6,309 matches
-
sufereau cei mulți. A vrut să fie Napoleon, un om neobișnuit, extraordinar care poate încălca morala obișnuită și pentru care, credea el, crima este un lucru acceptabil. Ce reprezenta pentru el cămătăreasa? Un păduche ce trebuia strivit. Nu are de ce regreta, mărturisea el, dacă ea ar învia, ar ucide-o din nou. Raskolnikov se străduia să-și găsească o vină, să se autopedepsească, și nu reușea. Pe de altă parte, fapta sa a văzut-o ca un eșec, nu întrezărea niciun
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
l-a vizitat mereu pe Rodia, l-a susținut. Posomorât și zgârcit la vorbă, el se simțea când stânjenit și deranjat de prezența ei, când rușinat că o chinuie cu suferința lui, când revoltat că a fost învins de destin. Regreta în continuare că nu se poate învinui de crimă, era furios pe prostia lui. Ceilalți deținuți au îndrăgit-o pe Sonia pentru firea ei și pentru că le făcea mici (pentru ei, mari) servicii, le trimitea scrisori familiilor lor, le mai
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
agent ce a vândut secrete americanilor. Yoko simțea imperios nevoia să fie iubită, privea fotografiile care o conectau cu experiențele anilor trecuți. Iubea și ura în același timp, de aceea comportamentul ei devine tot mai haotic, este cuprinsă de remușcări, regretă faptul că l-a nedreptățit pe Kimura și dorea să-l elibereze de promisiunea căsătoriei, că l-a despărțit pe Kurati de familie, dovadă că, într-o criză de nervi, i-a cerut să se împace cu soția. Este tot
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fugi, ceea ce l-ar fi jignit iar el n-ar fi știut cine este în realitate. Pentru ea Giacomo a fost un amant aparte. A trăit intens relația cu el. Din corespondența lor Giacomo a aflat cine este Lucia, a regretat despărțirea lor din tinerețe. El i-a trimis o scrisoare și niște bani. Ea a plecat în America, s-a căsătorit, a avut trei copii, i-a supraviețuit soțului treizeci de ani, a murit pe pământ american. Béné Bénédicte Diéval
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de ani, faptul că majoritatea studiilor asupra ambiguității și a parafrazei nu au arătat interes decît pentru ambiguitățile de parafrază izolate și pentru relațiile de sinonimie dintre cupluri de frază, fără a lua în considerație un cotext mai larg. Ea regreta, de asemenea, caracterul încă limitat al tentativelor care vizau să țină seama de anumite relații între fraze: "nu dispunem de studii semantice despre ambiguitate și parafrază la nivelul textului, [în timp ce] numeroase ambiguități potențiale de fraze izolate nu rezistă într-un
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
se redea libertatea de a fi eu însămi, libertatea de a gândi, voi muri gândindu mă că nu am făcut niciodată suficient să fiu fericită, să gândesc doar pentru mine , să gândesc doar atât cât ar trebui pentru a nu regreta că nu am făcut nimic din ceea ce ar fi trebuităsă mă întorc la începuturile inocenței mele, la începutul vieții mele, la anii când nu regretam, la anii când nu știam să mint, când nu așteptam, când nu știam? Acum este
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
să gândesc doar pentru mine , să gândesc doar atât cât ar trebui pentru a nu regreta că nu am făcut nimic din ceea ce ar fi trebuităsă mă întorc la începuturile inocenței mele, la începutul vieții mele, la anii când nu regretam, la anii când nu știam să mint, când nu așteptam, când nu știam? Acum este târziu și eu nu mai știu să fac nimic pentru mine, nu mai știu să retrăiesc nimicănici măcar amintiri frumoase, pentru că nu mai găsesc nimic
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
ar trebui să pledeze pentru mine mă declară vinovată?! Ce lege îmi interzice să iubesc?! Ce lege îmi interzice să gândesc?! Ce lege mă condamnă?! Mă fac vinovată de inocența cu care zâmbesc, mă fac vinovată că tot timpul am regretat, mă fac vinovată că vreau să înțeleg.. Sunt curioasă în mâna cui este piatra și cum va face să o arunce înspre mine fără să vadă nimeni?! Am reușit să reaprind poate pentru ultima oară focul. Acum nu mai știu
