5,680 matches
-
facultatea limbajului se producea nu numai în cazul vorbitorilor obișnuiți, ci și în cazul erudiților și al reflecțiilor des-pre limbă realizate deopotrivă prin activitatea filozofilor sau a specialiștilor care explicau fenomenele limbii și-i reglementau folosirea prin gramatici și prin retorici. În timpul Renașterii însă, a apărut interesul și pentru alte limbi decît cea proprie, iar opiniile despre limbă au început să se bazeze adesea pe comparația dintre limbi, astfel încît judecățile despre limbă au căpătat și ele aspecte deosebite. Astfel, în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
corupte, decăzute ale limbilor literare, interesul pentru crearea unor limbi de cultură (naționale) corespunzătoare limbilor vernaculare reușind cu greu să înlăture această prejudecată. Ca atare, lucrările apărute ca urmare a interesului pentru limbă au fost de cultivare a limbii: gramatici, retorici, dicționare etc. Pe de o parte, asemenea lucrări urmăresc să dea limbii o formă determinată, iar, pe de altă parte, ele urmăresc să realizeze o formă unică a limbii, să instaureze deci o formă comună a limbii pentru toți vorbitorii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pe conservatorii chinezi, care folosesc teme naționaliste, cum ar fi suveranitatea asupra Insulelor Spratly, pentru a se afirma" (Valencia, 1995, p. 18; vezi și Segal, 1994, p. 45). Austin afirmă că o criză a ordinii publice chineze stă la baza retoricii tot mai asertive privitoare la disputele cu Japonia, și la cele referitoare la Taiwan și Hong Kong (Austin, 1995, p. 15). La un nivel mai general, Shambaugh comentează că "sfârșitul Războiului Rece și lipsa unei amenințări vădite ... lasă o falsă impresie
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
neintenționate generate de angajamentele care, inițial, erau pur retorice. Rezultatul acestei interacțiuni complexe a dinamicii politice instituționale interne și internaționale este că statul în cauză ajunge, în final, să descopere că și-a luat prea multe angajamente pe plan extern. Retorica politică ce evidențiază amenințările externe generează un "recul" pentru elita conducătoare, prin aceea că inițiază un proces ce duce la o supra-extindere gravă. Argumentul lui Snyder este unul realist clasic (sau "neoclasic"), ce pornește de la rolul politicii interne și al
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Mihaela Rădulescu, Daniela Nane sau criticul Raz Weissberg, de la "Variety" (EZ, 05.III.2008). Putem compara (3) cu (6), cele două texte având o încărcătură semantică similară (reprezintă, de altfel, amândouă, răspunsuri la aceeași întrebare, din aceeași anchetă), dar o retorică diferită (în (3), coordonat disjunctiv, se "pune în scenă" o alegere aleatorie, în care e antrenat și destinatarul: "Pe oricine ai alege din listă, e valabilă aceeași observație" - în timp ce în (6), coordonat copulativ, informația este prezentată neutral, din punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
modul în care resimțeau oamenii care îl serveau eminența acestui domeniu de preocupări decât o asemenea pildă de măreție în umilință. Russell și Wittgenstein erau profund atașați de austeritatea și transparența cristalină a demersurilor analizei, pe care o puneau în contrast cu retorica adeseori emfatică a stilului multor scrieri filozofice. Întrebându-l pe Russell cum au scris ultimele rânduri ale voluminoasei lucrări în trei volume Principia mathematica, elaborată în colaborare cu Whitehead, Wittgenstein a fost impresionat de răspunsul pe care l-a primit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
construcții culturale, fapte sociale. Ele țin mai degrabă de obiceiuri și rutine ce au o determinare sistematică, fiind social induse și integrabile Într-o logică socială mai cuprinzătoare legitimată, În ultimă instanță, printr-un tip de teleologie socială degajată din retorica publică. Aceasta include o definire și Înțelegere sociale ale eficacității (performanței): interesele comunității și ale angajaților sunt instituite, adesea În dauna intereselor capitalului. Într-o ideologie neoliberală, performanța se exprimă prin profitabilitate; interesele capitalului sunt primordiale, subsumând interesele oricărui alt
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
este provocată de dezinstituționalizarea și delegitimarea practicilor anterioare ca urmare a acțiunii strategice a actorilor puternici (inclusiv și, În special, statul), a inconsistențelor interne ale practicilor instituite, dar și a efectului „raționalizator” al recomandărilor consultanților de afaceri și a schimbării retoricii sociale originând În sfera profesiilor raționale. Se produce În acest ultim caz o decuplare a instituțiilor „raționale” de capitalul social (relațional) existent ceea ce fie produce schimbări la nivelul configurației structurale, fie decuplează instituțiile formale neconvergente. 3. Aplicație a teoriei câmpurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ANALIZA MESAJELOR COMUNICĂRII Analiza de conținut tehnică de cercetare sistematică a mesajelor comunicării Tehnica analizei de conținut modernă este utilizată în mod curent într-o arie largă de domenii de la studii de piață și studii media mergând până la literatură și retorică, etnografie și studii culturale, sociologie și știința politică, psihologie, istorie, educație etc. În plus, analiza de conținut este în relație strânsă cu socio- și psiholingvistica și joacă un rol hotărâtor în dezvoltarea inteligenței artificiale (Agabrian, 2006). Într-o accepțiune foarte
