6,400 matches
-
mătușa sa, Elisabeta a României. Aceasta a insistat pe lângă Take Ionescu, prim-ministru al României, să fie propusă candidatura lui pentru funcția respectivă. În 1913, după tratative și ezitări îndelungate, Marile Puteri decid înființarea unui stat albanez, pe care îl proclamase poporul albanez în urmă războaielor balcanice (sprijiniți fiind de Austro-Ungaria). Marile Puteri aveau însă îndoieli în legătură cu capacitatea poporului albanez de a se autoguverna și au hotărât să impună ele un șef de stat. La toate acestea se adăuga și opoziția
Wilhelm de Wied () [Corola-website/Science/310163_a_311492]
-
rege al Portugaliei, declarându-și independența față de Regatul Leonului. Afonso I a fost fiul lui Henric al Burgundiei, Conte de Portugalia, și a Teresei de León, fiica ilegitimă a regelui Alfonso al VI-lea al Castiliei și Leonului. A fost proclamat rege pe 26 iulie 1139, imediat după Bătălia de la Ourique, și a murit pe 6 decembrie 1185 în Coimbra. La sfârșitul secolului XI, primul loc în agenda politică a Peninsulei Iberice îl ocupa Reconquista, eliminarea statelor musulmane succesoare ale Califatului
Afonso I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310186_a_311515]
-
inamic politic al Teresei, și amândoi au fost trimiși în exil din ordinul ei. Afonso și-a petrecut următorii ani în afara țării sale, sub supravegherea episcopului. În 1122 Afonso a împlinit patrusprezece ani, vârsta majoratului în secolul XII. S-a proclamat singur cavaler, în Catedrala din Zamora, Spania, a organizat o armată, și a pornit să obțină controlul asupra teritoriilor sale. Aproape de Guimarăes, în cadrul Bătăliei de la Săo Mamede (1128), a învins trupele comandate de amantul și contul aliat al mamei sale
Afonso I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310186_a_311515]
-
Alfonso al VII-lea al Castiliei și Leonului, alt aliat al mamei sale, și astfel a eliberat țara de dependența politică de Regatul Castiliei și Regatul Leonului. Pe 6 aprilie 1129, Afonso Henriques a dictat documentul în care s-a proclamat Prinț al Portugaliei.
Afonso I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310186_a_311515]
-
n. 9 decembrie 1372, Coimbra — d. 8 martie 1408) a fost singura fiică a regelui Ferdinand I al Portugaliei și a soției sale castiliene Leonora Telles de Menezes. S-a căsătorit cu regele Ioan I al Castiliei și s-a proclamat Regină a Portugaliei în timpul Crizei din 1383-1385, care s-a încheiat cu ascensiunea la tron a unchiului ei, Ioan I al Portugaliei. La începutul lui 1383, situația politică în Portugalia era una tensionată. Beatrice era singurul copil al regelui, moștenitoarea
Beatrice a Portugaliei () [Corola-website/Science/310253_a_311582]
-
încântat de tânăra lui mireasă și pentru o scurtă perioadă de timp a renunțat la metrese. În ciuda diferenței semnificative de vârstă dintre cei doi, Elisabeta era de asemenea încântată de soțul ei; în scrisorile către mama ei ea s-a proclamat norocoasă să se căsătorească cu un așa prinț fermecător. Filip a găzduit turniruri cavalerești pentru a-și distra soția. Elisabeta a jucat rol de mamă pentru trei tineri prinți de la curtea Spaniei: Carlos, Prinț de Asturia (fiul cel mare al
Elisabeta de Valois () [Corola-website/Science/310289_a_311618]
-
devenit din nou o minoritate statul polonez proaspăt reînființat. Deoarece regimul politic al Poloniei făcea presiuni pentru o separare administrativă a Bisericii Ortodoxe Poloneze de Biserica Ortodoxă Rusă, a fost convocat un sinod în Varșovia în anul 1922 care a proclamat autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Cu toate că autocefalia a fost confirmată de către patriarhul ecumenic Constantin al VI-lea în anul 1924, patriarhatul moscovit a privit aceasta ca pe un amestec în treburile interne și a refuzat să recunoască autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
1848. Era cea de a doua revoluție franceză din secolul al XIX-lea, după cea din iulie 1830. Această revoluție s-a declanșat în februarie 1848 la Paris, datorită exceselor exercitate de „monarhia din iulie”. La 25 februarie a fost proclamată republica și s-a format un guvern provizoriu, în care intrau printre alți reprezentanți ai revoluției: A fost aleasă o adunare constituantă în martie 1848, care a emis constituția republicii. Puterea executivă aparținea guvernului provizoriu, iar puterea legislativă, adunării naționale
Revoluția franceză de la 1848 () [Corola-website/Science/310358_a_311687]
-
muncă pentru muncitorime, s-a ajuns la confruntări de stradă între muncitori și burghezie. Acestea au fost câștigate de burghezie. Președinte al Franței a fost ales Louis-Napoléon Bonaparte, care va profita de situația politică și, în decembrie 1852, se va proclama împărat sub numele de Napoleon al III-lea, iar Franța va intra în al doilea imperiu.
