6,333 matches
-
portrete, fiind ucis în locul prietenului său, pe care astfel îl salvează. Minciuna lui Sandoval este minciuna romanului, ține de magia romanței pe toate înobilându-le fictiv, îi acordă mitomanului Sandoval, un scandalagiu alcoolic, o demnitate nebănuită, îl extrage pe neașteptate din rutina declinului său. Romanul poate face toate acestea și încă ceva pe deasupra. Dacă realitatea ar fi oprit timpul poveștii cu descoperirea criminalului și încarcerarea lui, romanul îl eliberează. Soțul femeii ucise anunță golul care urmează acestei morți, „o viață plină de
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
sau, oricum, paralele), Bodiu le internalizează și le tematizează după o formulă proprie. Aceea a satirei soft. Spre deosebire de Alexandru Mușina (în recentul Nepot al lui Dracula), el își reprimă tentația comediei universitare (pe filieră, să zicem, David Lodge), în virtutea căreia rutina didactică ar avea aparența unui Leviathan incontrolabil sau, dimpotrivă, a unui Fafnir ridicol. Acestea sunt dulci idealisme. Problema lui Bodiu o reprezintă colosul administrativ din spatele cursurilor, sutele de dificultăți reale, nu bovarice, cu care un intelectual de cea mai bună
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]
-
Anca Murgoci Cătălin Botezatu trece printr-o perioadă dificilă. În urma unui control de rutină, a descoperit că se confruntă cu o problemă gravă, intervenția chirurgicală fiind singura soluție. Designerul a mers la o clinică din Turcia, iar medicii de acolo nu i-au dat deloc vești bune. El urmează să fie operat la inimă
Botezatu, operat de urgență. Situația este GRAVĂ by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/31184_a_32509]
-
starea de grație a unor minți, a unor valori, a dedicației lor. Se întîmplă, uneori, ca, fiind în mijlocul lucrurilor, să nu mai simți că aerul pe care îl respiri chiar este altfel. Că miracolul face parte din existența ta așa cum rutina locuiește în alte ființe. Măcinați zile și nopți la rînd de șirul nesfîrșit al futilităților, osteniți, derutați, însingurați, pierdem esențialul. Amorțim. Atunci, dacă ai noroc, apare cineva dinafară care, cu multă grijă și tandrețe, îți ridică fața către lumea halucinantă
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
nu are dificultăți, nepunând nicio problemă, universalul planând deasupra lucrului viu, concret, - universalia ante rem, principiul gândirii medievale. În epoca noastră din ce în ce mai puțin prielnică schemelor metafizice și ideilor necontrolate de experiență, utopiștii se retrag în lumea himerelor controlate doar de rutina gândirii lor idilice, mulțumindu-se cu sumbra și morocănoasa exercitare în gol a acelorași și acelorași soluții...
Intellego – înțelegere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6867_a_8192]
-
un teritoriu ostil are însă regularitatea de metronom a citirii și predării indicatorilor telemetrici prin stație. Într-un context non-evenimențial, iar regizorul își face un program estetic din a ne prezenta nonevenimente, și cel mai mic detaliu care iese din rutină dobândește o semnificație particulară. Cuvintele sunt și ele puține, cu atât mai mult cu cât Gulybin s-a obișnuit să tacă, iar tânărul Pașa compensează absența dialogului cu muzica rock pe care o ascultă în căști. Și unul și celălalt
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
primit la Gândirea în postura de cronicar literar. Ce anume mirosise Nichifor Crainic în stofa tânărului literat e greu de spus, dar ce știm azi e că, timp de opt ani, între 1932 și 1939, Papadima avea să intre în rutina criticii de întâmpinare, oficiu pe care avea să-l întrerupă odată cu plecarea în Germania grație unei burse Humboldt (1939-1941). După întoacerea în țară, intuind că ordalițiul critic nu se numără printre calitățile sale predilecte, Papadima va renunța la cadența foiletonului
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
Banu este o delectare. Lectura devine o degustare pe care vrei s-o prelungești pentru a simți toate nuanțele plăcerii. Nu ai fi gândit că tema ,spatele omului" poate avea atâtea să-ți dezvăluie. Tot așa ne minunăm, trecând cu rutină pentru a mia oară printr-un loc, când descoperim că, de fapt, traversăm o cale regală: oameni fabuloși, arbori semeți, cer înalt și, la tot pasul, o minune. George Banu are darul de a culege fapte aparent discrete, pentru a
Pictură și teatru by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/7832_a_9157]
-
scrisoarea asta, fiindcă, n-o să-ți vină să crezi, toată noaptea am citit la cartea ta. Rătăceam pe urmele unei lumi care mi-a aparținut cîndva și am pierdut-o demult. Ce faci tu extraordinar nu e neapărat treaba de rutină a cercetătorului de a pune lucrurile la loc în sertarul istoriei, ci mai degrabă un fel de dor, da, un dor imposibil de stăvilit, după niște părinți morți - buni sau răi - pe care nu-i poți înlocui. Citesc așadar cartea
