebuie distribuite simultan. Nu pe generații. La bătrânețe, incisivii minții nu prea se mai descurcă prin stufărișurile bibliotecilor. Bătrânețea - o anticameră a veșniciei. Marele demolator de statui rămâne timpul. Sclerozata decența de astăzi este extravaganța de ieri. Există
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
La petrecerile de seară, și nu numai atunci, patronul o acompania cu o mandolină originală, adusă din răsărit, iar ea dansa și cânta, gesticulând cu mâinile ridicate cu pahar cu tot, cât mai sus posibil, până când izbucnea în hohote de plâns. Atunci, ca din craterul unui vulcan stins și reactivat pe neașteptate, se revărsau în spațiu acumulările interne ținute sub presiune, devenea brusc ceea ce era în realitate: o ființă complexă, mai puțin cunoscută și mult mai sensibilă, retrăia intens anumite momente
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de războinici aprigi. E ceva blând, duios și resemnat în curgerea acestei ape domoale, ale cărei valuri arareori le vezi Anuca, fata pădurarului răzvrătite. Ea întrupează parcă, sufletul poporului nostru. Prutul e o apă moldovenească, măi Fanachi!... Se aude uneori plânsul înăbușit al cavalului plin de un fior misterios, ce răsună pe aceste văi singuratice ca o voce străină rătăcită: parcă, din alte vremuri. E frumos și plăcut acest drum prin singurătatea și sălbăticiile lui. Ehei, măi Fanachi, cum o trecut
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pomeni strigând: - Hai, măi Tudore... hai ieșâți... de când v-aștept?... glasul lui se auzea din ce în ce tot mai încet „hai Tudore... hai Tudore“. Anuca, fata pădurarului 35 Deodată gura i se lăți mult peste margini, izbucnind într-un plâns nestăpânit. Zăpada scrâșnea sub opincile țăranului... când întoarse capul, moșierul neclintit, stătea tot acolo ca o statuie. Vântul vâjâia printre crengile fagilor rămuroși... parcă, o ființă uriașă, gemea, abia trăgându-și sufletul, șoptind: „Anuuca... Anuuca!“ Cele din urmă raze ale
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și rămase pe gânduri cu privirea fixă.. Moașa și Anton schimbară, priviri cu înțeles, au priceput că despică vreo amintire ascunsă într-un ungher al inimii ei, o taină știută numai de ea. Și, deodată, izbucni într-un hohot de plâns, parcă, rușinată că i-a fost văzută o față necunoscută... Lacrimile îi spălară obrazul ostenit... dar, tot frumos. - Liniștești-ti, fata mamii... hai, hai să mai încercăm!... o îndemnă bătrâna, cu blândețe, revenindu-i inima la loc... Din nou o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o privi îndelung. Pe loc, femeia s-a luminat la ochi de bucurie și și-a înflorit gura de zâmbet, până în clipa aceea, învăluită numai de necaz cernit... Deodată, ochii i se lărgiră, mult... și izbucni într-un hohot de plâns, care se prelungi într-un răcnet... și, leșină. Se lumina de ziuă... Raze năuce de lumină străbat de afară, timid, prin ochiul de geam. Opaițul arde cu flacăra dreaptă și liniștită. Anton își netezea tânara nevastă, pe creștet, cu palmele
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
însă continuă să vibreze, făcând punți lungi peste văi. Bătrânului Chiuariu, i se făcu frică, acum îi era chiar frică,... o frică, stranie, de neînțeles... Era pentru întaia oară, în viață, când cunoștea frica. Deodată, tresări și se opri din plâns. Când, pe la toacă... clopotul de la Schit răsună din nou. Bătea de Vecernie. Glasul lui de bronz, era grav și liniștit. În aerul umed de ninsoare, aluneca aidoma unei sănii pe omătul moale. Dangătul lui vestea mai departe, liniștit, sărbătoarea de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se ridică și porni... Anuca era dată în grija Domnicăi, sora lui Anton, în aprilie împlinise un an și trei luni... mergea în picioare și prinse a rupe vorbele... ta-ta... ma-ma... Când striga ma-ma... Domnica izbucnea în plâns, spre mirarea fetei, iar când spunea ta-ta, Anton nu mai știa unde se află, în cer ori pe pământ, iar bătrânul, când îi pronunța numele, se lumina la față... Creștea frumos și era isteață. * Cocoșii au cântat pentru a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu al treilea... și Anton tăcu o clipă, apoi continuă privind în pământ... Și-au trecut baionetele unul în altul,.. și, îmbrățișați s-au prăbușit la pământ... Eu... eu am ajuns prea târziu... și Anton izbucni într-un hohot de plâns înnăbușit. Era bărbatul surorii lui. - Dumnezău să-l hodinească‟n paci!, murmură bătrânul Toma, cu ochii în lacrimi. În aceeași clipă, cu un strigăt ascuțit, o pasăre de noapte fâlfai pe deasupra, dinspre pădure. Domnica se ridică încet și merse în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fata me‟! Plângea Domnica cu un blid de mâncare în tindă, la ușa fetei. Din casă, fata i-a răspuns cu o jale de-ți frigea inima. Ea nici nu vroia să audă de nimic și o ținea într-un plâns. Pe Domnica o podidiră lacrimile. - A să moară, ghiata fată... a să moară de foami șî di săti... șî di inimă ră!... * ...La câteva zile, după ce Suru a fost lăsat în inima codrului în miez de noapte, un urlet jalnic
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
învățat cu năravurile și hârțagul mușteriilor, șterse îndată tejgheaua de cioburi, fără nicio supărare, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A fost o răbufnire; parcă adunase întrânsul, toată furia de pe lume, înfrânându-se să nu izbucnească în hohote de plâns. Nu putea îndura umilința. - Anafura șî mama ei di viațî! ..sudui el cu o ură care cutremură. În glasul lui chinuit, suna atâta sfâșiere, atâta obidă, de dobitoc înjungheat, vorbele lui rele și dușmănoase, erau ca un plânset, ca un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și aștepta s o chem înapoi. După câteva săptămâni abia, când era deja convinsă că între mine și ea nu poate exista nimic trainic, Mona începuse să debiteze ca între prietene:-Plecam de la tine acasă și singură mă puneam pe plâns. Scriam planuri de lecție peste planuri și plângeam ca proasta. Abia după aceea îmi povestea câte un episod din viața ei, cu tată bețiv, cu o mamă terorizată și un frate handicapat, mai mult fără bani, singura sursă de venit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]