5,519 matches
-
de o parte, prin interpretarea pe care un anumit actor vs. un altul o dă personajului și, pe de altă parte, prin interpretarea pe care fiecare spectator o dă personajului adus în fața sa de actor), dar și co-creator65, din perspectiva receptării multiple a unei creații 66, de data aceasta sub forma spectacolului de teatru; prin interpretarea 67 pe care o dă piesei de teatru la care asistă, spectatorul re-creează, după dramaturg, universul operei, realitatea transpusă prin aceasta (ipostază care poate fi
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
semnificării; * personaj entitate construită de dramaturg (ca sinteză a unei tipologii de persoane), recreată de regizor (prin prisma viziunii sale artistice) și de actor (prin interpretarea dată și prin caracteristicile de ordin individual), recunoscută/recreată de către spectator 79 prin fenomenul receptării și interpretării spectacolului de teatru (ipostază în care spectatorul, ca și cititorul unui text literar, poate interacționa diferit cu personajul dramatic/literar 80); entitate reperabilă/recognoscibilă în planul real, în realitatea obiectivă (atestată sau nu istoric de exemplu, personaje istorice
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
raportare a fiecărui actor la însuși procesul recreării/interpretării unui personaj și la tot ceea ce presupune pregătirea unui astfel de demers și implicarea în acesta, în condițiile în care actul interpretativ se caracterizează prin "contemporaneitatea" jocului, a acțiunii și a receptării (cf. Silvestru, 1966, pp. 10-11). În general, în literatura de specialitate se diferențiază tehnici actoricești care pot nuanța performanța scenică sau, prin complementaritatea lor, o pot optimiza; se consideră, în acest sens (cf. Abirached, apud Munteanu, 2005, p. 40), că
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
unui rol (vezi supra, strategia actorului), ci asumarea lui, așadar, nu doar reprezentarea (reperabilă în tehnici, mijloace, forme de organizare a activității), ci și trăirea. (c4) Strategia profesorului-spectator și cea a elevului-spectator reflectă plasarea acestora în situații particulare caracterizate prin receptarea de informații transmise de celelalte persoane implicate în situația de comunicare respectivă, fără implicarea directă în plan comunicativ a celor care s-au rezumat la a fi "spectatori". Vezi, de exemplu, calitatea de observator/spectator a profesorului care asistă la
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
securizant" (Nuță, 2004, p. 22); de aici importanța, recunoscută, de altfel, din practica și realitatea comunicării, a tonului cu care este adresată o întrebare; * folosirea unei intensități a vocii și a unui ritm al vorbirii care să fie în avantajul receptării și al decodării corecte a întrebării de către interlocutor; de exemplu, o intensitate mare a vocii poate intimida (prin combativitatea, dorința de a se impune a locutorului) sau poate arăta nervozitate, teamă, după cum un volum scăzut al vocii (nu avem, aici
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de comunicare respectivă, neurmărindu-l pe locutor, se uită pe geam, se uită la ceas, caută diferite lucruri în geantă/servietă etc.; * pseudo-ascultătorul este cel care doar simulează ascultarea prin da, hmm, dat afirmativ din cap etc., în realitate nevizând receptarea și decodarea mesajului transmis de către locutor; * ascultătorul selectiv este cel care "vânează" doar anumite componente ale mesajului fie pe cele de la care își poate construi propria intervenție, fie pe cele care sunt în dezavantajul locutorului (neconcordanțe, greșeli etc.); * ascultătorul defensiv
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
nu simulată), este atent la actul comunicativ al locutorului și îi confirmă acestuia că își poate continua intervenția. Zău!/ Nu mai spune!/ Fugi de-aici! Interlocutorul își exprimă neîncrederea în spusele locutorului. Aaa.../ Aha.../Wow... Interlocutorul își manifestă surpriza la receptarea mesajului locutorului. Care este părerea ta, de fapt?/ Cum vezi tu lucrurile? Interlocutorul este interesat de opinia locutorului, nu de informații transmise impersonal, neutru. Cum?/Ce ai spus?/ Ce scrie acolo?/ Repetă, te rog, ce ai spus, nu te-am
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Interlocutorul este interesat de opinia locutorului, nu de informații transmise impersonal, neutru. Cum?/Ce ai spus?/ Ce scrie acolo?/ Repetă, te rog, ce ai spus, nu te-am auzit bine din cauza zgomotului... Interlocutorul semnalează faptul că au apărut disfuncții în receptarea mesajului și dorește repetarea unora dintre componentele acestuia. Ce înseamnă?/ Ce înțelegi prin...?/ Ce vrei să spui cu...?/ La ce te referi când spui că...? Nu știu dacă am înțeles foarte bine ce ai spus.../ Explică-mi, te rog... Interlocutorul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
