15,122 matches
-
trebuie să-și deruleze afacerea. A învățat acest lucru în Statele Unite, apoi în țările din nordul și sudul SUA și în Europa. S-a adaptat chiar și în cazul țărilor cu regimuri politice nedemocratice, de dreapta sau comuniste, și a rezistat unor schimbări brutale de regimuri politice, ca și unor valuri de campanii antiamericane sau anti-Coca-Cola, ca simbol de bază al yankeilor. Această experiență bogată și unică a servit și adaptării rapide la condițiile piețelor emergente din estul Europei după căderea
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
tip eroi, mituri, legende sau snoave cu tâlc au precedat apariția celebrei băuturi. De exemplu, Moș Crăciun în costum roșu a existat în România chiar înainte de „înroșirea” țării de către comuniști sub forma „Steagul Roșu”, „Partizanul Roșu” sau „Emailul Roșu”. A rezistat apoi decenii în fața moscovitului Moș Gerilă și a ieșit învingător. În mod clandestin, au apărut bancuri cu Coca-Cola, în anii ’60 și ’70, prin care se tratau sarcastic așa-zisele realizări revoluționare ale comunismului. Aceste bancuri, cu amprentă tipic românească
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
din noi și dând numele de lege orânduirii stabilite de rațiune. Dar dacă un singur individ sau o oligarhie sau o democrație cu sufletul avid de plăceri și pofte de care simte nevoia să se umple neputând deloc să le reziste și, stăpânit de boala fără sfârșit și fără saț a viciilor, va conduce o cetate sau pe vreun particular călcând în picioare legile, ș...ț, atunci nu există mijloc de salvare șpentru acel statț. 39. Întemeierea sacrală a statului (Legile
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
restaurării omenescului. Paradoxul este că a imagina, a reprezenta, a propaga sau a aplica noul radical - în orice domeniu - cere din răsputeri cauțiunea foarte-vechiului. O opțiune secundă, spuneam, fără de care însă se pare că prima opțiune - aceea pentru înnoire - nu rezistă decât anevoie. Pentru a-ți lua curajul să încerci ceva nemaivăzut trebui să crezi că acel ceva a fost cândva văzut. Dar vechiul însuși nu e un dat obiectiv, ci trebuie la rândul lui imaginat, reconstruit, chiar în funcție de noul sperat
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
soarele de afară a cărui lumină le aduce și libertatea. La început totul li se pare dificil de suportat. Întrucât la o trecere prea rapidă de la regimul întunericului din peșteră la cel al luminii din afara peșterii ochii prizonierilor eliberați nu rezistă întotdeauna și aceștia pot ajunge să orbească, eliberarea trebuie să ia forma unui proces care se produce treptat. De aceea, prizonierii trebuie obișnuiți, mai întâi, să privească umbrele; apoi, într-o etapă următoare, imaginile lucrurilor și oamenilor reflectate ca pe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
așezându-l pe fiecare în fața adevăratei sale vocații, filosofia îl obligă să știe nu ceea ce vrea, ci ceea ce poate și trebuie să își dorească, ajutându-l, de fapt, să fie om. * În concluzie: neobișnuiți cu libertatea, oamenii peșterii nu îi rezistă întotdeauna, ei trebuie educați pentru a putea primi și suporta și aceasta constituie rolul pe care trebuie să și-l asume filosoful ca pedagog întru libertate. Revenit din peșteră, aducând din afară mesajul libertății, menirea sa este de a-i
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai puternică. Cetățenii obișnuiți, pentru a nu cădea în capcana calomniatorilor și a oligarhilor, care i-ar secătui de tot ce au, vor dori să fie conduși de cineva care să îi apere. Această căpetenie nu va reuși însă să reziste tentațiilor și, după ce va reuși să liniștească și să cucerească poporul, să trimită în exil și să ucidă pe toți de o seamă cu el, va căpăta gustul crimelor, dar va fi considerat și dușman de către urmașii celor pe care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și, prin urmare, examinarea dreptății va trebui să fie - în același timp - o examinare a sufletului. Dar sufletul nu este asemenea lucrurilor cu care suntem confruntați în experiența cotidiană, nu e vizibil (precum bogăția, de exemplu), ci rămâne insesizabil și rezistă unei abordări directe. Însă dreptatea nu este doar o virtute individuală, ci și un temei al vieții comune; la scara comunității și a ordinii care o guvernează poate fi făcută vizibilă structura din care aceasta procedă - alcătuirea sufletului. În felul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ca iubitul să înainteze în vârstă pentru a fi părăsit. Alte subiecte comune sunt dependente de caracterul temporal al relației în care se întrec curtezanul și curtatul. Un loc aparte ocupă discursul lui Aristofan în Banchetul. Cred că Platon nu rezistă aici de a plăti o poliță consistentă lui Aristofan. Vreau să spun că poetul este pus în situația de a justifica în Banchetul ceea ce condamna vehement în comediile sale. E mica răutate a lui Platon și care îl pune pe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Socrate, și nu e de fel curios că aceasta este tocmai voluptatea căutată de cuplul pederast. Și este împotriva plăcerii orgasmului în acest caz din rațiuni exclusiv morale. Ele sunt de regăsit în: - Memorabilia, II, 6, 22: îndrăgostitul trebuie să reziste impulsului pentru „farmecul băieților în floare” tocmai pentru a nu-i îndurera pe cei care au a fi feriți de durere; - Banchetul, VIII, 19 (lui Xenofon): cel îndrăgit (eromenos) este folosit pentru satisfacerea unilaterală a plăcerii îndrăgostitului, încât maturul (erastes
