5,422 matches
-
încercat atunci să constituie un guvern provizoriu sub conducerea lui Gaëtan de Rochebouët în lipsa majorității parlamentare, dar, la 24 noiembrie, Camera a refuzat, cu 325 de voturi contra și 208 pentru, să recunoască acest nou guvern, care reprezenta pentru parlamentarii republicani „refuzul drepturilor națiunii și al drepturilor parlamentare”. La 13 decembrie 1877 președintele Mac Mahon s-a supus în sfârșit rezultatelor alegerilor. El l-a chemat pe Jules Dufaure să formeze un guvern de centru-stânga și, la 14 decembrie, a adresat
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
lui Jules Simon în 16 mai, și a tezelor avansate în ea. Camera Deputaților, care își controla propriile puteri, a invalidat alegerile din 70 de colegii electorale sub pretextul presiunilor clericale sau politice. Aceste noi alegeri parțiale au adus numărul republicanilor din camera inferioară aproape de 400. După 13 decembrie Camera Deputaților era majoritar republicană, guvernul asemenea, doar președintele și Senatul au rămas conservatori. Echilibrul instituțional a rămas nesigur până în 1879, „anul crucial al înrădăcinării regimului republican”. În 1879 republicanii au câștigat
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
alegeri parțiale au adus numărul republicanilor din camera inferioară aproape de 400. După 13 decembrie Camera Deputaților era majoritar republicană, guvernul asemenea, doar președintele și Senatul au rămas conservatori. Echilibrul instituțional a rămas nesigur până în 1879, „anul crucial al înrădăcinării regimului republican”. În 1879 republicanii au câștigat majoritatea și în Senat, iar Mac Mahon a demisionat, fiind înlocuit de Jules Grévy. Jules Grévy a renunțat să-și exercite dreptul de dizolvare a parlamentului, explicitat în legile constituționale din 1875, pe motivul legitimității
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
a făcut din președinte o simplă figură influentă, dar fără puteri reale. Jean-Jacques Chevallier a concluzionat astfel paginile scrise de el despre această criză: Criza de la 16 mai a dat astfel legilor constituționale din 1875 interpretarea lor finală. În mitologia republicană 16 mai este pus pe aceeași treaptă cu 18 brumaire sau cu 2 decembrie 1851, zile tarate. Totuși, dualismul promovat de Mac Mahon — un guvern responsabil în același timp și în fața președintelui și în fața parlamentului, dublat de o putere executivă
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
muncitori, împușcând civili. Zeci de mii de comunarzi și muncitori au fost executați sumar; alți 38.000 au fost închiși și 7.000 au fost deportați. Ca președinte al Franței, l-a demis la 16 mai 1877 pe primul ministru republican Jules Simon, înlocuindu-l cu ducele de Broglie, orleanist, înainte de a dizolva Camera Deputaților într-o tentativă de a opri creșterea republicanismului și de a îmbunătăți șansele unei restaurări a monarhiei cu ajutorul contelui de Chambord. Cum Adunarea Națională îi fixase
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
tradiția familiei și prin sentimentele față de casa regală ce mi-au fost insuflate din educația timpurie, nu puteam fi decât legitimist.” Lui i-a displăcut și să formeze în 1876 cabinetele Dufaure și Jules Simon, în care era reprezentat elementul republican. Când revendicările episcopilor de la Poitiers, Nîmes și Nevers, care recomandau cazul Papei captiv Pius al IX-lea simpatiei guvernului francez, ele au fost întâmpinate de o rezoluție a Camerei, propusă de stânga ca guvernului să i se ceară să „reprime
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
1789, ca simbol al luptei pentru libertate. Aceasta s-a raspandit ulterior peste tot acolo unde au ajuns armatele Franței. În prezent, Marianne purtând boneta frigiana a devenit un simbol al Republicii Franceze. Boneta frigiana a fost folosită ca simbol republican în statele Americii Latine, eliberate de sub dominația Spaniei. Boneta frigiana figurează pe sigiliul Senatului Statelor Unite ale Americii.