comunicativ. capul aplecat într-o parte Interlocutorul este interesat de mesajul locutorului. semnul ok Interlocutorul este de acord cu locutorul, îl încurajează în continuarea actului comunicativ. mimică veselă/tristă/iritată/nemulțumită Interlocutorul dă feedback locutorului, exteriorizându-și starea generată de receptarea mesajului. privire caldă Interlocutorul empatizează cu sentimentele frumoase transmise de către locutor sau este emoționat de mesajul acestuia. gest de atingere a urechii Interlocutorul este deranjat de ceea ce aude. buzele strânse Interlocutorul nu este de acord cu ceea ce spune locutorul. sprâncenele
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
language teachers. New Edition. Cambridge University Press. Manes, S. (coord.). (2008). 83 de jocuri psihologice pentru animarea grupurilor. Manual pentru psihologi, consilieri școlari, profesori, asistenți sociali. Traducere de Alois Gherguț. Iași: Polirom. Marcus, S., & Dabija,, A. (1971). Condiționarea psihologică a receptării operei de artă. In D. Matei (coord.). Artă și comunicare (214-236). București: Editura Meridiane. Marcus. S., & Săucan, D. Ș. (1994). Empatia și literatura. București: Editura Academiei Române. Marinescu, V. (2003). Introducere în teoria comunicării: principii, modele, aplicații. București: Tritonic. Mașek, V.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
V. (2003). Introducere în teoria comunicării: principii, modele, aplicații. București: Tritonic. Mașek, V. E. (1983). Literatură și existență dramatică. Replici dintr-o estetică a teatrului. București: Editura Meridiane. Mașek, V. E. (1986). Arta de a fi spectator. Contribuții la estetica receptării. București: Editura Meridiane. Matei, D. (1971). Procesualitatea estetică a receptării artistice. In D. Matei (coord.). Artă și comunicare (111-140). București: Editura Meridiane. Mazilu, F. (2010). Funcțiile semnalelor de recepție în interviul individual. In Zafiu, R., Dragomirescu, A., & Nicolae, A. (ed.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Tritonic. Mașek, V. E. (1983). Literatură și existență dramatică. Replici dintr-o estetică a teatrului. București: Editura Meridiane. Mașek, V. E. (1986). Arta de a fi spectator. Contribuții la estetica receptării. București: Editura Meridiane. Matei, D. (1971). Procesualitatea estetică a receptării artistice. In D. Matei (coord.). Artă și comunicare (111-140). București: Editura Meridiane. Mazilu, F. (2010). Funcțiile semnalelor de recepție în interviul individual. In Zafiu, R., Dragomirescu, A., & Nicolae, A. (ed.) (2010). Limba română: controverse, delimitări, noi ipoteze. Vol. 2. Pragmatică
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
a reacționat în diferite împrejurări, îngăduindu-ne a-i intui în anumite limite, desigur maniera de a reacționa, de a se comporta" (Durac, 2009, p. 16). 3 "bazată pe interacțiune, ea [comunicarea] constituie întotdeauna o tranzacție între locutori: emiterea și receptarea sunt simultane, emițătorul fiind în același timp emițător și receptor, și nu emițător, apoi receptor (reciproca este și ea valabilă)" (Abric, 2002, p. 15). 4 Vezi, în acest sens și comunicarea personală privită ca "zona în care localizăm elemente de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de altă parte, se subliniază în literatura de specialitate ideea că "opera teatrală nu poate exista decât prin prezența nemijlocită a actorului în reprezentație. [...] opera teatrală există numai ca act de comuniune cu publicul, ca participare colectivă la crearea și receptarea spectacolului" (Măciucă, 1983, pp. 196-197). 54 De altfel, se consideră că textul dramatic, în general, se diferențiază de celelalte tipuri de texte literare "pe fondul consubstanțialității structurale a textului cu creația actoricească" (Béres, 2000, p. 10). 55 "Structura semnificantă și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
nu este cu adevărat "închisă", ci fiecare cuprinde, în desăvârșirea ei exterioară, o infinitate de "lecturi" posibile" (Eco, 1969, p. 49), "pe plan sincronic și diacronic" (Corti, 1981, pp. 22-23). 67 Relevantă este, în acest sens, și "existența modelului de receptare" (Pascadi, 1971, p. 200) subsumat gustului estetic al publicului, în general. 68 Pentru particularizări în cazul limbajului scenic păpușăresc, vezi tabelul elementelor acestuia în Bălăiță, 2007b, pp. 6-8. 69 În opinia lui T. Kowzan (1975, pp. 182-205), teatrul implică 13
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de cercetare vizând evaluarea modului în care televiziunea restructurează tripticul marilor agenți ai socializării: școala, familia și mass-media. Liantul ideatic al celor două proiecte - unul având ca obiect evaluarea conținuturilor violente ale programelor de televiziune, iar celălalt analiza audienței și receptării programelor audiovizuale și impactul acestora asupra modelelor culturale ale elevilor - îl constituie înțelesul unui fenomen istoric inedit: copiii și adolescenții devin și la noi prima generație care, fizic și simbolic, „crește cu televizorul”, care s-a instalat deja ca membru
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