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
corul și e de apreciat, la urma urmei, că îl pune pe Socrate în postura eroului. Că eroul moare, e deja altă poveste, o altă problemă de care nici măcar Platon nu mai este vinovat. Cert este că Socrate știe să reziste ispitei și tocmai acesta este erosul socratic. E aici un lucru de reținut care îl avantajează pe Platon. El intuiește că atunci când Dumnezeu alege pe cineva, îl duce mai întâi în pustie. Așa s-a întâmplat cu Isus și așa
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o dată ce celălalt se recunoaște sedus, cel ce iubește nu-l mai iubește în avans și în pierdere, ci calculat și în schimbul reciprocității”. Reducția, acolo unde vreau să ajung, se însoțește cu Socrate; seducția, cu Alcibiade, cu precizarea că dacă Socrate rezistă ambilor termeni (și redus și sedus), Alcibiade nu rezistă niciunuia. Alcibiade e imun reducției erotice așa cum o vede Marion. Poate suporta reducția epistemică (e de recunoscut un lucru prin ceea ce este în el repetabil, permanent, fie acest lucru un eu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
-l mai iubește în avans și în pierdere, ci calculat și în schimbul reciprocității”. Reducția, acolo unde vreau să ajung, se însoțește cu Socrate; seducția, cu Alcibiade, cu precizarea că dacă Socrate rezistă ambilor termeni (și redus și sedus), Alcibiade nu rezistă niciunuia. Alcibiade e imun reducției erotice așa cum o vede Marion. Poate suporta reducția epistemică (e de recunoscut un lucru prin ceea ce este în el repetabil, permanent, fie acest lucru un eu sau un obiect, fie eu ca obiect sau ca
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
politicii asupra moralei, al statului asupra individului. Cum își mai poate prezerva Platon coerența internă a propriei doctrine și cum poate salva de la dilema perpetuă propriul discurs asupra Binelui în condițiile în care recunoaște preeminența politicului asupra eticului? Cum poate rezista filosofia lui Platon unui eventual episkepsis, el însuși obligat acum să ia în considerare dilema astfel născută? Răspunsul la această întrebare nu merită să fie reformulat doar în orizontul unor speculații care se pot dovedi interesante sau chiar convingătoare. Putem
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
însușiri cu aspectele biologice ale persoanei, în special legătura cu sistemul nervos și cel endocrin a fost observată de foarte multă vreme și întrunește, în general, acordul majorității cercetătorilor. Prima clasificare a temperamentelor care, cu o serie de îmbunătățiri, a rezistat până în zilele noastre este cea propusă de cunoscuții medici ai antichității, Hipocrate (400 î.e.n.) și Galenus (150 e.n.). Aceștia, în concordanță cu filosofia epocii care considera că întreaga natură este compusă din patru elemente fundamentale Ă aer, pământ, foc și
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ce se exprimă prin comportamente care, în virtutea frecvenței lor într-o gamă întreagă de situații, sunt ușor de prevăzut. Știm, de pildă, cu o anumită probabilitate, cum va reacționa un elev în caz de eșec sau succes, dacă va putea rezista la o anumită tentație sau dacă, într-un moment de răgaz, va prefera să citească o carte sau să se joace. O bună cunoaștere psihologică trece dincolo de comportamentele direct observabile și, pentru a fundamenta previziuni corecte, își propune să răspundă
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
va dezvolta la maximum „firea voluntară”, devenind impulsiv, revendicativ, obraznic în relațiile cu cei din jur. Frații lui mai mari sau cei intermediari de obicei nu-l iubesc, asociindu-se pentru a-l exclude din grupul lor, sau pentru a rezista mai bine în fața presiunilor părinților. Problemele cele mai mari le ridică însă, pentru viața grupului familial, copilul unic, care este destul de des un „copil-problemă” în școală. Răsfățul continuu îl transformă pe copilul unic într-un mic tiran al familiei, pe cât
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
