6,619 matches
-
ciudat și părea gata, gata să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea în jurul ei necontenit... nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat și sfâșia satelitul după toane; se prognoza o noapte senină și călduroasă! Stelele pâlpâind plăpânde ieșiseră în partea cealaltă a universului când s-au adunat câțiva amici la sediul cumpărat de societatea comercială în care era băgat ca șef, unul dintre ei; feștania casei se ținuse dimineață însă luați cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
exotice și fluturași zburători. Când fetele au plecat acasă cea cu ochi adânci a aruncat fără ezitare bilețelul cu litere și cifre buchisite la coș intuind o concluzie ratată. Profesorul o înșelase și cu prietena ei însă ea, deja trecuse senină la visul următor. Luna, ca un felinar roșu sfărâmat atârna deasupra orașului... vicioasă, sfârtecată, respira gemând cu obrazul în flăcări! Eterna copilărie Tandrețe copilărească De câteva zile suntem asediați de toți cățeii vecinilor și ținem poarta închisă. De obicei nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lui o putem purta oricând în vârful cuțitului care se odihnește pe șoldul nostru. Ascultând aceste cuvinte și mirîndu-se că e lăsat să fie martorul rostirii lor, Iahuben căută să le priceapă. Dar simți că-l cuprinde amețeala. Cerul era senin, însă nu albastru ca în Atlantida: părea ușor umbrit sau murdar. Și arșița, chiar la umbra cortului alb și gros, era din ce în ce mai istovitoare. Fără să-și întoarcă fața spre soldat, Puarem îi porunci: - Iahuben, ai să te duci cu robul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
el vine uneori moartea. - Moartea?... Care nisip? Iahuben se uită bine la sclav, să-l vadă de nu aiurează. Dar Auta întinse liniștit mâna spre zare. - Nu vezi? zise el. Iahuben se uită cu mai multă luare aminte. Până atunci senină, zarea se acoperise de ceață. Dar de unde ceață în deșertul uscat? - Nu vezi? mai zise o dată sclavul și-i arătă soldatului măgurile de nisip, adineauri nemișcate, ale căror vârfuri acum fumegau, ca munții înalți din Atlantida. De pe vârfurile măgurilor de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
am arme! - Și dacă ai fi avut? întrebă îngrijorat Iahuben. - N-am ucis niciodată nici dușmani. Cu atât mai puțin te-aș putea omorî pe tine. Simt un frate în tine. Iahuben îl privi lung. Mințea oare? Ochii sclavului erau senini. - De unde știi că te-aș fi ucis dacă ai fi încercat să fugi? zise Iahuben fără să vrea, și numaidecât se mustră în gând pentru prostia spusă, dar Auta zise: - Tu nu ești omul care să ucizi pentru că îți place
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Acum muntele era îmbrăcat în pajiști verzi pline de mii de pete albe: oile. În lătrat de câini ciobănești se lăsa amurgul și le dădea de știre asupra locului de popas. Se opriră la un sălaș de păstori. Soldatul mâncă senin, neprivind nicăieri, negîndindu-se la nimic. Încă mestecând, se duse sub acoperământul de bârne și învelindu-se cu o manta ciobănească adormi într-o clipă. Păstorii aveau încă multe griji înainte de somn. Auta privi un timp laptele gălbui care se aduna
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
papirus subțire. Marele Preot nu-i ceru să i-l citească. Îl luă și depărtîndu-l de ochi citi singur. Auta îl urmărea cu sufletul la gură. Bătrânul citi întîi liniștit, apoi surâse și deodată chipul lui atât de stăpânit și senin se schimonosi ca de la o năvalnică îngrijorare. Auta îl privi cu spaimă. Scrisoarea era scurtă. Marele Preot înfășură sulul și, strîngîndu-l cu o mână nervoasă, urmări o vreme mișcarea frunzelor din arborii de lângă fereastră. Auta stătea în picioare, înțepenit. După
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ne-a izbit dinspre ea un vânt așa de puternic că era să ne prăbușim. Cine stătea aproape a căzut la pământ. Unii au murit, alții numai au orbit. Și până atunci nu erau semne de vânt și cerul era senin. Grâul în care s-au așezat l-au ars tot, fiindcă oamenii s-au depărtat de zei și nu le mai aduc jertfe de grâu. Zeii și-au ars singuri jertfa. Noi eram la seceriș și, după ce i-am văzut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să scape cu viață. Nefert își închipuia nu o bătălie, ci poate plictiseala cârmaciului, care oricât o va fi îndrăgit pe Mehituasehet, își dorea prietenul de-o seamă cu el, pe Uh, poate și pe ceilalți. Numai Uh, cu fața senină și doar cu ochii mai adânciți înăuntru decât de obicei, nu căuta să-și închipuie nimic și, mergând, aștepta să se sfârșească drumul. Când ajunseră în câmpie, Min, cârmaciul, le strigă de departe că Hor îi chema sus pe podiș