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
în care se petrec fapte culturale se întind, și ele, pe o gamă tot mai largă. Ca în atîtea capitale europene, întîlnești și în București locuri intime, haioase, cu dichis pentru ceva care să aducă nevoia de a ieși din rutină, din șabloane, din exercițiul cotidian de pulverizare a creierului. Fie că iei un program al orașului, fie că te lași în voia hazardului, în fiecare zi și în fiecare seară ai multe chestii de văzut. Și încă. Ești obligat să
După douăzeci de ani. Varianta feminină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7855_a_9180]
-
comune, rațiunii de stat și chiar morții, personajul este un fel de statuie a despătimirii, un simbol al jertfei solipsiste. Această evadare extremă din promiscuitatea și demonia realului se anunță și în "Împăratul și călușeii" prin refuzul și scârba față de rutina oficială a puterii discreționare. Împăratul preferă datoriei istorice, regresiunea în mitologia refuzată a copilăriei. O tipologie și o metaforă a eternului joc de-a masacrul oferă și textul "Barca e plină". Adevărul e că teatrul lui Iosif Naghiu se poate
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
poezia, e și mai puțin căutată în uriașa stivă a tăcerilor care cimentează emoțiile noastre personale. În pragmatismul generic al zilelor de astăzi emoția se confundă deseori cu produsele minimale ale senzațiilor, stocate cu răbdare, tezaurizate prin zilele confuze de rutină. Iar odată identificate acele senzații, ne imaginăm că suntem bogați și în emoții. Numai că se întâmplă tocmai pe dos. Majoritatea emoțiilor noastre defilează prin lăuntrul nostru cu chipul lor impersonal, sunt indicibile, deseori imposibil de identificat și de formulat
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
construcția spectacolului, Laurian Oniga a accentuat un element nu foarte vizibil în piesă - misterul - care modifică starea personajelor, raporturile dintre ele, tipul de adresare chiar. Obișnuitul gesturilor cotidiene - bărbații pe mare, iar femeile cos și îi așteaptă - mentalul condus de rutina muncii și a gîndurilor nu poate aduce mari modificări. Chiar și bîrfele, clevetelile, scandalurile nu-și au protagoniști noi care să aducă imprevizibilul în dimensiunile existențialului, tensiuni proaspete în confruntări. De aceea, miza spectacolului este adusă parcă de misterul însuși
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
semnează și decorurile), pontonul propriu-zis, concentrează și acțiunea, și misterul - sîntem chiar pe malul mării - dinamizează ritmul succesiunii faptelor. Ideea aceasta de spațiu imprimă alt nerv și altă atmosferă montării, salvînd într-un fel personajele dintr-un derizoriu absolut, din rutină. La malul mării și gîlcevile sînt altfel decît pe o uliță de munte sau de șes. Un element care nu împlinește imaginea spectacolului sînt costumele scenografului Valentin Codoiu. Desenul lor este în spiritul ideii regizorului, nu și texturile alese. Nu
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
pot să nu-i remarc pe Adina Stan (Checca), pe Monica Ciută (Lucietta), pe Ilie Iordan (Isidoro), pe Ana Pasti (Orsetta). Sînt principalii generatori de energii, de rigoare și haz, de nuanțe, sînt cei care reușesc să organizeze credibil vitalitatea, rutina, poezia și, de ce nu, iubirea. La Chioggia sau aiurea. Călătorind spre țara minunilor Este un drum de care avem nevoie cu toții din cînd în cînd. Chiar dacă ne dăm sau nu seama, orice evadare dincolo de real și realitate a devenit vitală
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
devalorizării, a trădării originarului, acest "atelier de șlefuit concepte" e, implicit, și o primejdie pentru poezie, după cum știm, se dorește uneori "conceptuală". Spre a evita căderea în capcana conceptului, Ioan Moldovan își alcătuiește discursul din frînturile unui real malaxat de rutină, însă care-și recîștigă prospețimea tocmai datorită pierderii coerenței sale realiste, a fiabilității sale. Încetînd a fi utilitar, se deschide de la sine poeziei. Gratuitatea îi acordă șansa senzaționalului. E un epos static al "micilor invenții" ce se înregistrează spontan prin
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
și ca dirijor plin de vervă și extrem de interesant. La un moment dat însă, observând în loja de avant-scenă o doamnă nostimă și foarte elegantă, rămase cu ochii țintă la ea, uitând să dea semenle necesare orchestrei, care grație numai rutinei a putut să se descurce, fără ca să se întâmple ceva mai rău. Iar ochii de „bebe” speriat și groaza întipărită pe față, care cu toată nemărginita admirație a publicului față de personalitatea artistică a dirijorului, provoacă o criză de ilaritate în
