5,454 matches
-
visa cu ochii deschiși. Prin urmare era absorbită de zgomotul pe care-l auzea și care venea dinspre pădure. Iar cu mintea vrăjită de lumea locuitoare a pădurii pe care n-o văzuse niciodată, acum depăna spusele bunicului și ale sătenilor. Încerca să-și imagineze cum arată acel tărâm unic, fiind convinsă că în pădure există o lume mirifică care nu poate egala pe aceea de afară, care este frumoasă dar uneori este dezastruoasă. Într-un târziu s-a trezit din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
normal, este dotat cu o inteligență, ca să nu spun sclipitoare ci peste normal în sensul bun al cuvântului, și oricând te poate determina să înțelegi că nu are probleme cu sănătatea. De aceea câteodată am fost înclinat să cred că sătenii aveau dreptate. După ce l-am vizitat de mai multe ori și mi-am putut da seama că este normal, am rămas în gândirea mea cu o sumă de contradicții. Am ieșit din cameră, am făcut câțiva pași până la poartă, mi-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să mă duc la primărie să cer ajutor dar frământările din zi sau noapte din capul meu mi au zis să nu fac pasul că este degeaba ... Și uite așa stau cu coatele pe fereastră sau pe gard, văd cum sătenii se duc încolo și-ncoace, râd, vorbesc își povestesc, ce, n-am idee, dar îi văd cum sunt și cum trăiesc, iar eu mă întreb de ce sunt așa, cu ce am păcătuit în fața lui Dumnezeu de sunt pedepsit în așa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dacă-l invitam la Castelul Sakamoto. Trebuie să vorbim între patru ochi. Fă aranjamentele necesare, Genemon. — E mai probabil ca oamenii să vă vadă la poalele muntelui, decât pe muntele propriu-zis. Ar fi extrem de neplăcut să se ducă vorba printre săteni că Seniorul Mitsuhide a ieșit la plimbare. Mai bine trăgeți-vă gluga pe față, cel puțin până ajungem la Hiyoshi. Mitsuhide trase gluga, astfel că nu i se mai văzu decât gura. — Aveți haine simple și șaua unui războinic de rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clanului Akechi se retraseră și noul val de armuri inundă străzile, în pragurile tuturor caselor apărură, dintr-o dată găleți cu apă, grămezi de pepeni și ibrice cu ceai de orz. În timp ce forțele lui Hideyoshi se îmbulzeau pe ulițe, prin mulțimea sătenilor apăreau chiar și femei, cu urări de bine. N-a mai rămas nici un soldat inamic pe-aici? Hideyoshi nu descălecă, ci doar privi fix drapelele soldaților săi, care se vedeau acum pe muntele din apropiere. — Nici unul, răspunse Hikoemon. Adunase toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Când sufla vântul, pereții și grinzile se zguduiau. Nene locuia și-și slujea soacra în templul principal, cu doamnele de onoare cazate în odăile preoților. Vasalii veniți ulterior din Nagahama clădiseră în zonă mici colibe sau se încartiruiseră în casele sătenilor. Prin urmare, în aceste condiții mizere trăise timp de peste două săptămâni o familie de peste două sute de persoane. Când ajunsese la ei vestea asasinării lui Nobunaga, avangarda armatei clanului Akechi se afla deja în apropierea Castelului Nagahama și abia mai aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se spăla pe față și-și aplică repede puțin machiaj. Toți samuraii și membrii personalului casei se aflau în fața porții, aliniați după vârstă și rang, ca să-l salute pe Hideyoshi. Chipuri de bătrâni ca și de tineri, dintre care mulți săteni, priveau dintre copaci. Aveau ochii măriți de curiozitate să vadă ce avea să se întâmple în continuare. După scurt timp, doi războinici care alergaseră înaintea celorlalți ajunseră la poartă, pentru a anunța că Domnia Sa și suita aveau să sosească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de puțini suntem. Iar acest lucru îi va face să întârzie. Debarcați trupele și grăbiți-vă înapoi la Kaitsu. Armata debarcă la Ozaki, iar corăbiile ridicară pânzele numaidecât. Niwa își opri calul în sat, pentru a-i interoga pe localnici. Sătenii îi spuseră că bătălia începuse în zori și că era complet neașteptată. Tocmai când văzuseră flăcările de pe Muntele Oiwa, auziseră strigăte de război care răsunau ca niște valuri tsunami. Apoi, niște războinici ai armatei lui Sakima, probabil o grupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar cele ale lui Kuwayama își abandonaseră posturile și fugeau mâncând pământul. Ce purtare rușinoasă! Ce le trecea prin cap? Lui Niwa i se făcu milă de zăpăceala lui