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să fantazez, cel puțin în liniile esențiale. Oaspetele rîse: - Cu călătorii astrale, cu distrugerea prin explozie nucleară a Sodomei și Gomorrei, cu nume ca Mehituasehet și Mahukutah care luxau chiar și limba marțienilor dumitale... Gazda îl măsură cu o privire senină: - Sunt deducții și ipoteze, unele chiar certitudini. Numai detaliile intime din povestea pe care te-ai ostenit s-o asculți le-am născocit. Dar și numele sunt autentice... vreau să spun că nu ar fi aparținut într-adevăr persoanelor evocate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cum să mă mir, de vreme ce sfântul Ioan teologul, care era încă prea civilizat față de sfânta inchiziție, a socotit că o carte indescifrabilă este o carte comestibilă. Căci când i-a zis îngerul, dîndu-i cartea, "Ia-o și mănînc-o", Ioan mărturisește senin: Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mîncat-o ". Mulți s-au tot căznit să șteargă urmele vechilor civilizații. Ani în șir s-au străduit și musulmanii, în numele Coranului, să desfigureze fața marelui Sfinx. Ei s-au gândit că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
anumite avantaje pe care le vor avea cei care termină liceul. Și ea a fost cândva eleva acestui liceu cu profil agricol, astăzi fiind profesoară de Limba Română a acestui liceu, la al cărui prestagiu ținea foarte mult. Privirea ei senină și zâmbetul ei blând i-aducea mult respect și dragoste din partea elevilor și a colegilor ei. Încă de copil a fost ținută departe de orice griji, fiind adorată de părinții ei, era foarte apropriată de tatăl ei care niciodată nu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
care acum trebuia să răspundă, se înroși la față și cu vocea sugrumată de emoții zise: -Eu sunt Eugen Bunea, fiul lui Ioan Plopeanu. Doamna Neli Plopeanu era o femeie înaltă, cu fața măslinie, păr alb, ochii mari cu privire senină, care încă mai păstra urmele frumuseții de altădată. La auzul acestor cuvinte spuse de Eugen, pe chipul bătrânei doamne care devenise liniștit că nu s-a întâmplat nimic cu fiica ei, nu se putea citi nici mirare, nici spaimă, ci
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
aproprie de ea și mângâind-o pe cap, îi spuse încet: -Liniștește-te copila mea, nu ați făcut nici un rău venind la noi. Numai că bunul meu soț, din acest viu tablou, ne privește cu lacrimi, de undeva dintr-o lume senină și fără durere. Ea dându-și seama că sunt căsătoriți după verighetele pe care le purtau, îi întrebă: -Unde locuiți? -La Sibiu în casa părinților mei, răspunse Oana. -Aveți copii? -Deocamdată nu. După cum arătau cei doi tineri, doamna Neli își
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
un plus de mister sărbătorii. La fel și în curtea familiei Plopeanu cele trei perechi: Radu cu Ramona, Andrei cu Livia și Eugen cu Oana cântau la mulți ani închinând cu șampanie. Pe fețele tuturor se putea citi o bucurie senină, specifică acelei nopți, în afara de Eugen, care părea puțin crispat, neobișnuit fiind cu societatea dar încerca și chiar reușea să zâmbească uneori la câte o mică glumă făcută de Andrei. în tot acest timp cât clopotele băteau, bătrâna doamnă Neli
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
a adorat. Intrați în casă, înconjurând sicriul, Ramona plângea, Radu o privea lung cu ochii umezi pe mama lui care parcă își căpătase frumusețea de altădată, încercând să și-o imagineze așa cum a fost când era copil, cu zâmbetul ei senin și blând. Bunicul lui se apropie de el: -Dumnezeu s-a îndurat de ea și a pus capăt durerii și suferinței ei grele. Radu nu zise nimic doar se mulțumi să aprobe din cap, ștergându-și ochii și fața, oftând
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Andrei. -Cam așa, zâmbi bunicul. Când eu eram tânăr au fost alte vremuri, nu umblam așa mult prin școli ca voi acum. Bunicul reuși să îndepărteze vălul apăsător care-i acoperea și destinse puțin atmosfera. Acum fețele tinerilor deveniră mai senine. Spre miezul nopții ninsoare se opri. Luna își făcu apariția printre stelele lucitoare, mângâind cu razele ei blânde mantia imaculată a iernii. Părea o noapte de argint. Radu și Ramona, în drum spre casa bunicilor admirară splendoarea nopții cu peisajul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
