5,335 matches
-
de praz atîrnate deasupra tarabei la Ziua Recoltei. Glasul roților de tren, bidinelele chivuțelor spoind kilometri pătrați de paiantă și cercelul de argint sclipind În urechea tuciurie a găzarului. Capoate de zenana În jurul ceștilor de cafea, capoate de zenana la porii, capoate de zenana făcînd pasiențe, capoate de zenana adresîndu-se unul altuia madam cutare sau madam cutare, o epocă a capoatelor de zenana. Domnișoara a coborît din fereastră cam În aceeași perioadă cînd mireasa de pe Lipscani a fost scoasă din vitrină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fără să se ridice. Cei ce se consideră mai de-ai casei Îl mîngîie ușor pe chelie, cîteva femei Îl sărută pe frunte sau pe obraz. E vizibil iritat de contactul cu aceste epiderme străine care Își prelungesc prezența În porii lui. I-a rămas În palmă umezeala rece, cleioasă a mîinilor lui Titi, degeaba s-a șters cu batista. Pe obrazul stîng persistă parfumul cunoscut de gardenie - acolo l-a sărutat Wanda; Îl folosește și nevastă-sa, amîndouă l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu nesimțire un miros de transpirație care seamănă cu mirosul unui animal speriat. Totuși, dat fiind că știe să cânte la pian, Anna se află pe o treaptă culturală superioară. Ce nu răzbate pe gură pare să exale din toți porii ei. Toate speranțele Annei se îndreaptă spre America, țara întinderilor nemărginite, unde se străduiește să obțină o bursă pentru la anul. Are note foarte bune la engleză și este, în general - rebelă, dar și taciturnă în același timp - o elevă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-se singuri În acea briză molcomă pe care Întregul meu trup a Început s-o emane. Deja o respir, sunt plin pe dinăuntru, mi se rostogolește În piept, Îmi cuprinde inima, trece În sânge, pătrunde prin toate țesuturile, prin toți porii, de dinăuntru Îmi iese afară prin piele, parcă Începe să-mi aburească ochelarii, Îi ridic pe frunte, nu văd mai nimic, doar multă lumină. Mă gândesc că probabil am făcut o piruetă și m-am Întors cu fața la veioză. Nu Închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
congestionate, ciufulite, țepene sau bălăbănindu-se somnolente în jurul ovalului retezat și colțuros al Siei Hariga, care își păstrează nemișcarea obsesivă. Pare la un pas : obrazul de argilă uscată, fumurie deschide coline și văi, intrânduri abrupte : peisaj nesfârșit și imprevizibil, cu porii mari, uscați de vânturi. — Renașterea s-a vrut o cultură trăită, replică erudiților de cabinet. Laura și Beatrice își găsesc replica în femeia lui Botticelli. Plasată și în centrul unor poeme, la celebrul Poliziano... Asta e Florența dintotdeauna ! Case mov
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
roase până la carne. Degetele tremură pe claviculă, urcă, palpează pulsul stins al venelor. Pe cuier atârnă o geantă de vânătoare, din piele roșcată, și căciula cafeniu-roșcat. Salvele ploii se întețesc, furia cerului mă caută. În obrazul de argilă roșcată, cu porii mari, se deschid povârnișuri și văi, căderi abrupte, taluzuri tandre, coline arse de vânturi. Văd ceafa viguroasă, lobul îndelung ornamentat al urechii, ascult murmurul pe care îl deapănă, ca un ceasornic înfundat, lunecarea cadențată a trenului. Fruntea rugoasă a femeii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
perete al sălii de concerte din cartierul nostru. Uneori, nu foarte rar, sala e folosită și pentru a găzdui nunți, botezuri, conferințe, întruniri politice și filatelice. Deci acustica e foarte importantă. Citeam deunăzi că, pentru a obține un ten cu pori plini, e bine să bei până la 4 litri de lichid pe zi. Eu una beau ceai de obligeană cu lămâie plus 3 picături de pepsi amestecat cu pălincă. Îmi doresc din tot sufletul ca din burta mea să iasă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
al celor de la Queen. A râs tare, cu capul dat pe spate. În felul ăsta am urcat până la cazarma din apropierea Peleșului. Vorbeam într-una și o priveam cu coada ochiului. Chiar dacă zâmbea și părea să absoarbă razele soarelui prin toți porii ființei, o simțeam rece, pierdută. Când soarele s-a rostogolit peste culmi, am început să coborâm. În dreptul Cazinoului s-a oprit și m-a somat să-i dau toți banii pe care-i aveam la mine. Bineînțeles că i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