Kuwayama. — Și s-a întâmplat chiar adineaori? îi întrebă el pe săteni. Nu pot fi mai departe de o jumătate de leghe, răspunse un agricultor. — Inosuke! strigă Niwa un vasal. Fugi după unitatea lui Kuwayama și vorbește cu Seniorul Shigeharu. Spune-i că am venit și că vom apăra Shizugatake împreună. Ordonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Acum însă, pe drum, întâlnise un om din clanul Niwa care-l informa despre întăririle lui Niwa Nagahide. Recâștigându-și dintr-o dată curajul, își reorganiză trupele, făcu repede calea-ntoarsă și porni înapoi, spre Shizugatake. Între timp, Niwa îi liniștise pe săteni. Urcând pe Shizugatake, își uni, în sfârșit, forțele cu Kuwayama Shigeharu. Scrise imediat o misivă, trimițând-o prin curier la tabăra lui Hideyoshi din Mino, pentru a-l informa despre urgența situației. Forțele lui Sakuma de pe Muntele Oiwa își instalară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din buze, complet anapoda, evitând orice privire, stânjenit. În abecedar, la pagina 41, Zamfir sărea peste un foc aprins pe culmea unei măguri. Poala cămășii țărănești i se aprindea, spre disperarea tovarășului său de joacă, Dinu, care striga după ajutor. Sătenii veneau în fugă, ivindu-se de după clinul măgurii cu contur galben. Culoarea secetei. Dar în locul unde băieții se jucau, dacă te uitai bine la desen, nu simțeai decât dogoarea focului, fiindcă el era mai parșiv chiar decât seceta lungă de-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
meleag plin de legende și mituri, copilul, îndrăgostit de ele ca de vite, cai și mielușele, ajuns elev la școala primară, începe să cânte, fără prihană, la strană, la serbările școlii, să recite poezii și să ia premii spre lauda sătenilor, bucuria părinților și mândria fraților. Marile și sfintele sărbători îi umpleau sufletul cu frumusețea lor. La începutul posturilor, mama îl îndemna să coboare din pod, cu grijă, oalele speciale. În Vinerea Mare se mânca doar seara ceva, mama ținea post
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
asigura cele necesare multelor guri ce le aveau de hrănit. Fiecare bob, fiecare spic sau știulete avea încorporat în el transpirație și de aceea era adunat cu grija și migala culegătorului de mărgăritare. Nu-mi amintesc să fi văzut vreun sătean, adult sau vârstnic, care să treacă nepăsător pe lângă un mănunchi de spice, un știulete sau un cocean, un cartof sau o sfeclă, aflate pe drum, fără să le ridice. După ce își potolea foamea („cu ce da Dumnezeu”), ceea ce mai rămânea
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
nici să spuneți bună ziua nu vă învață la școală?”. Cinstea, corectitudinea, respectul pentru adevăr erau virtuți situate la loc de frunte în codul moral al comunității rurale. O dăscăliță apreciată și respectată de copii și părinți, apela la câte un sătean, care avea căruță cu cai, să o ducă la oraș, când era chemată la mai marii învățământului din acea vreme. În una din aceste împrejurări, respectiva doamnă a constatat, când s-a întors acasă că nu mai are pe deget
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
anumite ocazii. Supărată, a încercat să-și dea seama unde și când l-ar fi putut pierde. Nereușind să facă lumină în acest nedorit episod, s-a consolat. Mari i-au fost, însă, surprinderea și bucuria când, după câteva zile săteanul cu care fusese la oraș i-a bătut la ușă și i¬a înmânat bijuteria pierdută. (Făcând ordine în căruță a descoperit, din întâmplare, minusculul obiect și l-a restituit păgubașei). Aproape fără excepție, bunurile aparținând altor persoane și găsite
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
se-nsoară cu mezina. Crăciunul Neaua albă se așterne Peste ulițe, peste sat Cârduri de copii se-adună Ca să plece la urat. A sosit Crăciunul Sfânt Când Dumnezeu s-a născut Cu flori dalbe la ferești Și datini strămoșești. Ies sătenii pe la porți Cu colaci și covrigi groși Să-ntâmpine bucuroși Cârduri de copii frumoși. Și tot vin și trec într-una Cârduri de colindători Să ureze pe la case Fericite sărbători. Iar acasă îl așteaptă Sub brăduțu-mpodobit Cu cadouri multe-aduse Pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
demult într-un minunat regat îndepărtat, fusese un an plin de roade bogate din partea pământului. În cinstea vieții mai bune și a împlinirii vârstei de 5 ani a fiicei sale, Izabel, regele a făcut o mare petrecere la care toți sătenii au participat. Dar zmeul Marcus a fost foarte viclean. El era gelos pe viața cea bună a poporului și își dorea toate roadele pentru el. Acesta, de un an întreg, își pregătește armata pentru a porni războiul contra regelui. Luați
