12,551 matches
-
în registrele comic și ridicol chiar cele mai puțin vesele situații. Piesa este o dramă în fond, prezentată într-un înșelător înveliș al contemplării amuzate sau al maximizării, ceea ce face comicul monstruos și melodramaticul grotesc. Cariera scenică a lucrării este remarcabilă. Un al doilea triptic dramatic, numit de autor Trilogia Renașterii, include piesele Borgia (1936), Nunta din Perugia (1947) și Michelangelo (1948). Tema generală este tentativa eroilor de a se desprinde din vremuri și dintr-o realitate prea strâmte pentru ei
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
politică din literatura timpului, critica junimistă a afirmat specificitatea esteticului, dar fără a susține teoria „artei pentru artă”. Circumspectă față de inovații, J. nu a fost exclusivistă, condamnând doar excesele și raportând orice noutate la modelele oferite de capodoperele literaturii universale. Remarcabilă școală scriitoricească, întreținea, la ședințele ei, o atmosferă de exigență și față de lucrările propriilor membri. Așa se explică de ce scriitorii români de seamă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea au putut să apară în atmosfera creată de
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
Noului Testament precede apariția celui vechi-testamentar, fenomen accentuat în anii care vor urma, când copiștii anonimi continuă opera de transcriere și multiplicare a textelor Scripturii, în mănăstirile reorganizate după modelul athonit de către Nicodim. Treptat, munca acestor copiști atinge performanțe artistice remarcabile. Tetraevangheliarul caligrafiat și împodobit cu miniaturi de Gavriil Uric în 1429 a ajuns, de pildă, în Biblioteca Bodleiana de la Oxford. Printre primele manifestări scriptice ale limbii române se numără textele rotacizante (Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețeană, Codicele Voronețean, Psaltirea Hurmuzaki), originare
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
ca și spre alții, textul critic fiind, nu de puține ori, subiacent polemic. Toate aceste trăsături se exprimă nespectaculos, într-o frază aparent ternă, prin mici inflexiuni, prin străluciri mărunte care pot încânta. Ele sunt reunite sub arcul unei inteligențe remarcabile și al unei adânci sensibilități. Din păcate, după plecarea din țară, frecvența scrierilor lui R. a scăzut. Cea mai importantă carte a sa, cea despre Gogol, a fost tradusă în limba franceză (1992), dar valoarea acestui eseu admirabil nu s-
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
pentru Pace, publicându-i-se, la Montevideo, un volum omagial. Prieten cu Emil Ludwig, R. își consacră o bună parte a activității sale transpunerii operei acestuia în românește. A tradus mult și din alți autori, în special de limba germană, remarcabile fiind versiunile din Ștefan Zweig. SCRIERI: Triumful neființei. Fantezii, Iași, 1913; Sonetele nebuniei, Iași, 1914; Nebunia, București, 1915; Soare-Răsare. Schițe, legende și însemnări japoneze, Iași, 1918; Literatura războiului și era nouă, București, 1919; Coloana printre ruini, București, 1921; Principiile umanitariste
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
Republicii”. Și aceste reflecții ne vor face oare mai fericiți, mai deștepți? Și dacă da, cât de puternică va fi voința „idioților” de a schimba ceva în lume, unde omul este „jucăria” determinismului economic alimentat de nevoile obiective ale existenței!!? Remarcabile în această carte nu sunt întrebările fără răspuns, absurdul credibilității vulgului în liderii lui corupți până în măduva oaselor, ci puterea autorului de a analiza și sintetiza. Lectura cărții te înalță deasupra circului politic, cu autorii lui iluzioniști, ce cad adesea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
din subsolul tăcerii impuse de regimul totalitar adevărata față a intelectualității românești decapitată de forța brutală a unei ideologii ce-și propusese să schimbe lumea prin violență. Rând pe rând ni se descoperă înaltul ei patriotism și o ținută intelectuală remarcabilă, o spiritualitate aplecată spre „salvarea” folclorului, o bogăție inestimabilă a poporului român, și o luptă până la sacrificiu pentru apărarea patriei de dușmani ( Al. Vlahuță împărțea ostașilor în tranșee ziare cu îndemnuri la luptă), și în același timp găsim o seamă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
1996 este vicepreședinte al Societății Scriitorilor Bucovineni, iar din 1997, redactor-șef al revistei „Bucovina literară”. Cea dintâi carte, Poezia de la „Gândirea”, îi apare în 1997. D., bun cunoscător al vieții culturale, literare și politice din Bucovina interbelică, elaborează două remarcabile cărți în domeniu: Mircea Streinul. Viața și opera (1998) și Mișcarea „Iconar”. Literatură și politică în Bucovina anilor ’30 (1999). Acuzată în anii comunismului de iraționalism, spiritualism și misticism, mișcarea „Iconar” este examinată acum în ambianța, contextul și ideile epocii
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