învățat pe tata, înainte de școală, să scrie și să citească, împrumutîndu-i apoi cărți, dar, după ce treceau Paștile, îl trimitea cu vacile pe Calea Secii. N-avea decât să se intereseze, mai departe, de isprăvile lui Alexandru "Machedon" sau ale lui Por împărat, zgîindu-se prin cărțile împrumutate de la preot, dacă avea grijă să vină seara, acasă, cu vacile sătule. Când a sosit sorocul mersului la școală, n-a vrut să audă. "Vacile cine le păzește? Fânul îmi trebuie pentru iarnă. Până nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
uitat. Norii de ploaie interesau mai mult decât norii care se adunau pe cerul Europei. "Omul cu goarna" era, mai degrabă, un spectacol, iar, pentru mine, întîmplările istorisite de tata din viața lui de artilerist se amestecau cu poveștile despre Por împărat. 12. Lautreamont zice undeva: "Mi s-a spus că sunt fiul unui bărbat și al unei femei. Asta mă tulbură. Eu credeam că sunt mai mult". Pe mine mă bate gândul că sunt mai puțin. 13. Mamei trebuia să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și s-a ridicat un nou val de exclamații și văicăreli. Era o senzația îngrozitoare - pe lângă că eram imobilizați, nici nu mai vedeam nimic, deși cel puțin eu aveam mulțumirea de a nu mai fi nevoit să mă holbez la porii din subsuoara constructorului. În aer plutea disperarea și înainte de a deveni molipsitoare, m-am hotărât să mă refugiez, pe cât era posibil, în intimitatea minții mele. Am început prin a-mi spune că putea fi și mai rău - un șobolan mișunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu trimiteri anecdotice. Totul premerge bucuria apropierii depline, cu încântarea de nedescris pentru trupul gol al celuilalt, cu mângâieri în părți știute și locuri noi, începând în pat și terminând pe salteaua mutată pe covor. Ea îl acceptă cu toți porii, cu toată ființa, pentru a o răscoli și a o transpune apoi într-o reverie vecină cu somnul. Un somn de secunde sau minute, toropitor, aproape mineral, „ca o voluptuoasă revenire în hora cosmică a tuturor lucrurilor” (comparația îi aparține
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
la fel... Numai că ea, mînată de nemărturisite Îngrijorări, Întîrzie cel puțin de două ori pe zi În fața oglinzii ovale, apoi În fața unei oglinzi mici, rotunde, cu două fețe, pe una din acestea imaginea Îi apare mărită pînă la deslușirea porilor; Își Îngrijește obrajii, fruntea, micile, din ce În ce mai stăruitoarele striațiuni din prelungirea ochilor, ca un evantai spre tîmple, se apără cum poate de valurile acestui timp care bate pentru ea (și pentru femeile, și ele În vîrstă, cu care se compară, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Ana Blandiana, cartea imortalizează o lucrare din galeria poeților tineri, morți înainte de vreme. Referindu-se la cei situați în hotarul vieții, integrându se ei, dar părăsind-o cu mare grăbire, Ana Blandiana îi vede pe aceștia ca pe „un po por bizar făcând parte dintr o categorie umană specială, o stranie generație care refuză superb să împlinească vârsta maturităț ii” deși visează și o doresc împlinită. Plecată la o „vârstă de bronz”, pe pragul că reia rămâne un Labiș, ca o
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
un portret, plopi, să zicem, frumos aranjați pe-un poster uriaș cu litoral. Sau o vază. Ca să (de)scrii pe hîrtie, fotografică sau velină, trebuie ca subiectul să stea nemișcat. Altfel poza nu iese artistic. Se pierd contururile, detaliile relevante, porii, linia nasului. Subiectul scriitorului fiind societatea, literatorului Îi este absolut necesară o societate bine fixată În șuruburi În fața obiectivului, nu una care-o ia la fugă după ce-ai potrivit cu răbdare distanța, timpul de expunere și deschiderea diafragmei, ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Actorie, Impresariat, născută În Japonia, bust, căsătorie mixtă, chirurgie estetică, arsuri la nivelul feței, luxații, iată cîteva solide argumente ce justifică afirmația potrivit căreia Victoria aparține elitei oamenilor de cultură. Cum este și Loredana Groza, din care respiră prin toți porii ideea de transculturalitate și care a Înregistrat o apariție fulgurantă de spectatoare la concertul lui Petrucciani din noiembrie trecut. Fulgurantă dar spectaculară, Într-o blană albă deasă ca un nor, fardată În straturi succesive de alb pînă dincolo de hipoderm, diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-mi amintesc cîte gînduri asasine mi-au trecut prin minte (ca și acum), cîte planuri de-a arunca o grenadă În capul celui mai cretin dintre pămînteni, am urît din adîncul sufletului anii ăia, cu toată ființa, cu fiecare