A existat tendința de a separa memoria în două categorii: una a spiritului (conservând imaginile și ideile) și una a creierului, o memorie a mișcărilor, stând la baza formării priceperilor și deprinderilor (după H. Bergson). Această distribuție nu a mai rezistat în raport cu cercetările din secolul nostru: ambele manifestări ale memoriei ascultă de aceleași legi (parte din ele descrise de I.P. Pavlov și E. Thorndike) iar în evoluția învățării se observă aceleași faze. De altfel azi a devenit evidentă interdependența dintre mișcare
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sau fenomene concrete. Ilustrul savant H. Helmholtz povestea studenților săi că, după ce găsea soluția la o problemă, începea să-și imagineze cum ar privi-o prietenii săi (oameni de știință), ce obiecții i-ar putea aduce. Și numai când rezolvarea rezista la această discuție imaginată, definitiva textul și-l trimitea efectiv prin poștă, așteptând confirmarea ipotezelor sale. Nivelul acestei dezbateri mentale, interioare, depinde mult de nivelul discuțiilor la care adolescentul și apoi tânărul participă în mod efectiv. Importanța ei este relevată
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
că înțelegerea teoriilor implicite referitoare la creativitate vor facilita atât gestionarea, cât și estimarea eforturilor de cultivare a creativității. Ca și în cazul altor câmpuri de investigație din sfera tradiției psihometrice, doar câteva lucrări destinate teoriilor implicite ale creativității au rezistat în literatura de specialitate. Confirmând rezultatele cercetărilor anterioare, Runco, Johnson și Bear (1993) demonstrează că definițiile implicite ale creativității oferite de profesori și părinți se aseamănă caracteristicilor psihice ale copiilor creativi descrise de ambele grupuri: energie, aventurierism, spirit artistic, curiozitate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Bisericii ca pilon central al comunității fusese deja slăbită Într-o anumită măsură. Numeroși critici ai mișcării eugeniste au negat orice contribuție semnificativă a acesteia la gândirea științifică „autentică”, etichetând această teorie ca fiind o pseudoștiință. Indiferent dacă premisele eugeniei rezistă sau nu testului standardelor științifice ale sfârșitului de secol XX, mișcarea eugenistă a avut, incontestabil, un impact important În acest secol asupra discursului științific, dar și, În sens mai larg, asupra celui public. Numeroși oameni de știință remarcabili au fost
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
dezvoltarea calitativă a Întregii populații”8. Este important să subliniem că, la acel moment relativ timpuriu În cariera sa, Moldovan trata problema sănătății publice Într-un mod mult mai inclusiv față de diferite grupuri sociale decât În lucrările sale ulterioare. Autorul rezista conștient aparentei nevoi de a nominaliza grupurile ce amenințau sănătatea națiunii, poate și pentru că organismul din care făcea parte, Consiliul Dirigent, era doar un partener recent al nou-creatului Regat unit. Oricare ar fi fost motivele sale, demersurile timpurii inițiate de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Asta înseamnă că acest câmp este în măsură să le răzbată pe celelalte și să-și impună normele printr-o strategie a „calului troian”. Acestea fiind spuse, un câmp poate fi mai mult sau mai puțin autonom. Un câmp autonom rezistă cu succes la răzbaterea normelor câmpului jurnalistic. Elitele sale specializate rămân supuse judecății actorilor din propriul câmp. În fiecare dintre câmpuri - câmpul universitar, câmpul istoricilor etc. - există dominatori și dominați, în funcție de valorile interne ale câmpului. Un bun istoric este cineva
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
conducătoare sunt, în ultimă instanță rezultatul confruntărilor dintre clase. Acest lucru pare discutabil, Marx însuși recunoscând că toate revoluțiile din trecut au fost înfăptuirile unor minorități care și-au însușit beneficiul transformării revoluționare a societății. Schema „clasă contra clasă” nu rezistă unei analize decât dacă asimilăm „ordinele” sau „statele” din Vechiului Regim cu niște clase în sensul modern. Or, aceste ordine prerevoluționare erau niște grupări stratificate în competiție. Revoluția Franceză este mai bine interpretată ca rezultat al rivalității dintre „ordine” sau
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a cunoscut orânduirea feudală. Elita americană modernă a fost de la început una burgheză. Viteza de dezvoltare a capitalismului n-a permis constituirea în Statele Unite „a unei nobilimi ereditare durabile”. Așadar, nu a existat „o clasă dominantă fixă”, în stare „să reziste presiunii istorice a comerțului și a industriei (ibidem, pp. 16-17). Alți teoreticieni pun mai mult în evidență autonomia politicului. Astfel, Alain Touraine se arată critic la adresa noțiunii de elită a puterii, în care el vede „fuziunea clasei conducătoare cu cea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]