părea puțin tristă. încă dinainte de-a pleca de acasă, o încercă un dram de teamă inexplicabilă, soră cu aceea din seara în care-l găsi pe Radu inconștient. Când opri mașina în fața porții, Radu o întâmpină cu un zâmbet senin și bună dispoziție. -Ramona, ce bine că ai ajuns, de o oră mă învârt prin curte așteptându-te. -De asta nu ești pregătit, afirmă Ramona zâmbind și văzându-i bucuria aproape uită de acea temere. -Imediat voi fi gata, mie
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nu mai vorbim despre povestea asta, văd că dumneata chiar îl urăști, îi zise Aurica pe un ton împăciuitor. Acum amândouă lucrau în tăcere, fiecare cu gândul ei, nici măcar nu se mai priveau. Era în plină vară, într-o dimineață senină. Soarele strălucea de câteva ore bune pe cerul de un albastru intens. O adiere ușoară răspândea mireasmă și răcoare. Radu Brădescu, ajutat de câțiva oameni se mută în noua sa locuință, un apartament la etajul întâi al unui bloc din
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Radu și el se gândea la Ionuț dar se consola cu gândul că fiul său se știe foarte iubit atât de el cât și de Ramona. După mulți ani. Era în după amiaza zilei de întâi noiembrie 1997, o zi senină cu soare blând, în care vântul unduia bătrânele ramuri ale sălciilor de pe marginea cimitirului în care se aflau o mulțime de oameni la mormintele celor dragi. Tot aici se afla și doamna Ramona Brădescu, împreună cu fiul său Ionuț, însoțit de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
a altor zone care controlează organele sexuale și pentru regenerarea energiei la nivelul organelor vitale deficiente. După cum am menționat mai sus, condițiile esențiale pentru practicarea intrării moi sunt o parteneră cooperantă și înțelegătoare, lubrifierea suficientă a femeii și o abordare senină a problemei din partea bărbatului. În plus, bărbatul trebuie să-și folosească degetul mare de la mână și arătătorul pentru a forma un „Inel-Dragon” în jurul bazei penisului său, în timp ce îl manevrează încet în Poarta de Jad. Prin comprimarea bazei penisului, stimulează sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și neîntreruptă pot face creierul să se simtă mai odihnit decât mai multe ore de somn, fac spiritul să fie la fel de clar și de luminos ca un răsărit de soare fără nori, și oceanul zbuciumat al minții să fie tot atât de senin și de calm precum un lac de munte într-o zi fără vânt. Doar o minte limpede și calmă poate servi drept oglindă interioară care să reflecte adevărurile eterne ale filozofiei taoiste. Nu este nimic misterios sau magic în legătură cu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mai vii! Să mai vii și altă dată aici! râde ea. — Așa o să fac, zâmbesc eu. Și ies În pasajul Îngust și aglomerat, bășicat că sunt Înconjurat de bărbați transpirați și zgomotoși după ce am fost cu o femeie calmă și senină. De parcă am trecut din paradis În iad doar deschizând o ușă. Îi ger nasol afară, iar ploaia a udat de tot caldarâmul. N-ai zice că am venit tocmai din sud. Mă fut: nus aici pentru vreme și În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și alte locuri de pescuit și mai ales la barajele din jurul orașului Bârlad. Pentru această zi s-a stabilit deplasarea la barajul “Cuibul Vulturilor” din apropierea localităților Pogana, Perieni și Ciocani din jud. Vaslui. Orele patru dimineața. O vreme superbă, caldă, senină. Pe cer încă mai sclipeau stelele, care, una câte una, dispăreau odată cu ivirea zorilor. Eu locuiam la circa o sută de metri de Virgil, m-am deplasat la el gata echipat pentru o noua zi de pescuit. Vecinul mă aștepta
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
dimineții. În grădini, copacii roditori se aplecau sub povara fructelor. Florile de iasomie și mușețel răspândeau o mireasmă de vis. Peste tot se zăreau lanuri de grâu auriu, iar porumbul verde își ridica falnic spre cer măreția. Vreme frumoasă, cer senin, fără pic de nor. Balta era înconjurată de maluri pe care iarba crescuse verde și înaltă. Sălcii bătrâne străjuiau și se aplecau peste luciul apei, iar prin stufăriș zburau păsări viu colorate. Iazul aparținea C.A.P. Coroiești și era folosit
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]