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Niciodată nu am avut vreme să mă gândesc la ceea ce nu m-am gândit până acum. Niciodată nu am găsit o cale pe care să nu o știu dar pe care să merg din când în când. Niciodată nu am regretat, nu am plâns, nu am uitat. Nu am stins măcar o dată o lumânare fără să nu mă gândesc la întuneric... fără să mă gândesc la lumină... Oricum nu am văzut niciodată decât atât cât nu ar fi trebuit să văd
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
șoaptă, dar nu am reușit niciodată să mă reinventez, să mă identific, nu am reușit măcar o zi să plec, să fug de mine însămi, să trăiesc măcar o zi pentru mine, așa cum probabil mi-aș fi dorit! Nu pot regreta pentru că mi-aș petrece restul vieții regretând și nu știu dacă îmi ajunge timpul! Acum nu pot să mă prefac că înțeleg pentru că nu e deloc așa...Nu pot să mă prefac că totul este așa cum ar trebui să fie
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
mă reinventez, să mă identific, nu am reușit măcar o zi să plec, să fug de mine însămi, să trăiesc măcar o zi pentru mine, așa cum probabil mi-aș fi dorit! Nu pot regreta pentru că mi-aș petrece restul vieții regretând și nu știu dacă îmi ajunge timpul! Acum nu pot să mă prefac că înțeleg pentru că nu e deloc așa...Nu pot să mă prefac că totul este așa cum ar trebui să fie, pentru simplul motiv că nici măcar nu știu cum ar
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Niciodată nu am avut vreme să mă gândesc la ceea ce nu m-am gândit până acum. Niciodată nu am găsit o cale pe care să nu o știu dar pe care să merg din când în când. Niciodată nu am regretat, nu am plâns, nu am uitat. Nu am stins măcar o dată o lumânare fără să nu mă gândesc la întuneric... fără să nu mă gândesc la lumină... Oricum nu am văzut niciodată decât atât cât nu ar fi trebuit să
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
parte, la care ea a reproșat în limba maghiară: lasă-mă, tată, că a făcut mult rău!». (martor Hosu Petru) Somnul urmașilor Candidat la președinția României, avocatul Gyorgy Frunda pledează în apărarea asasinilor. «Ce băiat deștept. Păcat că-i ungur!», regreta mătușa mea. Curtea Supremă de Justiție amână iar judecarea până pe 5 decembrie 2000. După alegerea apelor. «Este un record mondial, apreciază Paul Vărzaru. Nici un proces penal nu a durat peste zece ani.» Și totuși, dacă moartea cumplită a ofițerului se
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
șaptea, se produce ruptura de lumea "corectă". Profesorul de matematică l-a scos în careul școlii, l-a mustrat că mergea cu fetele la bal, iar apoi, în clasă, l-a lovit. Atunci a săvârșit o faptă pe care o regretă și acum și care i-a schimbat dramatic viața: a luat compasul de la tablă și l-a bătut pe profesor. I-a bătut pe profesorii și pe toți cei care încercau să-l prindă. Milițenii l-au legat fedeleș ca să
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
sănătatea lor? Medicii susțin (între patru ochi) că nu trebuie să te implici sufletește, altfel unde ajungi... - Actul sinucigaș este încărcat de valențe complicate, misterioase sau întunecate. Nu poate fi judecat simplu. Majoritatea celor care aveau o tentativă de sinucidere regretau. Este posibil ca, între momentul tentației și moartea biologică (secunde, minute, ore, zile), pocăința să fie atât de mare încât sufletul să se salveze. - Cine este gazetarul care, aparent, a provocat distrugerea spitalului "Christiana" și ce interese se ascundeau în spatele
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ca lucrare a lui Dumnezeu”. Are mâinile bătătorite de muncă. «Ascultările» din mânăstire îi țin departe pe ucenici. Preferă să plece ca să nu lucreze. “Am vândut animalele ca să nu mai fie prea mult de muncă și călugării tot nu vin”, regretă părintele Arsenie. Însă, pentru omul orașelor de azi, sprijinit pe iluzii hilare, bântuit de atâtea neîmpliniri și drame, Schitul de la Țibucani este o binecuvântare dumnezeiască. Iar Ionică a înțeles perfect rostul adânc al triunghiului în care a fost binecuvântat și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de tot ceea ce readuc povestirile acestor persoane vîrstnice care uită diferența dintre timpuri și, pe deasupra prezentului, leagă trecutul de viitor? Nu numai faptele, ci și modul de a fi și de a gîndi de altădată se fixează astfel în memorie. Regretăm uneori că n-am profitat mai mult de această ocazie unică de a intra în contact direct cu perioade pe care nu le vom cunoaște de acum decît din exterior, prin istorie, tablouri, literatură. În orice caz, de multe ori
