5,222 matches
-
plini de floare Contemplu Se uită lung spre sat, O tufă de scaieți... Și-n soare Frunzișul legănat Prin ierburile crude, Sub cerul fără fund, Le-atîrnă ca o barbă... S-aude Acolo mi-am găsit Un bâzâit profund. În iarbă Refugiul favorit. Și până la amiază Pământul încropit Acolo, ca-ntr-un templu, Vibrează De-atîtea dimineți Adânc și liniștit. Din păcate aceste însușiri lirice sunt sporadice și poetul se lasă prea des în voia unei simple prestidigitații prozodice. OTILIA CAZIMIR Influențată ușor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Decretul-lege 3463 din 15 octombrie 1940 Facultatea de Științe Agicole de la Chișinău este desființată. Peste un an va fi reînființata la Iași și pusă sub conducerea decanului Neculai Zamfirescu, apoi va parcurge, sub conducerea decanului Constantin Oescu, condițiile grele ale refugiului din timpul războiului, pentru că prin reforma învățământului din 1948 să fie transformată în Institutul Agronomic inițial cu Facultatea de Agricultură și, din 1951, cu facultățile de horticultura și zootehnie iar, din 1961, cu Facultatea de Medicină Veterinară. Cum este știut
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
concurs în 1895, pe acesta câștigându-l fără echivoc. În interval funcționează ca suplinitor. I. a predat istoria și, temporar, istoria literaturii române și la Școala Superioară de Război (din 1911), iar în răstimpul interbelic, la Academia Comercială. În perioada refugiului din timpul primului război mondial a ținut cursuri la Iași, în anii imediat următori, la Universitatea Daciei Superioare din Cluj, la a cărei organizare și-a dat din plin contribuția. Intermitent a ținut prelegeri și în afara cadrului universitar, destinate unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
pentru deplasare. În 1923 el dăruiește unei fundații pe care o inițiază, casa, întreaga bibliotecă și toate manuscrisele, spre a sta, după moartea lui, la dispoziția studenților. Înainte de primul război mai donase 10 000 de volume Ligii Culturale, iar în refugiu întemeiase la Iași o bibliotecă de 3 000 de volume și îi dăruise diurna de deputat. În ceea ce privește situarea politică, I. este, prin excelență, un naționalist democrat. Democratismul consecvent și incoruptibil l-a determinat în perioada interbelică să respingă hotărât naționalismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
astei scene colorată de mărire” etc. Gr. Alexandrescu este, cu precădere, un poet al nocturnului, și melancolia, starea lui fundamentală, capătă un corespondent material (și o expresie) În peisajul scăldat de lumina rece a lunii. Un peisaj, un spațiu de refugiu și de meditație incitantă, insecurizantă. Căci aceasta pare a fi particularitatea spațiului poetic al lui Alexandrescu: loc de retragere, loc de provocare a istoriei, loc de incitație la rebeliune Împotriva prezentului, loc, În fine, În care, meditația, reveria nu liniștesc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
patinați/or luminat de o „flacără misterică”. Peisajul este tenebros alpin: rîpe sălbatice, „turburoase unde”, vuiet de prigori, nori ce fumegă, lună „gălbenindă”, duhuri neguroase, schelete etc. Locul mesei din Legende l-a luat aici peștera stîncilor alpice: loc de refugiu, sălașul duhurilor rele, spațiul infernalelor comploturi. Aici ascunde zmeul pe fia de Împărat pe care a răpit-o. Făt-Frumos este condus de un om, negru (simbolul ghidului obscur!) „sub o stîncă”, Într-un palat unde se află, cum știm deja
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
frig, de vînt, de ploaia nesuferită, de o natură, altfel zis, ostilă, poetul poate să se gîndească la o natură În straie de sărbătoare. Scrisul se prefigurează, astfel, ca o libertate Într-un spațiu de recluziune, o plăcere Într-un refugiu silit. Corespondența și versurile nu mai contenesc În elogiile aduse căminului primitor și liniștit. Spiritul voiajor, care este Alecsandri, caută mereu un liman și, cînd Îl află, este cuprins de grija literaturii. O grijă Învinsă Înainte de a deveni o neliniște
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ținuturi, În timp ce un sentiment puternic de asprime scitică, oroarea față de „timpul rău” năvălesc În poem. SÎnt, În fapt, mai multe planuri (spații) care se concurează În Pastelurile lui Alecsandri (cele mai reușite, sub raportul compoziției). Cel dintîi este spațiul căminului: refugiu, loc de claustrație comodă, spațiu securizant. Este, apoi, spațiul Închipuirii („văd insule frumoase și mări necunoscute și splendide orașe, și lacuri de smarald...”), spațiul deschis, spațiul drag, dulce și lin, acela ce satisface integral „dulcele farmec al vieții călătoare”. El
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și valea lamartiniană, spațiu al tainei, al plăcutei complicități Între lucruri („jos În valea tăinuită”), Însă adevăratul spațiu de securitate În imaginarul alecsandrian este lunca. Îl aflăm peste tot ca obiect de referință și obiect de meditație lirică: loc de refugiu, obiect, În fine, de adorație, imagine a fecundității și armoniei naturale. Lunca este, În lumea materiei, ceea ce este cabinetul În existența frigurosului, comodului Alecsandri: un spațiu privilegiat. Satisface sentimentul de plenitudine pe care poetul Îl reclamă mereu cînd se află