por, celulă, ribozom, genă și fir de păr. Cum am mai mărturisit, am urît Greierul și furnica pentru că-i o mare porcărie, funerară și injustă, greierul fiind cît se poate de simpatic, cîntă și e vesel, iar furnica, o creatură scîrboasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În general plin de viață, ne umple cu putoarea deprimantă a eșecului lui, putoarea unui om pe care l-au ajuns din urmă propriile-i limite. E o duhoare cu care ne-am obișnuit În ultima vreme. Emană din fiece por bolnav al trupului meu, la fel de veritabilă ca și sudoarea stătută de whisky ce o Însoțește. După ce noi, eu, noi plecăm din cabinet și mergem prin sat, mototolim rețeta Într-un ghemotoc și o azvîrlim În Water of Leith din Colinton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nimic. Se dădu înapoi și-și țuguie buzele. În ciuda atacului asupra orașului Linn, nu era el omul care să riște. Făcu un semn către gardian. - Adu-mi un sclav - spuse. La indicația sa, un fost nobil linnean, transpirând din toți porii, își întinse degetul și atinse bila care era în mișcare. Degetul îi pătrunse ca și când nu era nimic acolo. Se dădu înapoi, uimit. Dar neînduplecatul Czinczar nu terminase cu el. Încă o dată degetul șovăitor, dar nu chiar așa de temător cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
cu ojă neagră, iar contrastul acela aprinse sclipiri pofticioase în ochii bărbatului. Îi plăcea să o vadă mângâindu-se, trebuia să recunoască în sinea sa. O făcea încet, cu ochii pe jumătate închiși, lăsând să-i răzbată pasiunea prin toți porii, lingându-și buzele cărnoase cu limba. O limbă bine instruită, gândi. - Da, locul tău e-n pat. Iar al meu ar fi peste tine sau sub tine, numai că acum trebuie să plec, scumpete. Se ridică, își trase pantalonii, apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
atâtea ori până atunci, tot mi se părea respingător să ating hainele murdare ale altcuiva. În fiecare zi, după ce terminam de sortat și pus totul În sacoșă, trebuia să mă spăl pe mâini: mirosul persistent al Mirandei Îmi pătrundea prin pori și, măcar că acesta consta dintr‑un amestec de parfum Bulgari și de cremă de față și, uneori, un vag miros de țigară de‑a lui B‑DAD și nu era deloc neplăcut, Îmi producea greață fizică. Accente britanice, parfum Bulgari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pusă la punct, știe că nu-i voi scăpa, are răbdare, are nervi de oțel; o singură mișcare greșită din partea mea și-i voi cădea În gheare. Brusc, această amenințare mă părăsește și am o stare de eliberare extraordinară; toți porii Îmi respiră, corpul meu se dilată detașat, se regăsește Într-un spațiu intim, ah, și atunci parcă nici n-ar fi fost nimic real; doar o spaimă viscerală pe care o traversez doar eu, venită poate din prea marea apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
golul astral Fierb formele neîncleiate În cuptoarele-nghețate ale timpului Orice respirație miroase a catran și a smoală. Ninsori negre se prăvălesc dinspre jgheaburi metafizice Albind interiorul vid al lucrului și dându-i ființă Se-ncaieră ideile să intre-n porii materiei Sudoarea acră-a singurătății alungând-o departe Cu bubuituri se despică hruba-nchisă a eului meu. 15.10.1960 Păsări de pradă spânzură noaptea În visele cărnii Miresme bolnave adie suav din stârvul căutărilor Se spulberă fumul infinitului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îmi e credincioasă, deși eu n-o iubesc, o tolerez doar pentru a-mi demonstra puterea asupra sexului slab (chiar atât de „slab“, cum se spune În această expresie stereotipă, nu este!); crește Înăuntru un val de căldură, dilatându-mi porii; respir cu forță, foalele plămânilor vibrează muzical; mă scrutez, mă observ din afară ca un străin. De unde această putere asupra lui A.? De ce raporturile noastre nu sunt reciproce? Dar ea știe că eu nu cedez și nu se revoltă. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
complet dezamăgit de descoperirea făcută. Ceea ce rezulta În urma scrisului meu de copil silitor ce desenează literele cu multă grijă pe foaia liniată a caietului nu intra deloc În rezonanță cu fojgăiala vieții din natură pe care o simțeam În toți porii. Mi s-a părut că scrierea sau, mai exact, transferul realului În semnele scrise - este o biată mistificare, o Îndepărtare nejustificată de sentimentul plenar al existenței. Mai ales, mă umilea neputința resimțită dureros de a exprima ceea ce simțeam. Am bănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]