6,499 matches
-
potrivit căreia Palatul Victoria se poate prăbuși peste membrii Cabinetului la primul cutremur mai serios, este o gogoașă. Cum putem noi, proștii și cei „de rea credință”, să credem că un guvern având nu doar la moț dar și la poale o seamă de profesori universitari „s-ar putea dezinteresa” de BNR, se întreabă patetic dl ministru. Simplu, Excelență: și cel numit “îngerul morții”, Josef Mengele, era medic, depusese jurământul lui Hipocrat, și în loc să apere viața a promovat moartea, nu? Mai
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
o înțelegem, se încăpățânează să respecte coloratura pro-slavă a lui Al. Graur!ț”. Nu doresc să-mi spun părerea aici despre disputa între susținătorii lui “î” și cei ai lui “î”, dar cum dl Breban se ascunde, încă o dată, după poalele Academiei Române când lansează asemenea atacuri, ar fi câteva lucruri de spus. Primul - dacă ar fi consultat colecția Vieții Românești din perioada Iași, ar fi văzut că grafia cu “î” era folosită în acea revistă de căpătâi a culturii române înainte de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
etic. Dacă astăzi acceptăm linșajul împotriva cuiva, practic acceptăm legitimitatea lui împotriva fiecăruia dintre noi. Când suntem mai înclinați să scuipăm decât să îmbrățișăm, când suntem extrem de preocupați de vinovăția altora față de noi, dar dormim fără vise cu capul în poala vinovăției noastre față de alții, ceva nu e în regulă cu noi. (Jurnalul Național, 25 iunie 2004) O nouă paradigmă? Slăbiciunea cea mai mare a societății civile se află tocmai în dificultatea definirii acestui concept occidental. Definițiile nu lipsesc. Dimpotrivă - prisosesc
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
aș vrea să practic un recurs la memorie prea radical, dar pe când familia mea era hăituită, de la Sighet la Canal, alt tip de familii striga: „Trăiască înfrățirea între popoare!”, primea sau împărțea insigne la Casa ARLUS și se gudura la poalele protectoare ale mantalei „soldatului sovietic eliberator”. Nu e prima oară când îl surprind pe dl Cornea într-un ofsaid de o leghe față de mine. De data aceasta, chiar aș fi avut suficiente motive să-l iau de urechi și să
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
să se îmbrace elegant și discurilor lui Maurice Chevalier pentru a deprinde arta de a vorbi frumos. În Vandeea, se practică în continuare maraichinage-ul. "Domnișoarele [...] au iubiri de-o vară". Însă "nu mai e vorba de o iubire sărăcăcioasă, cu poalele-n brâu pe un maldăr de paie din șură. Păstorițele cu ciorapi de mătase și combinezon de dantelă nu se mai mulțumesc să fie înghesuite de argații de la fermă prin vreun ungher întunecos din grajd, ci vor să aibă parte
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
O fostă colegă de liceu, Elena, m-a invitat cu insistență să o vizitez acasă în satul natal, Lunca, unde este învățătoare. A fost o revedere emoționantă, cu multă bucurie, cu aduceri aminte, cu nostalgii adolescentine etc. Satul, așezat la poalele unei frumoase păduri de stejar, de care îl separă doar firișorul de apă al unui pârâiaș, este o localitate izolată, cu aproximativ 300 de suflete; se găsește la circa 70 de km de orașul X reședință de județ și la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
din păcate, nu ieșiseră încă. Mă plec, mă uit mai bine și zăresc muguri care se grăbeau să se ridice către soarele cald al primăverii. De aici de sus, din poieniță, privesc în vale, în jos, către sat. Văd la poalele muntelui întreaga vatră a satului. În bogăția nuanțelor pe care le stăpânesc, văd cele mai deslușite detalii ale caselor, gospodării de munte, case acoperite cu draniță sau țigle, văruite în di ferite culori care de care mai interesante. Undeăi casa
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
din timpul vacanței de Paști am și cotrobăit prin podul grajdului, prin hambar și șopron să găsesc niște s cânduri, potrivite pentru a mi confecționa niște catalige, chitoroage le ziceam eu, bune să mă înalțe ca să culeg lesne fructele de pe poala copacilor, dar cât mai sus, de unde nu aș fi ajuns cu mâna dacă mă suiam în ei. După ce mi-am închipuit patru bucăți de lemn, două din ele cam de 1,60 metri înălțime, mi-am făcut o schiță a