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
și infrastructura (locuințele, transporturile, mediul înconjurător etc.) Un sistem foarte bine pus la punct de denunțare a populației la toate nivelurile, o propagandă mincinoasă permanentă și chemări mincinoase la solidaritate dădeau, mai ales în ochii tinerei generații, un caracter de retorică consolatoare pretențiilor conducătorilor, formulate pentru "clasa muncitoare și partidul său marxist-leninist" (Constituția RDG, art.1). În acest timp, populația reclama o serie de drepturi, între care dreptul la autonomie, la autodeterminare și, înainte de toate, mai multă libertate individuală, ca și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
pe secol L'hymne des coeurs spirituels". Denumirea celei de a patra etape o respinge cu totul, pentru că o poezie cu obiect, ca în șaradă, i-ar fi înșelat ambițiunea. "O poezie cu obiect creează necesar o Fizică sau o Retorică (același lucru) forme închegate față de viața spiritului. Eu voi continua cu fiecare bucată să propun existențe substanțial indefinite: ocoliri temătoare in jurul cîtorva cupole - restrînsele perfecțiuni poliedrale". Asistăm la prima încercare vizibilă de a-și autodefini poezia de factură ermetică
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Văcărescu la Vasile Alecsandri, toți cei care scriu versuri au, într-un chip sau altul, conștiința că, pentru a întemeia poezia română, trebuie să inventeze un limbaj poetic, iar ca să inventeze un limbaj trebuie să scrie o gramatică și o retorică românească. Un vast scenariu spiritual se profilează, astfel, în această lungă epocă de început în care poezia stă în aceeași încăpere cu morala și politica". Concomitent cu înfiriparea conștiinței lirice se întemeiază și conștiința erotică la primii noștri poeți. Idee
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
final să fixeze locul nepotului: "Metafora recreează, în genere, universul stabilind legături noi între lucruri, imposibile pe altă cale. Ea poate zdruncina logica și poate impune o ordine nouă în univers: aceea a imaginației. Comparația și celelalte figuri ale vechii retorici confirmă (și, la poeții buni, adîncește) ceea ce deja există în planul realului. Nu este exagerat a spune că, îndată ce metafora trece pe primul plan, începe o nouă vîrstă a liricii. Iancu este printr-o parte importantă a sensibilițății și culturii
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu gîndul de a grăbi nașterea unei literaturi originale prin îmbogățirea unei limbi capabile să exprime toate subtilitățile" (E.S.). Din nefericire, această imensă voință creatoare nu-i servită de o retorică lirică pe măsură. "Poemul este adesea, consemnează autorul Sfidării retoricii, un discurs în sens didactic, o demonstrație cu abstracțiuni. Metaforele sînt puține și fără strălucire". Ca la mai toți poeții din prima jumătate a secolului al XIX-lea, realitatea, paradigma literaturii opacizează realitatea propriu-zisă, o filtrează și o încremenește în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Heliade nu se fixează într-un spațiu și n-are o simpatie specială pentru o zonă a realității și 2. Elementele materiale intră în poem după ce au trecut, întîi, prin alte poeme. "Objectele" sînt deja obosite de literatură și efortul retoricii heliadești este să le dea o nouă semeție, un veșmînt proaspăt și solemn". Heliade este un poet par excellence didactic și grație voinței sale titanice de a curpinde întregul univers, unul îmbrăcat în hainele sublimului. E, putem spune și un
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai ales cei francezi. Prin juxtapunere, Eugen Simion îi fixează ca-n insectar pe poetul Satirei duhului meu și pe cel al poemului Conrad: "Față de Grigore Alexandrescu, care se plînge tot timpul de imperfecția limbajului și se lasă terorizat de retorică, Bolintineanu reprezintă cazul poetului spontan și neglijent, încrezător pînă la inocență în puterea talentului". Deplin romantic, el este, cum singur se definește, un simțualist - își manifestă liric, fără zăgăzuire ceea ce simte. În tușe fine este desenat profilul poetic al celui
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
adună totalitatea temelor care l-au preocupat pe poet: tema nimicniciei omului și a trecerii vieții, tema matinalului, tema armoniei, tema creatorului proscris și a despotismului sălbatic etc. Un discurs vast, în care mitologicul și politicul se succed într-o retorică destul de bine articulată. Însă, înainte de orice, Bolintineanu este, aici, într-un chip mai coerent și mai inspirat, poetul "tărîmelor lichide", poet neptunic în adevăratul înțeles al termenului, cu o intuiție fină a mișcării acvatice. Limbajul lui nu este metaforic (rarele