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mișcarea procesuală a naturii sălbatice (nașterea, moartea ierburilor) nu-i stimulează imaginația cosmică. Natura, ca să fie frumoasă, trebuie să fie accesibilă, să poarte semnele legăturii afective cu omul. Fără casă, fără pădure, fără umbră, fără rîu răcoritor (toate imagini ale refugiului, ale ocrotirii), cîmpia nu „Înveselește” pe călător. Nu-i dă, cu alte cuvinte, sentimentul acelei comuniuni cordiale cu universul pe care Alecsandri Îl solicită mereu. Fapt bizar pentru un spirit romantic: Alecsandri se teme de zarea ce dispare, misterios, În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
află Steluța: durerea ce se izbăvește În poezie. * Ce Înseamnă, Încă o dată, pentru Alecsandri, a seriei Două lucruri În același timp: 1) a intimiza, a stăpîni și ordona informul, haosul material și 2) a elibera fantezia de strînsorile realului. Un refugiu, o solitudine fecundă și, totodată, o expansiune În spațiile reveriei, o acumulare de peisaje care se constituie Într-un vast peisaj imaginar. Despre figurile acestui peisaj am vorbit. Mai trebuie spus ceva despre peisajul retoricii („Au paysage de la rhétorique pourrait
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scrie pe larg și pe Înțeles”. În versurile lui „turnul simbolizează o evaziune, dar În trecut, o desprindere de concret spre a accede la o istorie grandioasă. Este simbolul unui zbor În amintire”. Poetului Îi este caracteristic „un spațiu de refugiu și de meditație incitantă, insecurizantă”: „Căci aceasta pare a fi particularitatea spațiului poetic al lui Alexandrescu: loc de retragere, loc de provocare a istoriei, loc de incitație la rebeliune Împotriva prezentului, loc, În fine, În care meditația, reveria nu liniștesc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al peisajelor odorante”, Bolintineanu n-are Însă „acces la mitologia interioară a spațiului”. La Vasile Alecsandri literatura devine „o preocupare numai În sezonul hibernării”. „Scrisul se prefigurează, astfel, ca o libertate Într-un spațiu de recluziune, o plăcere Într-un refugiu silit”; „Alecsandri notează starea de a face poezie și elementele exterioare ce contribuie la realizarea ei. El constituie atmosfera cabinetului cum un pictor Își desenează atelierul”; „adevăratul spațiu de securitate În imaginarul alecsandrian este lunca”: Lunca este În lumea materiei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a acelorași Pasteluri descoperind În ele un „compartiment de lux al spațiului domestic“, un spațiu al „intimității ocrotitoare“. „Alecsandri - zice criticul - știe totul despre dialectica sentimentului de securitate În risc. Pentru a crea o atmosferă de intimitate asigurată, de norocos refugiu trebuie Întreținut nu numai focul În sobă. Trebuie Întreținută În permanență și conștiința dezastrului natural de afară“. Criticul surprinde imagini ale spațiului Închis și la alți poeți români: Eminescu, Bacovia, Philippide, Șt.O. Iosif... * Fragments d’un discours amoureux, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
recurge la "purificarea prin depersonalizare" a discursului confesiv, atribuind criticului atât funcția narativă, cât și rolul de personaj implicat pe scena vieții literare; în cazul celălalt e vorba despre o literatură de atmosferă, paseist-lirică, "subiectivă", "personală" în sens îngust, mărturisind refugiul în mit și atemporalitate, regresiunea panteistică ce dizolvă eul de unde și neputința "diferențierii" estetice în raport cu modelul imuabil (paseist-folclorizant) prescris de psihologia rasei. Prin însuși faptul că ilustrează etapa afirmării conștiinței de sine a literaturii noastre, grație unei personalități exemplare (a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
resuscitarea unui trecut îndepărtat, ce vizează afirmarea conștiinței istorice și naționale, întărind totodată "sentimentul continuității psihologice" (de la o astfel de atitudine se revendică majoritatea curentelor tradiționaliste, și îndeosebi sămănătorismul adică literatura "moldovenească" prin excelență și, nu mai puțin, memorialistica); 3. refugiul în trecut prin "retrăirea perpetuă" a acelorași sentimente și deprinderea unor automatisme, cu precizarea că paseismul acesta nu e înțeles acum ca o expresie euforică a recuperării propriei identități și a solidarității cu sufletul colectiv (cazul memorialisticii), devenind în schimb