bună parte a sistemului ideologic al lui B. Discutând opera de psiholog, pedagog și filosof a celui ce-i fusese profesor, el glosează în jurul conceptului de autohtonizare a culturii, reformulează în mod original idei de gnoseologie fundamentală, de teorie a receptării și redefinește contextual însăși ideea de filosofie. „Filosofia integrală”, pe care o vede eseistul în doctrina „personalismului energetic”, este fundamentată pe realitatea etnică, devenind „într-un sens, cea mai etnică disciplină” - adevăr redescoperit, peste o jumătate de secol, de deconstructiviști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
concretizează, cărțile sale sunt alcătuite ca suite de prospecțiuni din unghiuri diferite, identificări, revizuiri, proiecții, ipoteze, încercări de clasificare tipologică și ordonare cronologică, având mereu în atenție nivelul actual, teoretic și aplicat, al interpretării critice. Preponderent analitice, studiile reconstituie traseul receptării unor opere controversate, urmăresc metamorfozele în timp ale unor linii tematice, schițează aria și profunzimea unor influențe etc., argumentând vocația lui S. pentru istoria literară. Incursiuni în literatura actuală este schița unui asemenea proiect de istorie a literaturii române contemporane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
fenomen de proiectare a limbilor particulare ca limbi universale, prin conștiința lingvistică la care participă și pe care o creează. Așadar, fiecare limbă este suficientă manifestării limbajului în cadrul comunității care o vorbește, deși între limbi există diferențe prin modul de receptare, de organizare și de transmitere a cunoașterii despre realitate. Fiecare limbă reprezintă astfel propria lume pentru om, ca reflex în conștiință al lumii obiective, propriul antropocos-mos, dar aceasta nu este ceva fragmentar, ci ceva integral, încît "lumea pentru om" generală
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în conștiința sa sensul celor enunțate, le interpretează și, replicînd, adoptă el poziția de locutor. În condiția de interlocutor, vorbitorul nu poate rămîne la statutul de simplu beneficiar al efortului făcut de locutor, ci, prin manifestarea aceleiași alterități, își adaptează receptarea și înțelegerea la situația comunicațională creată de acesta. Ca atare, din punct de vedere filozofic, limba poate fi privită din trei unghiuri: ca realitate, ca activitate și ca alteritate, dar aceste trei elemente de bază ale esenței ei nu-i
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
scaunul la fereastră, iar, apoi, comutînd pe scaun cu fotoliu, am așezat fotoliul la fereastră, și tot așa se poate comuta așeza cu pune, muta etc., iar fereastră cu ușă, perete, sobă etc. Acest lucru este permis întotdeauna și nici receptarea de către interlocutor, nici exigențele normei nu sînt afectate. Libertatea de expresie cu respectarea tehnicii permite, de asemenea, uzarea de sinonime (cuvinte sau perifraze), încît în loc de fereastră se poate folosi geam, în loc de sobă, mașină de gătit etc., în măsura în care astfel de sinonimii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
măsură la atribuirea caracterului de unicitate a discursului și, de aceea, este utilizată în mod voit în cazul tipurilor de discurs care repudiază clișeele în favoarea inovației, a noutății de realizare și de organizare a faptelor de limbă. În acest caz, receptarea discursului (de obicei, a discursului scris, a textului) presupune în același timp o receptare de idei (cognitivă) și o receptare a manierei de redare a ideilor (emotivă). În operele artistice, în literatură, funcția expresivă a limbii este valorificată pe scară
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mod voit în cazul tipurilor de discurs care repudiază clișeele în favoarea inovației, a noutății de realizare și de organizare a faptelor de limbă. În acest caz, receptarea discursului (de obicei, a discursului scris, a textului) presupune în același timp o receptare de idei (cognitivă) și o receptare a manierei de redare a ideilor (emotivă). În operele artistice, în literatură, funcția expresivă a limbii este valorificată pe scară largă, utilizarea deviantă a limbii fiind nu numai obișnuită, ci uneori chiar necesară pentru
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
discurs care repudiază clișeele în favoarea inovației, a noutății de realizare și de organizare a faptelor de limbă. În acest caz, receptarea discursului (de obicei, a discursului scris, a textului) presupune în același timp o receptare de idei (cognitivă) și o receptare a manierei de redare a ideilor (emotivă). În operele artistice, în literatură, funcția expresivă a limbii este valorificată pe scară largă, utilizarea deviantă a limbii fiind nu numai obișnuită, ci uneori chiar necesară pentru realizarea discursului. Pe de altă parte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ce pot fi articulate de om numai o anumită serie, care devine proprie limbii materne vorbite de acel grup. De aceea, în cazul contactului cu altă limbă și al însușirii ei, membrii unei comunități lingvistice istoricește constituite au dificultăți în receptarea exactă a sunetelor specifice acelei limbi, dar nespecifice limbii lor, și, mai ales, în reproducerea unor astfel de sunete, manifestînd tendința de a le apropia sau chiar de a le asimila sunetelor din limba lor. Lucrurile au o manifestare similară
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]