Bonetă frigiană () [Corola-website/Science/321946_a_323275]
-
este figura alegorică a Republicii Franceze. Sub aparența unei femei purtând o bonetă frigiană, încarnează Republica Franceză și reprezintă, prin ea-însăși, valorile republicane franceze conținute în deviza: «Liberté, Égalité, Fraternité». Prenumele "Marianne" provine de la contracția prenumelor "Marie" și "Anne", două prenume foarte răspândite în secolul al XVIII-lea în Franța, și purtate de mai multe regine, între care Marie de Médicis, Anne d
Marianne () [Corola-website/Science/321945_a_323274]
-
din 1792 și a fost deja menționat în "Trésor du Felibrige" de Frédéric Mistral, asocierea cântecului cu simbolul Republicii nu a fost făcută decât în 1976. Orice ar fi, satul Puylaurens revendică de atunci titlul de «leagăn occitan al Mariannei republicane». Aristocrații contrarevoluționari utilizau dublul prenume "„Marie Anne”", forma « Marianne » părându-le prea populară, la limita vulgarului. Revoluționarii au adoptat această ultimă formă pentru a simboliza schimbarea regimului, dar, mai ales, acesta aducea în față simbolica «mamei patrii», a mamei hrănitoare
Marianne () [Corola-website/Science/321945_a_323274]
-
(în traducere „stat liber”) este un cuvânt german care înseamnă „republică”. Sinonim în . Termenul "freistaat" a fost introdus în diverse state germane pentru forma de organizare statală de tip republican, democratic, de după abolirea monarhiei. A fost preferat termenului "Republik" (în latină "res publica"; franceză "république") din purism lingvistic, într-o perioadă de „epurare” a limbii de neologisme, mai ales franceze (secolul al XVIII-lea și al XIX-lea). În timpul Republicii
Freistaat () [Corola-website/Science/321957_a_323286]
-
a reintrat în uz după al doilea război mondial. În prezent, numai landurile Bavaria, Saxonia și Turingia au acest calificativ. Însă utilizarea acestui termen în continuare, în baza constituției RFG (1949), nu conferă landurilor respective niciun statut special pe plan republican, formațiunile statale care alcătuiesc republica federală nedeosebindu-se între ele din punct de vedere al dreptului constituțional, ele având aceeași orânduire democratică parlamentară. Un termen alternativ, cu semantică similară, este "Volksstaat" („stat al poporului”). A fost folosit după 1918 de
Freistaat () [Corola-website/Science/321957_a_323286]
-
tatăl și fratele său mai mare. Carlos a fost serioas, timid, frumos iar Mercedes a fost atrasă de el. Logodna a fost anunțată la 14 decembrie 1899. Ea s-a confruntat imediat cu opoziția puternică a partidului liberal, a fracțiunii republicane și a unui spectru larg din societatea spaniolă. Nu era nimic personal împotriva Prințului însuși, dar tatăl său, Contele de Caserta fusese general în ultimul război carlist și a luat parte la jefuirea orașul Cuenca de către trupele carliste. Exista temerea
Mercedes, Prințesă de Asturia () [Corola-website/Science/321349_a_322678]
-
companie de stat a reușit într-o perioadă foarte scurtă să dezvolte o rețea întinsă de căi ferate . Reformele au fost ghidate de progresul științific și educațional, fiind bazate pe principiile [[pozitivism]]ului și [[raționalism]]ului [[Iluminism|Iluminist]] Membrii [[Partidul Republican al Poporului (Turcia)|Partidului Republican al Poporului]], cei mai mulți absolvenți ai „școlilor moderne” înființate în epoca [[Tanzimat]]ului, au aplicat reforme inspirate de modelele occidentale în toate sectoarele guvernării Au existat persoane în epocă care au considerat că ritmul schimbărilor în timpul
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
într-o perioadă foarte scurtă să dezvolte o rețea întinsă de căi ferate . Reformele au fost ghidate de progresul științific și educațional, fiind bazate pe principiile [[pozitivism]]ului și [[raționalism]]ului [[Iluminism|Iluminist]] Membrii [[Partidul Republican al Poporului (Turcia)|Partidului Republican al Poporului]], cei mai mulți absolvenți ai „școlilor moderne” înființate în epoca [[Tanzimat]]ului, au aplicat reforme inspirate de modelele occidentale în toate sectoarele guvernării Au existat persoane în epocă care au considerat că ritmul schimbărilor în timpul regimului lui Kemal era prea
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
consacra unor lucrări de certă valoare artistică. La Bienala națională de gravură (1959), și-a adjudecat premiul I. Din 1958, participa la expoziții interjudețene: Iași (1963-1970), Bacău (1964), Suceava (1958-1975), ș.a.; la expozițiile "Cenaclului U.A.P. Suceava", la unele expoziții republicane. Expoziții personale în 1963 și 1970, în Suceava. Pe măsura trecerii vremii a fost atras irezistibil de peisaj și de portret. A participat cu lucrări originale la numeroase expoziții din țară și de peste hotare. Critica de specialitate l-a surprins
Grigore Ursu () [Corola-website/Science/321446_a_322775]
-
afacere sunt nenumărate și ating toate aspectele vieții publice franceze: cel politic (a consacrat triumful celei de a Treia Republici, al cărei mit fondator a devenit dar și reînnoind naționalismul), militar, religios (a încetinit reforma catolicismului francez, ca și integrarea republicană a catolicilor), social, juridic, mediatic, diplomatic și cultural (cu această ocazie, s-a format noțiunea de intelectual). Afacerea a avut și un impact internațional asupra mișcării sioniste în raport cu unul din părinții săi fondatori: Theodor Herzl, și prin sentimentele create de