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o scrie vreodată. Cu alte cuvinte, scriitorul își proiectează în Bizu doar identitatea psihologică, nu și pe aceea biografică stricto sensu. Și psihologia în cauză este, la rândul ei, puternic diferențiată în raport cu acel "sentiment obștesc" al solidarității etnice și al refugiului în natură care stă la originea literaturii sămănătorist-tradiționaliste. Psihologia lui Bizu trebuia să genereze o formă de artă modernă, anti-sămănătoristă, puternic individualizată din punct de vedere estetic. Înțelegem astfel de ce, pentru Lovinescu, miza explicită a romanului se vădește a fi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Or, așa cum am mai spus, partajarea funcțiilor memoriei (voluntară și involuntară) trădează, în spirit, "metoda" proustiană, afirmând totodată imposibilitatea concilierii dintre suflet și trup, dintre literatură și viață. De altminteri, în concepția criticului-prozator actul creator presupune, repet, îndepărtarea de "realitate", refugiul strategic în imaginar. În caz contrar, dacă distanțarea nu se produce, arta va păstra inevitabil un contur mimetic-evocator, de reportaj sau de confesiune mai mult sau mai puțin mascată. "Contactul cu viața și cu natura", suntem avertizați din nou, nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dânsul totul se altoia pe egoismul esențial omului: interesul îi întunecase luciditatea") și mai ales pentru iubirea purtată Silviei ("dragostea e exclusivă și egoistă"), ce-i alteraseră grav simțul realității, făcându-l să-și piardă încrederea în sine, adică "ultimul refugiu al sentimentului personalității". Drept urmare, iată că Bizu trece de la o stare sufletească la alta (într-un mod cu totul neverosimil, repet, dar foarte în spiritul teatrului), despărțindu-se fără explicații de Silvia, femeia iubită așa de înflăcărat, și nu atât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unui sentiment comun (bazat pe resentiment), care nutrește iluzia unicității, conducând, în fond, la disoluția personalității, la dispersia în anonimat. Conștient de asemenea pericol, romancierul Lovinescu va atribui "eroului" său un tip de conștiință scindată, care condamnă realitatea și reclamă refugiul în imaginar. Pe de altă parte, iubirea față de Mite trebuie înțeleasă ca o formă particulară de admirație pentru "modelul german" expresie a dorinței triunghiulare, semnalând resentimentul și, subsecvent, pericolul mimetismului steril -, pe când dragostea pentru Veronica lasă impresia unui sentiment mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nestingherite (încurajat de șturlubatica Veronică) și tentația contrară, a negației și a inhibiției sexuale (Mite nu rămâne decât o "muză" și nimic mai mult), între acceptarea și refuzul realității (amorului). Bineînțeles, Lovinescu va înclina balanța în favoarea "Nemțoicuței", privilegiind imitația mistificatoare, refugiul obstinat în imaginație, în vis. Criticul împrumuta astfel lui Eminescu chiar profilul său psihic, obligându-l la un comportament stereotip, în acord cu propriile teorii despre "personalitate" și "specificul național". În altă ordine de idei, propensiunea spre idealizare a amorului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
raportul e invers: nu lectura cărții generează impulsul apropierii periculoase, ci apropierea (sărutul) îl obligă pe cutezătorul amant să deschidă cartea taman la episodul cu pricina semn că, pentru Eminescu, "realitatea" nu-i decât un "prilej" de reverie, ce reclamă refugiul în imaginar, în bibliotecă, în "carte" 146. Total opacă la starea sufletească a adoratorului ei, și totuși conștientă că ireparabilul s-a produs ("între noi totul se schimbase dintr-o dată"), Mite "citește" greșit scena sărutului și în romanul lovinescian, și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
face pe baza unor tipare receptive preexistente, ținând de "temperamentul rasei"; iar "dogmatismul necesar" al criticului născut la Fălticeni ce își refuză orice parti-pris moldovenist se vede corectat prin producția sa literară, axată pe valorile retractile ("moldovenești") ale nostalgiei și refugiului în utopie. La fel ca în teoria freudiană, contemplativitatea lovinesciană, "refulată" sistematic dintr-o disperată nevoie de "ieșire din provincie", se întoarce spre sfârșitul carierei, amenințând la un moment dat să uzurpe statutul cu greu câștigat al acestuia în calitate de critic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în prima linie, a participat la încleștările sângeroase de la Mărășești și Oituz și a fost grav rănit. Se înapoiază acasă, după o lungă și chinuitoare spitalizare într-un spital de campanie, la părinții săi de la Bârlad. În acest târg al refugiului, unde veniseră de la București: Alexandru Vlahuță, Vasile Voiculescu, I Gr. Oprișan, G.M. Vlădescu, Mihail Lungeanu, Iuliu Săvescu, D. Iov, ia parte și Victor Ion Popa la ședințele literare ale „Academiei Bârlădene”, care se țineau uneori și acasă la profesorul de
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
de insecte dăunătoare pomilor din grădini și livezi, sau arborilor din parcuri și păduri. Uneori întâlnirea cu păsările este atât de neașteptată încât cu greu poate fi acceptată ca și reală. Spațiile verzi din orașe, grădinile și parcurile sunt adevărate refugii pentru multe specii de păsări, care ne încântă cu trilurile lor diverse și frumoase și ne bucură ochiul prin coloritul variat, impresionant al penajului. Domnișoara conferențiar dr. Carmen Gache, m-a făcut să descopăr, să înțeleg mai bine și să
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]