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ne petrecem timpul 88. Societatea, obligîndu-ne să măsurăm neîncetat viața după propria ei manieră, ne face din ce în ce mai inapți de a dispune (și a ne bucura) de a noastră. E adevărat că pentru unii timpul pierdut este cel pe care-l regretă cel mai puțin (sau, în alt sens, pe care-l regretă cel mai mult). Dar acestea sînt excepții. [Dacă e valabil pentru toți oamenii, esențialul e că ei nu-și dau seama de asta sau nu și-o mărturisesc.] Dacă
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
propria ei manieră, ne face din ce în ce mai inapți de a dispune (și a ne bucura) de a noastră. E adevărat că pentru unii timpul pierdut este cel pe care-l regretă cel mai puțin (sau, în alt sens, pe care-l regretă cel mai mult). Dar acestea sînt excepții. [Dacă e valabil pentru toți oamenii, esențialul e că ei nu-și dau seama de asta sau nu și-o mărturisesc.] Dacă există un timp social ale cărui diviziuni se impun astfel conștiințelor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
care zidurile vechi, casele decrepite, gangurile întunecoase și fundăturile fac parte din micul său univers, iar multe dintre amintirile lui sînt legate de aceste imagini șterse acum pentru totdeauna simte că o parte din el însuși moare odată cu lucrurile și regretă că acestea n-au mai ținut măcar pentru restul vieții sale. Asemenea regrete sau tristeți individuale nu au nici un efect, pentru că nu afectează colectivitatea. Dimpotrivă, un grup nu se mulțumește să-și manifeste suferința, să se indigneze și să protesteze
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cu brațul pe după gât și foarte greu m am abținut să nu plâng. Eram doi oameni înfrânți, înfricoșați, în imposibilitatea de a găsi o protecție, cu o singură certitudine: certitudinea morții. Fir-ar ea de viață! Și de moarte! Am regretat că nu aveam o sticlă de vodcă. Am început să adun pietricele de pe jos și să arunc în trunchiul unui plop de lângă poarta crescătoriei de câini. Nici una nu nimerea copacul. Domnul M.R., după ce m-a urmărit un timp, vizibil liniștit
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
era Don Quijote, cine Sancho Panza? Noaptea următoare n-am dormit. Era a treia noapte de nesomn. A doua zi, duminică, i-am cerut numărul de telefon al soției. Am sunat-o și i-am spus că trebuie să se întoarcă. Regret și acum că am făcut-o. Femeia a venit, el a dat din cap, în semn că înțelegea, și a recăzut în capcana stărilor sufletești anterioare. Mă eliberasem, dar cu ce preț! Luni a fost externat, spunându-i-se să
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
găsesc și azi dacă cineva dorește să le vizioneze. La finea anului 1962, a plecat de la noi profesor doctor Pamfil prin transfer și a fost încadrat în anul 1963 ca șef al clinicii de psihiatrie din Timișoara. Plecarea sa am regretat-o cu toții, în special cei ce l-au cunoscut și apreciat ca un om valoros din toate punctele de vedere. Datorită meritelor sale, noi ne-am mândrit și bucurat cu el că a lucrat cu noi o mică parte din
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
că toate acestea sunt în firea lucrurilor? - Pentru că dorința de perfecționare, în toate domeniile, de a face și mai bine azi ceea ce ai făcut bine ieri, este firească. Ea îl ajută pe om să progreseze. - Vedeți? Am destule motive să regret că Dumnezeu nu m-a făcut și pe mine om... - Să nu ne pripim, Țigăncușo! - Adică cum, domnule? - Adică să nu cădem în greșeala de a crede că ceea ce dis- cutăm noi acum are doar o singură față. Până și
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
face, ca și mine, cu mare regret. - Ce facem, Hugo, continuăm? - Nu, nu continuăm... - De ce? - Pentru că tu nu ai să reușești. - Dar tu? - Nici eu. Ne mulțumim să scrutăm panorama amplă a văii ce ni se des- chide în față. Regretăm, desigur, că nu putem face acest lucru chiar de pe vârf, de unde, în cerc de 360 de grade, se poate admira vestita Vale Dordogne. Apa cu acest nume traversează vreo șase departa- mente și are un parcurs de vreo 475 de
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]