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
popular de scenarii comice, preponderent animaliere. Cea mai veche și mai cunoscută imagine este, probabil, "a se uita ca vițelul la poarta nouă, în care privirea descumpănită devine indiciu al ignoranței, al nepriceperii. Expresia, suficient de transparentă, e legată de rutina vieții rurale tradiționale, de întoarcerea vitelor pe la casele lor, ca în Sburătorul lui Heliade ("a satului cireadă ce greu, mereu sosise"). La fel de cunoscută e comparația "a se uita ca mîța-n calendar", comentată de G.I. Tohăneanu (Dicționar de imagini pierdute, 1995
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
mai prejos, a răspuns cu vehemență: în ochii lui, Parisul era „un pustiu muzical“ și modul modern de prezentare a concertelor, o profanare comercială: „Am ascultat ieri Mozart la televizor: o adevărată insultă adusă bunului simț.“ (p. 118) Pentru Celibidache rutina e principala cauză a imitației de sine, acea blazare în virtutea căreia îți arogi vederi personale, fălindu-te cu accentele originale ale propriei interpretări, fără să știi că în felul acesta îți recunoști lipsa de spontaneitate. A fi personal în interpretare
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
-cade anonim pervazul dintre real și grația Divină e sărbătoare azi și-o să mai fie nu strângeți corturi de-ncărturiați de sub pantagruelii de dimie vin la paradă cei mai bravi soldați pe-acolo mai rânjea nomenclatura cu regizori ce-au regizat rutina și holoclausturi - ca uvertura ce s-a cântat mai ieri la Hiroșima acum sunt imnuri totul e un cântec tradiția ne este compromisă ne-au ruginit pumnalele în pântec și noi trădăm istoria nescrisă s-au congelat și vulturii-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
al patologiei psihice și spirituale. Munca însă trebuie făcută cu cap, adică fără a ajunge la surmenaj, la robotizare; să fie aleasă conform aptitudinilor fiecăruia, să nu ocupe prea mult timp pentru a nu deveni „din subiect obiect”, adică o rutină obositoare; după cum spunea filozoful și scriitorul Emil Cioran; să nu ajungi la sfârșitul ei obosit în așa hal încât să nu dorești altceva decât să dormi; să existe și un timp liber pentru a ne pune întrebări, a gândi, a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
șaizeci. Poezia ei, atât ca versificație, cât și ca tematică, se răfrânge și pe spațiul generației următoare. « Poezia Luciei Negoiță poate fi situată în spațiul modernist - o invitație la descoperirea eului într-o oglindă, undeva departe de traficul monoton al rutinei cotidiene. (Arina Lungu) ». « Lucia Negoiță își impune o simplitate austeră. O claritate a trăirii ce nu poate trece neobservată. Fiecare amănunt ce ține de real e asemenea unui trăgaci. Arma emoției e încărcată, poemul - ultima suflare. (Lidia Vianu) ». « Există în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
unui liceu de fete), nu lipsurile prea flagrante ale atâtor cărți și reviste din bibliotecile de institut sau seminar, ba chiar și din biblioteca universitară, lipsuri ce lăsau nepotolite poftele hulpave ale cititorului din mine, nu modestia didacticii universitare, a rutinei scolastice erau cele ce mă dezamăgeau, spulberând ironic proiecția ideală a Universității din orizontul așteptărilor mele. De fapt, aș fi putut să mă consolez cu gândul că nici Academia lui Platon sau Liceul lui Aristotel nu fuseseră adăpostite în palate
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
scurtele indicații ale doctorului, întrebările familiei, la hotel să le citească meniul, să comande micul-dejun, ori cina. Să le dea siguranță, să-i liniștească. Într-un cuvânt, nimic din cele cu care se obișnuise, nimic făcut cu nonșalanță și cu rutină. De pe o zi pe alta Matei se trezi că stă cu sufletul la gură așteptând înfrigurat rezultatele împreună cu membrii familiei. Nu mai traducea, ci participa, mai mult decât ar fi vrut, sau poate s-ar fi cuvenit Operația durase aproape
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
Gabriel Chifu Dimineața următoare, la hotel - după ce noaptea trecuse greu, iarăși cu whisky și somnifere -, Anne își adună bagajele, chemă un taxi, iar când șoferul îi puse întrebarea de rutină La aeroport?, destinație de bun simț, la care se gândise și ea până atunci, răspunse: Nu, la Porte de Montreuil, e un hotel Formula 1 acolo. Ca în atâtea rânduri și acum, lua decizii importante nu după o reflecție serioasă
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]