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Pentru protecție, regina și micuța prințesă au fost scoase din țară. Iar coroana a rămas în mâinile zmeilor. Când Marcus și-a pus coroana pe cap, cerul s-a întunecat, pământul s-a uscat, iarba și florile sau ofilit, iar sătenii au devenit sclavi. Micuța Izabel a fost singura moștenitoare a tronului, dar ea și mama sa nu au mai pus piciorul în regat 12 ani de zile,12 ani de întuneric. Până într-o bună zi când mama Izabelei a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sosească. La ce bun!? Poate mă cred deja mort. Și în fond sunt deja mort în ceea ce-i privește, nu le mai aparțin, așa cum nici ei nu-mi mai aparțin de multă vreme. Poate și ei gândeau exact ca și sătenii, că el s-a întors aici pentru ca să moară. Până și Lala, prima lui soție, de la care nu a avut copii, îi stăruia mai vie în minte și cumva mai apropiată. Nu mai știa nimic de ea și nici nu încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-a mai arătat. O fi murit! se gândea el posomorât că va trebui să-și poarte singur de grijă. Îl deprima îngrozitor perspectiva coborârii în centrul satului, mersul la târg, conversația pe care va trebui s-o facă cu sătenii. Trebuie să ies, proviziile mi s-au terminat, trebuie să văd ce s-a întâmplat cu verișoara mea, poate e bolnavă. Și în fiecare zi își propunea să coboare în sat, dar hotărârea lui rămânea la nivel de intenție. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Georgie a fost Redmond Tilden, un doctor destul de celebru din Scoția. Era anatomist. Și cum pe vremea aia biserica era destul de strictă, doctorul Redmond nu avea voie să disece decât criminalii executați și pedofilii hăituiți și omorâți cu pietre de săteni. Lui Georgie îi cam plăcea să pună mâna pe organele pe care le arunca taică-său. Am auzit în copilărie un zvon pe care tind să-l cred. Cică doctorul a cumpărat într-o zi un cadavru de la jefuitorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nichelate, tăvălite prin pietre scumpe. Și care, când era accelerate, limuzinele, numai atâta se deslușea de la fierătania lor, alunecând pe bulevardele de macadam: fâș, fâș... Pe ăștia, era hotărât, nu puteai să-i înscrii cu forța la cooperativă!..." se hlizea sătenii, trăgîndu-și zăpăciți capetele dintre găurile prin care se zgâia, crăciți, la oraș, noapte de noapte. Ba câte unii, mai cotoioși, începuse de-și vâra înăuntru și labele păroase, de-și procura, ba cîte-o cameristă nemțească, c-o carne de îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după evadare. Greu să străpungi cercul de oțel al sanatoriului, păzit aidoma unei unități militare. Greu să părăsești, cu șanse de succes, zona limitrofă a Mociorniței, pe trei sferturi pustie, în care urmăritorii te puteau vedea ca în palmă, iar sătenii de abia așteptau să-și încaseze recompensele pentru predarea fiecărui nebun, cu pâslari, în fundul gol, halat și cipilică pe cap. Săturîndu-se să mai stea cu bătaia și cu tranchilizantul pe ei, Mandravela îi atașase la un detașament de vioi (pacienți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să pornească În voiaj, era o...ladă de muniție, solidă și vopsită kaki -În malul Siretului era amenajat un poligon militar În care se detona muniția rămasă după ce trecuse urgia războiului, iar după ce bubuiturile teribile Încetau, cei mai curajoși dintre săteni, printre ei și Ochenoaia, cu acordul soldaților, Îmbunați cu câte o atenție, culegeau lemnele rămase, lăzile care scăpaseră Întregi, fitile, fosfor și altele. Dorița sau Didița se Înhămau și cu ajutorul unei frânghiuțe, puneau În mișcare, târâind mașina făr’de roți
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
către satul din care purcese Victor Olaru, satul părinților săi, „satul cu bunic”, așa cum are să-l numească, puțin mai târziu, Va. Ginerele și cu soacra sa, ca și cum ar fi fost Înțeleși, discutau dezinvolți, reușind să pară veseli și fericiți, cu săteanul pricăjit: Ce mai este prin sat? Cine și cu cine s-a...? Ce mai face cutare? Dar cutare? Cine a mai...? Și multe alte vorbe ce se spun În astfel de situații, mai mult pentru trecerea timpului. Cei doi erau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]