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
din Franța tocmai trecuse prin trei crize (boulangismul în 1889, scandalul Panama în 1892, și amenințarea anarhistă, redusă de „” din iulie 1894) care nu au făcut decât să o întărească. Alegerile din 1893, centrate pe „chestiunea socială”, au consacrat victoria republicanilor (cu mai puțin decât jumătate din mandate) în fața dreptei conservatoare, dar și creșterea radicalilor (circa 150 de locuri) și a socialiștilor (circa 50 de locuri). Opoziția radicalilor și socialiștilor a împins la guvernare forțele de centru, de unde și unele alegeri
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
forțele de centru, de unde și unele alegeri politice orientate către protecționismul economic, o anumită indiferență față de chestiunea socială, dorința de a rupe izolarea internațională prin alianța cu Rusia și dezvoltarea Imperiului. Această politică de centru a provocat instabilitate ministerială, anumiți republicani din guvern alăturându-se uneori radicalilor sau anumiți orléaniști asociindu-se legitimiștilor, și între 1893 și 1896 s-au succedat cinci guverne. Această instabilitate guvernamentală a fost dublată de una prezidențială: președintele a fost asasinat la 24 iunie 1894, și
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
demisionat la 15 ianuarie 1895 și a fost înlocuit de Félix Faure. În urma eșecului guvernului radical al lui în 1896, președintele l-a nominalizat pe , adeptul protecționismului sub Ferry. Guvernul său a luat act de opoziția din stânga și de anumiți republicani (în special ) și a încercat să obțină mereu sprijinul dreptei. Foarte stabil, el a încercat să reducă tensiunile religioase (reducând lupta anticlericală), sociale (votând legea privind responsabilitatea asupra accidentelor de muncă) și economice (menținerea protecționismului) ducând o politică destul de conservatoare
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
un birou la altul pentru a-și definitiva formarea. Acest raționament al avea să se dovedească a fi fals. A fost identificat vinovatul ideal: căpitanul Alfred Dreyfus, politehnist și artilerist, de confesiune israelită și de origine alsaciană, provenit din meritocrația republicană. La începutul afacerii, s-a insistat mai mult pe originile alsaciene ale lui Dreyfus decât pe apartenența sa religioasă. Acestea nu erau însă deloc excepționale, întrucât ofițerii originari din estul Franței erau avantajați în carieră de cunoașterea limbii germane și
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a desfășurat ceremonia de degradare în Curtea Morlan a școlii militare din Paris: în ropotul tobelor, Dreyfus a fost însoțit de patru artileriști care l-au pus în fața unui executor judecătoresc care i-a citit sentința. Un adjutant al Gărzii Republicane i-a smuls însemnele, dungile aurite ale treselor, ornamentele de pe mâneci și de pe veston. Martorii au consemnat demnitatea lui Dreyfus, care a continuat să-și susțină nevinovăția ridicând mâinile: „Nevinovat, nevinovat! Trăiască Franța! Trăiască Armata!”. Adjutantul a rupt sabia condamnatului
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Dreyfus a trecut încet prin fața foștilor săi camarazi. Un eveniment, supranumit „legenda mărturisirilor”, a avut loc înainte de degradare. În trăsura care l-a adus la școala militară, și-ar fi mărturisit trădarea căpitanului . Se pare că în realitate căpitanul Gărzii Republicane doar s-a lăudat și că Dreyfus nu a făcut Din cauza naturii afacerii, cu legături cu siguranța națională, deținutul a fost pus în secret într-o celulă înaintea transferului. La 17 ianuarie, el a fost transferat la ocna din , unde
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
proces, după trei minute de deliberări. În uralele publicului, cu multă greutate și-a croit drum prin mulțime către ieșire, unde era așteptat de . Nevinovatul fusese condamnat din greșeală, dar vinovatul a fost achitat în urma unor acțiuni deliberate. Pentru numeroși republicani moderați, acesta a fost un atentat insuportabil la valorile fundamentale pe care le apărau ei. Achitarea lui Esterházy a adus deci o schimbare a strategiei dreyfusarzilor. Liberalismului respectuos al lui și al lui , i-a urmat o acțiune mai combativă
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
la . Aceste provocări, la care s-au adăugat manifestările permanente ale extremei drepte, deși nu au pus niciodată cu adevărat în pericol Republica, au creat totuși un val de simpatie pro-republicană care a dus la formarea unui „guvern de apărare republicană” în jurul lui la 22 iunie. Republicanii progresiști antidreyfusarzi, cum erau Méline, au fost împinși spre dreapta politică. Afacerea Dreyfus a dus la o recompunere clară a peisajului politic francez. Curtea de Casație a analizat cazul în contextul unor campanii de
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
au adăugat manifestările permanente ale extremei drepte, deși nu au pus niciodată cu adevărat în pericol Republica, au creat totuși un val de simpatie pro-republicană care a dus la formarea unui „guvern de apărare republicană” în jurul lui la 22 iunie. Republicanii progresiști antidreyfusarzi, cum erau Méline, au fost împinși spre dreapta politică. Afacerea Dreyfus a dus la o recompunere clară a peisajului politic francez. Curtea de Casație a analizat cazul în contextul unor campanii de presă împotriva parchetului penal, magistrații fiind
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]