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de amor, un scurt armistițiu pînă ce codul moral e verificat la toate paragrafele. Scenariul este simplu: întîi legea morală și apoi (acolo unde este cazul) răsfățul, desfătarea" (E.S.). Este, cum cu exactitate spune eseistul, figura iubirii condiționate. Dezinteresat de retorică, o utilizează aproape inconștient, practicînd un retorism fără retorică, adiționînd din retorica înaintașilor își afirmă propria retorică. Concluzia universitarului bucureștean este o inspirată radiografie a inspirației dalbului poet: "Poezia apare, la Bolintineanu, dintr-o neobosită admirație față, întîi, de imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
e verificat la toate paragrafele. Scenariul este simplu: întîi legea morală și apoi (acolo unde este cazul) răsfățul, desfătarea" (E.S.). Este, cum cu exactitate spune eseistul, figura iubirii condiționate. Dezinteresat de retorică, o utilizează aproape inconștient, practicînd un retorism fără retorică, adiționînd din retorica înaintașilor își afirmă propria retorică. Concluzia universitarului bucureștean este o inspirată radiografie a inspirației dalbului poet: "Poezia apare, la Bolintineanu, dintr-o neobosită admirație față, întîi, de imaginile literare ale lucrurilor. Față de un cadavru și față de un
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
toate paragrafele. Scenariul este simplu: întîi legea morală și apoi (acolo unde este cazul) răsfățul, desfătarea" (E.S.). Este, cum cu exactitate spune eseistul, figura iubirii condiționate. Dezinteresat de retorică, o utilizează aproape inconștient, practicînd un retorism fără retorică, adiționînd din retorica înaintașilor își afirmă propria retorică. Concluzia universitarului bucureștean este o inspirată radiografie a inspirației dalbului poet: "Poezia apare, la Bolintineanu, dintr-o neobosită admirație față, întîi, de imaginile literare ale lucrurilor. Față de un cadavru și față de un apus de soare
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
întîi legea morală și apoi (acolo unde este cazul) răsfățul, desfătarea" (E.S.). Este, cum cu exactitate spune eseistul, figura iubirii condiționate. Dezinteresat de retorică, o utilizează aproape inconștient, practicînd un retorism fără retorică, adiționînd din retorica înaintașilor își afirmă propria retorică. Concluzia universitarului bucureștean este o inspirată radiografie a inspirației dalbului poet: "Poezia apare, la Bolintineanu, dintr-o neobosită admirație față, întîi, de imaginile literare ale lucrurilor. Față de un cadavru și față de un apus de soare, poetul arată aceeași fervoare. O
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vieții. A scrie, pentru Alecsandri, ne spune punctual eseistul, înseamnă: "1) a intimiza, a stăpîni și a ordona informul, haosul material și 2) a elibera fantezia de strînsorile realului" (E.S.). Lui Alecsandri i se recunoaște prioritatea în afirmarea și consolidarea retoricii naționale, a unei veritabile mitologii naționale care-și afirmă prezența pînă în actualitate. El este și un deschizător spre zorile poeziei moderne, fie și unul mai puțin conștient de gestul său. În această notă se încheie paginile dedicate bardului: "Clarul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
place. Cu alte cuvinte, dacă lîngă funcțiile practice dinainte, există și alta de ordin estetic. Pentru ca mesajul să fie primit, versurile trebuie să fie frumoase și sincere, să respecte, altfel zis, două din condițiile fundamentale ale poeziei. Stihuitorul învață o retorică pentru a fi la înălțimea acestei misiuni (E.S.). Emblematic pentru această manieră galantă, de sorginte petrarchistă, este poetul de la Țigănești, Costache Conachi; considerat, cu îndreptățire, de semnatarul Genurilor biograficului, cel mai complex și mai profund poet erotic de pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
continuare că a compus Meșteșugul stihurilor românești "pentru a instrui și a face plăcere unei "preacinstite cucoane". Pentru ca versurile lui să fie înțelese mai bine, pentru ca plăcerea mai mare și (detaliu nemărturisit!) efectul lor mai puternic, stihuitorul întocmește (compilează) o retorică pe care o ilustrează cu versuri proprii. Stihurile au fost scrise ca să zugrăvească patimile sufletului, retorica a fost învățată (furată)! de la ochii preacinstitei doamne. Erosul provoacă, așadar, nu numai poezia, dar și prozodia". Pentru Conachi și comilitonii săi erosul este
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cucoane". Pentru ca versurile lui să fie înțelese mai bine, pentru ca plăcerea mai mare și (detaliu nemărturisit!) efectul lor mai puternic, stihuitorul întocmește (compilează) o retorică pe care o ilustrează cu versuri proprii. Stihurile au fost scrise ca să zugrăvească patimile sufletului, retorica a fost învățată (furată)! de la ochii preacinstitei doamne. Erosul provoacă, așadar, nu numai poezia, dar și prozodia". Pentru Conachi și comilitonii săi erosul este cauza și temeiul poeziei. În fapt, cel care a scris Visul amoriului, "slujind iubirea, înțelegea să
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]