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ferestrăul), alții îi cojeau folosindu-ne de un hârleț, iar o altă echipă așeza butucul tăiat și jupuit de coajă pe un jgheab - anume construit din scândură - bine uns cu parafină, pentru a ajunge „uns”, prin alunecare, tocmai jos, la poalele munților de unde erau preluați și transportați la fabrica de cherestea. Se înțelege, o astfel de muncă nu era de loc ușoară. Seara, când ajungeam la colibă, eram epuizați. Așa era vara sau toamna, dar mai greu, mult mai greu era
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
îndrăgostiți săraci, veniți să se iubească la Florența și nu reușește să realizeze această solidaritate umană dintre statura mică pusă la patru ace a americanului și acea siluetă de cocostîrc în blue-jeans, cu pulover albastru și părul ciufulit, pornită de la poalele Carpaților. O idilă era mai aproape de mentalitatea ei de patroană a unei pensiuni ieftine și încearcă, plină de bunăvoință, să înțeleagă. Are probabil vîrsta mea și rîsul ne-a apropiat. Mă întreabă dacă vreau să-mi comande o cafea, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de copac ars de vremi, dar rămas în picioare... A FOST O POEZIE Cam într-o oră, cred că ajungem la apă. Îmi calculasem în gînd distanța. Apa se afla acolo, la capătul orizontului și strălucea, leneșă și azurie, la poalele colinelor aride, cafenii, spînzurate de fondul albastru intens al zării. Nu-mi era încă prea sete, merele ținuseră destul de mult, dar era reconfortant gîndul că-mi voi putea limpezi fața și mîinile acoperite de praful greu și gros al Karakorumului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
respectăm obiceiurile și ne îmbie la mîncare. În foarte scurt timp, ne mînjim cu lapte, unt și brînză, pe toate degetele, pe buze, pe obraji, pe nas. Nu știu prea bine să beau din bol și-mi torn airak în poală. Totul este bun și mîncăm cu poftă, doar că ei se miră în cor de cantitatea redusă de airak pe care suntem în stare s-o bem Rînd pe rînd, toți membrii familiei, de la copii la bunici, iar apoi Ganjur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Pruteț, podețul din bârne era aproape acoperit, nu a trecut mult și a dispărut sub apă. Am intrat toți în coliba mea, băietanii au curățat locul de paiele umede, au lărgit șanțul de protecție dimprejurul colibei și au adus din poala unei căpițe mai din fund fân uscat și apoi lumea mi s-a părut a fi din nou mai frumoasă. Au văzut că am pușcă și s-au bucurat, au întrebat dacă am și tutun. Pe urmă am stat toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
LUMINIȚA SĂNDULACHE COSITUL De la poala pădurii și până la cimitirul din sat, câmpul se întinde neted, cu iarba deasa unduind mătăsoasa în bătaia vîntului. Soarele arde puternic, trimițându-și săgețile sale ascuțite printre cămășile zdrențuroase ale cosașilor care trag brazda lata prin fâneața ce începe să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de lemn, dar mai ales îi place să înalte căpițele, simetric, să le „perie” de paie, să le facă „moți`. Mișcările lui sunt sigure, căpițele lui nu se dărâma niciodată, iar ploaia nu pătrunde în interiorul lor, apa scurgându-se pe poalele netede ale acestora. Zâmbește fericit în colțul gurii când termină fiecare capita, lăsând să i se vadă dinții mărunți, frumos arcuiți, iar soarele îi bate în sticlă ochelarilor fumurii. Brațele îl dor parcă pentru că palmele lui nu mai sunt destul de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Bush este evidentă, iar imaginea lui nu poate fi separată de cea a partidului pe care îl reprezintă. Să ne amintim de influența extraordinară a războiului din Vietnam asupra vieții politice americane. De aceea, candidatul democrat la prezidențiale pleacă din pole position și dacă va duce o campanie inteligentă, nu are cum să piardă. Dar eu cred, în continuare, că el trebuie să fie și un WASP. Ce înseamnă asta? Este un acronim al expresiei "White Anglo-Saxon and Protestant", adică "alb
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
milițian care ne-a rugat (acesta este cuvântul: ne-a rugat) să cântăm mai Incet ca să nu-i deranjam pe cei care la ora aceea se odihneau. Am Inteles noi prea bine subtextul acelei rugăminți și ne-am dus spre poalele pădurii unde socoteam că nu vom ,,deranja” pe nimeni. În scurt timp, Însă, s-au adunat mulți localnici care ne-au Înconjurat și au intrat În atmosferă grupului nostru. Probabil erau dintre cei care nu aveau ... odihnă. Chiar și acum
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