Revoluția franceză de la 1848 () [Corola-website/Science/310358_a_311687]
-
mai multă claritate idealurilor naționale, în anii următori, mai ales după 1856, lupta pentru Unire a cuprins și aici cele mai largi pături, în Ploiești luând ființă un comitet unionist care organiza numeroase întruniri. La 8 august 1870 a fost proclamată Republica de la Ploiești. În anii 1877 - 1878 ploieștenii au dovedit sentimentul lor de solidaritate internațională cu popoarele balcanice asuprite de turci. Încă din perioada în care România se declarase neutră, guvernul a aprobat bulgarilor din Ploiești înființarea unui „comitet de
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
lui Cuza a fost, așa cum se convenise în 1858, una de șapte ani, lui nepermițându-i-se să rămână la putere în 1866 de către politicienii reuniți în așa-numita „Monstruoasă Coaliție”. În 1866 prințul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost proclamat "Domn" pentru a asigura sprijinul german pentru obținerea independenței române. În 1877 Carol a condus forțele armate române într-un război de independență plin de succes, ulterior fiind încoronat Rege al României în 1881. Participarea României la războiul din 1877-1878
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
sudul Dobrogei (Cadrilaterul) au rămas cedate URSS și Bulgariei. O parte din aceste teritorii, împreună cu o parte din teritoriul fostei URSS a format RSS Moldovenească, stat devenit independent în 1991, sub numele de Republica Moldova. La 30 decembrie 1947 a fost proclamată Republica Populară Română, după ce, în contextul ocupării României de către armata sovietică, regele Mihai I a fost forțat să abdice, stabilindu-se în Elveția, la Versoix. La data de 23 mai 1948 are loc ultima cedare teritorială în favoarea Uniunii Sovietice: Ana
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
stat au fost considerați ca responsabili, fără însă ca o manipulare voită să poată fi dovedită. O coaliție de guvernare improvizată condusă de Ion Iliescu a format atunci Frontul Salvării Naționale (FSN), care s-a instalat la putere și a proclamat restaurarea democrației și a libertății și dorința sa de a ajunge la un „socialism uman și științiifc”, dorință la care a renunțat după numai câteva zile pentru a promova economia de piață. Partidul Comunist a fost interzis prin lege, iar
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
al Armatei de Nord și Armatei 1 în perioada 1916-1917 și comandant al Diviziei 8 Infanterie în perioada 1918-1919, distingându-se în cursul Bătăliei de la Mărăști din anul 1917. La 19 octombrie 1918, la Liov, o Adunare Națională a ucrainienilor proclamă independența „teritoriului ucrainean” din Austro-Ungaria, teritoriu care cuprindea conform unei telegrame trimisă de liderul ucrainenilor din Bucovina către arhiducele Wilhelm: Galiția de est, Bucovina cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret și zona locuită de ucraineni din nord-estul Ungariei. S-a
Iacob Zadik () [Corola-website/Science/309021_a_310350]
-
sferele de influență teritorială în Europa Răsăriteană, după care, tot în 1939, a început cel de-al Doilea Război Mondial, prin atacarea Poloniei de către Germania hitleristă, la 1 septembrie 1939. În cea mai mare parte a teritoriului ocupat, sovieticii au proclamat RSS Moldovenească, iar partea sudică a Basarabiei, Bugeacul, și nordul Bucovinei au fost alipite la RSS Ucraineană. Odată cu proclamarea RSS Moldovenești, RSSA Moldovenească, republică autonomă „moldovenească” de la răsărit de Nistru, a fost împărțită între cele două republici sovietice vecine, Moldova
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
partea Axei împotriva Uniunii Sovietice. Teritoriul ocupat a fost organizat de sovietici pe 2 august 1940 după cum urmează: cea mai mare parte a Basarabiei și o mică parte din RSSA Moldovenească (care a fost desființată cu această ocazie) au fost proclamate ca o nouă republică sovietică - RSS Moldovenească. Bucovina de nord și jumătatea nordică a județului Hotin (Ținutul Herța), ca și partea de sud a Basarabiei (cea mai mare parte a județelor Ismail și Cetatea Albă, așa numitul „Bugeac”) au fost
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
urmă un tratat în 2003 , după prăbușirea Uniunii Sovietice și proclamarea independenței de către Republica Moldova și Ucraina. În perioada 1940 - 1989, autoritățile sovietice au provomovat evenimentul de pe 28 iunie 1940 ca pe „ziua eliberării” de sub jugul românesc, data în sine fiind proclamată sărbătoare în RSS Moldovenească. În conformitate cu afirmațiile lui Alexandru Usatiuc-Bulgăr, din 1940 până în 1953 s-au dat 32.433 sentințe politice. Dintre cei condamnați, 8.360 au fost executați sau au murit în timpul interogatoriilor. În acest număr nu sunt incluși cei