semnalând aderențele la gândirism și la trăirism. Poezia iconarilor nu a fost, afirmă autorul, un „torent uniform”, ci s-a constituit dintr-o sumă de individualități. Alimentată de valori religioase și etnice, lirica de la „Iconar” a fost, prin câțiva poeți remarcabili, una modernă, pentru că „iconarii vor descoperi specificul lirismului modern, al impersonalității, nonreferențialității și cerebralizării și chiar esența limbajului poetic întemeietor, având ca izvor un eu liric nederivat, originar, integrator și obiectiv”. Cartea despre Mircea Streinul examinează viața și opera scriitorului
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
de domnitorul Alexandru Moruzi, S. va fi noul mitropolit al Moldovei (1792-1803). Într-un raport asupra situației școlilor din Moldova S. avansează idei inspirate de „adâncul Montesquieu”, ca unul ce cunoștea bine limba franceză, ca și pe cea greacă. Fapt remarcabil pentru un cleric, el recomandă, din rațiuni practice, studiul „științelor” la Academia Domnească, pentru pregătirea inginerilor hotarnici. La Tipografia Mitropoliei, reorganizată prin grija sa, face lucrare de îndrumător al cărților imprimate. În 1794 adaugă la Psaltirea prorocului și împărat David
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
o fază extrem de dificilă, anii ’80 ai dictaturii. Dincolo de abordarea istorico-teoretică, S. discută pe un ton „optimist” idei grave, legate de soarta romanului, clasicism, cultul marilor valori, spirit modern, „terorism” metodologic ș.a. Multe judecăți sunt concentrate sub forma unor reflecții remarcabile: „Toți cei ce dau ca sigur decesul autorului, manifestă în text și în afara textului un despotism insuportabil. Iar despotismul este, cum știți, forma patologică a conștiinței personalității”. Sau: „Acolo unde nu există o conștiință morală mare, nu poate exista nici o
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
cine-l vede și aude, cel mai important critic al literaturii noastre postbelice. Autor al unor impresionante studii de sinteză, el n-a lăsat nici un colț al tabloului neacoperit. Nici exilul n-a scăpat atenției sale, lucru cu atât mai remarcabil cu cât, înainte de 1989, nu era deloc ușor să te referi la scriitori aflați, de obicei ca urmare a unei acțiuni politice, dincolo de granițele țării. Ceea ce distinge critica lui E. Simion este judecata cumpănită și limpede. Nu vom stărui niciodată
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Malaparte, fantasticul interiorizat și „de atmosferă”, cu „recuzită tenebros-romantică, net opusă facturii fantasticului solar” la Loria etc. Concise și totodată bogate în informații și interpretări, studiile polarizate de avatarurile fantasticului sunt tot atâtea „introduceri” în opera fiecărui scriitor. Cu deosebire remarcabile sunt eseurile consacrate lui Dino Buzzati, maestru al „alegorismului filosofic modern”, a cărui proză e caracterizată și prin comparația cu Franz Kafka și ale cărui modalități de a utiliza alegoria fantastică pentru a „propune contemporanilor teme importante ale meditației existențiale
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
nostru, considerăm că numai corelarea dinamică a datelor oferite de fiecare versiune în parte a mitului cu datele contextului istoric (propriu sau exterior comunităților creștine) poate conferi un sens versiunii respective. În 1995, tânărul cercetător olandez L. Peerbolte publică o remarcabilă lucrare pe această temă, The Antecedents of Antichrist. A Traditio‑Historical Study of the Earliest Christian Views on Eschatological Opponents. De altfel, la scurt timp după apariția lucrării lui Jenks, Peerbolte făcuse o recenzie a acesteia, remarcând pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care, așa cum am spus, nu mai vorbește -, ci ca mărturii generale, cu referire la sfârșitul probabil al lumii (dispare chiar și data invocată în opera anterioară). Cu această nouă formulă, conciliantă și diplomatică, Anticristul devine un personaj încă și mai remarcabil decât în Inst. Cel de‑al doilea tiran este abia onorat cu câteva rânduri, în timp ce cuvântul „Anticrist” strălucește... prin absență. Impresia care se degajă este că, după recunoașterea religiei creștine drept religio licita, Lactanțiu, devenit teolog apropiat al împăratului, încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
limbă limpede și să descopere sensul a ceea ce este cercetat, dar să se exprime cu atâta concizie, să nu se piardă în digresiuni sau în demonstrații de măiestrie care îndepărtează de la subiect, fără însă a fi inutile, de aceasta numai remarcabilul Theodoret s‑a îngrijit mai mult ca oricine, nu doar în prezentul tratat, ci aproape în toate scrierile - foarte numeroase - în care se străduiește să lămurească sensul Sfintelor Scripturi”. Într‑adevăr, „episcopul exeget”, potrivit expresiei lui Jean‑Noël Guinot, a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
College Yearbook”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revue des études sud-est européennes”, „Revue roumaine d’histoire”, „Secolul 20”, „Steaua”, „Studia Balcanica”, „Südosteuropa”, „Transilvania”, „Vatra”, „22” ș.a. Preocupările se împart la S. între literatură și cercetarea științifică. Prozatoarea, de o remarcabilă luciditate și, totodată, de o mare sensibilitate, se simte atrasă de mister, de aspectele dramatice, de momentele tensionate, dezechilibrante ale vieții. De aici, subtila explorare a conștientului și subconștientului uman sau reconstituirea unui destin colectiv marcat de nesfârșite suferințe. Prima
SIUPIUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289713_a_291042]
-
G. Călinescu reține numai „o foarte spirituală și plastică definiție a sonetului”, iar mai târziu Al. A. Philippide, considerând cronica rimată „o formă artistică de gazetărie”, subliniază caracterul militant social, grav al unor secvențe, recunoscându-i, în general, și alte „remarcabile calități” - „o poezie de fantezie și umor”, „lucrată cu artă”. Aventurile din Str. Grădinilor (1933) este titlul unei culegeri de proză, despre care S. afirmă că „nu va fi «literatură», ci simplu document omenesc”. În povestirile despre locatarii de pe Strada
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Curs de istoria literaturii române vechi. Epoca românească a vechii noastre literaturi (litografiat, 1943-1944), în care „umbra” lui Cartojan se simte chiar și în cercetarea largă a contextelor culturale. Pentru S. - în stare să își surprindă cititorii cu două ediții remarcabile: Codex Aureus, text alcătuit în vremea lui Carol cel Mare, și Codex Burgundus, manuscris din veacul al XV-lea, ambele conservate la Biblioteca „Batthyáneum” și tipărite în 1972 și în 1975, sau să își omagieze maestrul, incluzând, în ediția a
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
unor opere ale lui D. Bolintineanu și Dimitrie Cantemir, prefațează scrieri aparținând lui Gr. H. Grandea, Dimitrie Petrino, Carol Scrob. Stăruind asupra unui manuscris rămas de la un autor pe atunci ca și necunoscut, Ion Budai-Deleanu, el are revelația unei opere remarcabile, Țiganiada, despre care vorbește, pe larg, într-o conferință. O experiență neplăcută are cu articolul Suvenire despre poetul Conachi, unde câteva grave confuzii de terminologie literară, plus stilul turmentat îi atrag execuția nemiloasă a lui Titu Maiorescu în Beția de
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
de-a lungul vremii. Sintezele pretențioase ori cercetările specializate - tot mai numeroase în ultimul timp datorită imboldurilor primite de la mișcările feministe 1 - le pomenesc, integrându-le în examinări ce poartă semnele istoriei mentalităților. Este destul să consultăm Indicii onomastici ai remarcabilei sinteze intitulate Histoire des femmes en Occident 2 pentru a ne convinge. Dar, evocându-le pe văduve (uneori cu detalierile necesare), fac destul de rar efortul - excepțiile ar fi uneori reprezentate de volumele ce adună comunicări rostite la colocvii ori sesiuni
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
leurs pouvoirs, leurs formes d’action, leur silence et leur parole”5... Cei câțiva ani - nu prea mulți, vreo treizeci și ceva - de când au început să apară cercetările privind istoria femeilor, cercetări care, încercând să lumineze condiția femeii (numeroase și remarcabile cele consacrate unei Antichități „feminine”; vezi mai jos în această carte), și-au șlefuit din mers uneltele, seturile de concepte, unghiurile de analiză, sunt departe de a fi izbutit să clarifice această problematică deosebit de complexă. Aplecați asupra acestei categorii omogene
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îi va hi voia așa va face”), aflăm din a XXIX-a anecdotă că Gheorghe Ștefan, pe când era boier, a așezat la temelia viitorului cuplu o răpire. Era văduv - ne spune Neculce - acest descendent al Ceaureștilor, „murindu-i giupâneasa” (deși remarcabilul Dicționar al marilor dregători..., întocmit de Nicolae Stoicescu, nu ne vorbește despre o altă soție a viitorului Voievod), poate fiindcă avea nevoie, în text, de apariția bărbatului „stătut” (din motive pe care codul bisericesc le-ar putea explica lesne) și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
s-ar fi putut încheia. Dacă lui Gheorghe Ștefan i-ar fi trecut prin minte să asculte toate poruncile Bisericii... „Mare netocmeală în deopotriva caselor și a hirelor...” Exemplară pentru ilustrarea meandrelor „sorții nestatornice” este - în Letopisețul lui Miron Costin - remarcabila nuvelă care istorisește „mărirea și decăderea lui Vasile Lupu”, Voievodul cu fire mai mult împărătească decât domnească. Destule dintre acțiunile și intențiile ambițiosului domn stârnesc nemulțumirea cronicarului. Năzuința de a-și întinde stăpânirea asupra țării Românești (unde voia să-l
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de-l îngropară” - Letopisețul Cantacuzinesc) Radu Bădica (mort în 1524) fiul natural al lui Radu cel Mare, Pătrașcu cel Bun, fiul cel mic al lui Radu Paisie, și nepot - mort la 24 decembrie 1557 - al lui Radu cel Mare, ctitorul. Remarcabila zidire de la Curtea de Argeș (despre care văzând-o, sirianul Paul de Alep a zis că este „prilej de uimire pentru minte”, declarând-o „fără pereche printre mănăstirile din această țară”), pe care Neagoe Basarab a ridicat-o între 1512 și 1517
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]