principiile Reformei. Operațiunea Venus ne interzice accesul la Justiție, unde dreptatea este luxul celor puternici și bogați. Noi defilam prin fața Crucii și Bibliei magistrale, ca niște fantome scenice ale Rezistenței, penalizați politic pentru că nu am Înțeles telenovelă statului sudamerican de la poalele Carpaților. ...Acuzațiile pe care le aducem acestui specimen sunt: * Ne-a deposedat de dreptul de a avea o locuință. * Ne-a adus În situația de sinistrați și bătrâni ai străzii (la data de 13 iulie a.c., executorul judecătoresc ne-a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
apoi, ni s-a mai repetat (oare a câtă oară?) că nu cumva să Încerce să evadeze cineva, căci va fi Împușcat fără somație („decât să plângă mama”...). Tabloul era completat de câinii-lupi care se agitau În lese. Eram la poalele unei panțe abrupte, iar sus pe culmea dealului pe care urma să-l urcăm se vedeau În noapte niște lumini unde trebuia să ajungem, sugerându-ne că până acolo va trebui să mărșăluim. A urmat o comandă scurtă și Înțepata
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
închide într-un azil : Vreți să mă băgați la nebuni (III, p. 642). Marghioala ajunge să fie încolțită chiar de familie, în timp ce mistrețul prețuit de ea, făptură slobodă printre porcii din jur, este hăituit de vânători, semn că pădurea de la poalele muntelui e pândită de o nenorocire (III, p. 648). Romanița cheamă salvarea, îi dă apă mamei cu forța și o culcă pe pat, iar Ionel decretează : s a țicnit, Dumnezeule... singura soluție e s-o internăm (III, p. 649). Ulterior
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și persoane, în condiții de securitate. Existau, firește, și poteci pe unde se putea merge călare sau pe jos, cu pasul. Pe cele două văi, care flanchează Drumul Carului există și astăzi urmele potecilor de odinioară: în partea nordică, către poalele Pietrei Craiului, se putea merge pe Valea Zbârcioarei-Valea Ulmului-Rogoaze și, apoi, coborârea spre Dâmbovicioara, fie prin satul Ciocanu, fie pe cărări cunoscute de localnici, sau, înspre flancul Bucegilor, se putea circula, prin Cheia, care până acum două sute de ani se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
armatelor ce se îndreptau spre est sau vest pentru cuceriri ori sprijin militar, ce se voia să fie acordat vecinilor sau aliaților. Drumul de car sau Drumul Carului, parcurs dinspre castelul Bran, începea în varianta sa cea mai veche, de la poalele dealului central al depresiunii, care se ridică între albia râului Moeciu, ce capătă, mai în amonte, numele de Cheia și albia râului Zbârcioara, care în amonte poartă numele de valea Ulmului. Pe malurile celor două ape, cu timpul, s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
ce au fost și sunt identificate după specificul reliefului satul Cheia, preluându-și numele de la cheile mici, dar pitorești, formate în apropierea confluenței văii Grădiștei cu valea Moeciului, care traversând, în amonte, satul Moeciu de sus, își găsește izvoarele la poalele munților Bucegi. Satul Zbârcioara se cheamă așa de la vadul strâmt și ondulat al văii și apei ce izvorăște în apropierea vechiului drum spre Șirnea și curge spre întâlnirea cu râul Moeciu, de unde apa își schimbă numele în râul "Turcul". Drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
fost mari constructori de cetăți...meritele lor erau în apărarea și întărirea catolicismului." Țăranii români din munții și văile brănene trăiau acolo din moși-strămoși; încă din secolul al XIII-lea există evocări despre existența lor, în sate modeste, risipite pe la poalele dealurilor sau munților, ducând o viață păstorească, făcând o agricultură rudimentară, de subzistență, pe suprafețe mici, care asigura strictul necesar al familiei. Pescuitul, vânatul era liber, poienile pădurilor asigurau pășuni bogate, suficiente pentru creșterea vitelor. Pășunile mari, pentru văratul turmelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
de călăreți sau pedeștri ajunși pe aceste culmi pe poteci destul de bine bătătorite ce legau localitățile Moeciu de sus, Moeciu de jos, Cheia și Drumul Carului de strungă, pe parcurs trecând și pe la câteva stâni tradiționale. Gura Strungii cu împrejurările, poalele celor două stânci se constituie într-un loc foarte interesant prin fosilele mici, asemenea unor păsări de piatră, ce se găseau, în vremea copilăriei mele cu destulă ușurință. Îmi aduc aminte că în clasa a VI-a, în primăvara anului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]