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
amintirea acestei victorii a ctitorit Catedrala Sfânta Sofia în 1037. Alte monumente celebre ale domniei sale, cum ar fi Porțile de Aur ale Kievului nu s-au păstrat. Iaroslav a încurajat scrisul și cultura. În 1051, călugărul rus Ilarion a fost proclamat mitropolit al Kievului, punând capăt tradiției bizantine de a așeza numai greci în scaunele episcopale. Discursul lui Ilarion despre Iaroslav și despre tatăl său Vladimir este de multe ori citat ca prima operă a literaturii ruse vechi. În 1019, Yaroslav
Iaroslav I cel Înțelept () [Corola-website/Science/309087_a_310416]
-
de colonizarea slavilor în Basarabia, în special a rușilor și ucrainenilor, dar și a evreilor. Limba de comunicare interetnică a devenit limba rusă, ceea ce a dus la o rusificare a elitelor și după aceea a altor categorii. Autoritățile sovietice au proclamat limba română, rebotezată „moldovenească”, (româna scrisă cu alfaberul chirilic) ca fiind limba „poporului” locuitor al RSS Moldovenești, luptând din toate puterile pentru distrugerea ideii de identitate dintre români și moldoveni. Apărătorii alfabetului chirilic afirmau că din punct de vedere istoric
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
Ucrainei, limba rusă este de altfel limba dominantă). O situație similară este prezentă în Kazahstan. Atât în Ucraina, și într-o măsură mai mică în Kazahstan, s-au făcut încercări pentru transformarea limbii oficiale în principala limbă a presei (încercare proclamată drept derusificare), dar succesul acestor măsuri a fost limitat. În Belarus, orice încercare de derusificare a fost stopată în 1994, odată cu venirea la putere a lui Lukașenko și, ca urmare, cea mai mare parte a proceselor administrative, educațioanal, legislativ și
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
președintele și vicepreședintele sunt aleși prin vot universal, direct, uninominal. Reforma constituțională din 1994 a introdus rundele duble, unde voturile ce depașesc 45% din voturile valide sau 40%, cu un avantaj de peste 10% în ceea ce privește al dolea caz, membrii săi sunt proclamați președinte și vicepreședinte, fiind necesar, de altfel, să se țină un al doilea tur de scrutin între cele două părti care au fost votate în primul scrutin, unde președinte va fi proclamat cel cu numarul mai mare de voturi. În
Politica Argentinei () [Corola-website/Science/309105_a_310434]
-
10% în ceea ce privește al dolea caz, membrii săi sunt proclamați președinte și vicepreședinte, fiind necesar, de altfel, să se țină un al doilea tur de scrutin între cele două părti care au fost votate în primul scrutin, unde președinte va fi proclamat cel cu numarul mai mare de voturi. În 2003, rezultatele din primul tur de scrutin a stabilit că mai trebuia realizat un al doilea, dar Carlos Saúl Menem (câștigător în primul tur de scrutin) a renunțat, cu unanimitate în urma sondajelor
Politica Argentinei () [Corola-website/Science/309105_a_310434]
-
În 2003, rezultatele din primul tur de scrutin a stabilit că mai trebuia realizat un al doilea, dar Carlos Saúl Menem (câștigător în primul tur de scrutin) a renunțat, cu unanimitate în urma sondajelor care îl înfățișau drept ratat, a fost proclamat drept președinte Néstor Kirchner, care în primul tur de scrutin a obținut puțin mai mult de 22% din voturi. Procedura cu cele două runde de vot are o istorie de dispoziții tranzitorii prin care guvernul militar care a condus Argentina
Politica Argentinei () [Corola-website/Science/309105_a_310434]
-
Madrid, Real Betis sau Real Unión. În jurul anului 1926, regele a comandat trei filme unice, cu titluri care s-ar putea traduce : „Ministrul”, „Confesorul”, „Doctorul femeilor”. Aceste filme pot fi văzute în cadrul Muzeului de Erotism din Barcelona. Când s-a proclamat A doua republică spaniolă pe 14 aprilie 1931, a părăsit Spania, dar fără să abdice. S-a stabilit până la urmă la Roma, unde a trăit la Grand Hotel. Odată ce a izbucnit războiul civil spaniol, Alfonso a declarat ferm că favoriza
Alfonso al XIII-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/309115_a_310444]
-
lui Franco din 1974 și 1975, Juan Carlos a fost șef al statului. În apropierea morții, la 30 octombrie 1975, Franco i-a dat control deplin lui Juan Carlos. La 22 noiembrie, după moartea lui Franco, Cortes Generales l-a proclamat regele Juan Carlos al Spaniei și la 27 noiembrie, Juan Carlos a fost uns rege într-o ceremonie numită "Liturghia Sfântului Duh", care a fost echivalentul unei încoronări. El a optat să nu se numească Juan al III-lea sau
Juan Carlos I al Spaniei () [Corola-website/Science/309110_a_310439]