7,756 matches
-
bună parte inactiv, consumăm chiar resursele menite unui progres. Care, fiind excesiv, ar adăuga greutatea altor consecințe pe umerii Naturii. - Alea pe care tu le numești „lucruri de spus“... Și, pentru ca noul factor limitativ să fie mai eficace, ați Învățat - singurii În lumea animală - Încă ceva: morala. Adică certitudinea aplicării legii. Cum să te descotorosești de tat’tu, precum eschimoșii? Este că ești tentat să-i critici, deși ei trăiesc sau mai bine-zis trăiau absolut firesc? Cară-ți crucea, mai bine-zis
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
așteptând doar o amorsă, o scânteie, pentru a arde. Iar energia eliberată e abia focul... o consecință. Focul e dintotdeauna și pretutindeni vehiculul jertfelor. Căci, cu excepția Eterului, pe care nu putem pune mâna, e cel mai negentropic dintre Elemente, deci singurul adecvat spre a realiza legătura cu perfecțiunea divinului, oricum cu transcendentul extrem negentropic, către care să transmită ofranda. Chiar dacă aceasta e doar o lumânare aprinsă pentru sufletele celor plecați. Și care e tot ceva de genul „ale tale dintru ale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poartă un război nu Împotriva zisei și damnatei de el dictaturi miloșevice și chiar așa de-ar fi, nu contează culoarea politică a celui care-și apără țara, cum nu-l poate justifica pe invadator ci Împotriva Întregului popor sârb, singurul și-mi pare rău că nu e acela român care poate asigura stabilitatea În Balcani; cu care NATO n’are ce face... Cât despre cei din fruntea noastră, mi-e rușine. Sunt vânzători de prieteni, fără să capete și arginții
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la viitorul mediu, acela poluat: cărnița mea e ceva mai oxidantă decât aceea a confraților. Și așa, ce pigment dintre cei doi proprii animalelor Îmi putea colora blănița? Acela negru, eumelanina, forma oxidată a feomelaninei roșii... Iar eu am fost singurul, dintre frații mei, negru... Cristi mi-a spus Belzebut. L’am convins - ca să n’am probleme cu superstițioșii - să-mi spună Moti; dar el Îmi spune Motișor... Pe unde locuiesc eu, lângă Grădina Botanică, hălăduiesc mulțime de veverițe; toate roșcate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
neputința de a ne cuprinde, de a ne mângâia și a ne face micile capricii. Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată când intram în camera bunicii mă ruga să mă așez pe genunchii săi, singurii care poate mai răspundeau unor impulsuri nervoase. Mă cuibăream în poala bunicii, îi masam genunchii și stăteam acolo preț de câteva minute. Uneori o pieptănam, avea bunica un pieptene special din os și-mi tot spunea s-o fac lent
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cum trăiesc/ Eu nu mai îmbătrânesc 155 (s.n.). Ideea că oamenii trec, în vreme ce pădurea e veșnică, se desprinde ușor din Lumineze stelele: Neamurile-mbătrânească/ Și pădurile să crească 156. Raiul pierdut al copilăriei este pentru Eminescu pierderea supremă. Natura este singurul absolut. George Gană observă cu justețe că această afirmație a poetului exprimă o valorizare superlativă a naturii, dând o formulare aforistică unor îndelungate raporturi sufletești și spirituale cu ea157. Codrul, simbol plenar al naturii, concentrează sevele absolutului. În Fiind băiet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adresat refuzul, părea pur și simplu năucit. Mecanismul acordării medaliei a fost, bănuiesc, simplu: s-a decernat tuturor intelectualilor semnatari ai memoriului adresat lui Antonescu prin care se cerea ieșirea României din războiul contra URSS. Semnase și Caraman. Nu-i singurul lui act de mare curaj: în 1940, a doua zi după asasinarea lui Iorga, a susținut o conferință în care a condamnat vehement atât oribila crimă, cât și mișcarea legionară în ansamblul ei. Motiv pentru care a fost trecut pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ambele titluri, adevărat, neînsoțită de prea multe argumente, fiindcă nu văzusem textele. Răspunsul a sosit repede: NU. Oare cei ce decideau la București știau cât de cât cine-i Șeicaru? Cu siguranță, nu. Citise cineva articolele sale, prin care avertiza (singurul, în 1939!) că garanțiile britanice și franceze pentru integritatea frontierelor României valorau cât o ceapă degerată, fiindcă "Anglia trebuie să se pregătească pentru propria-i apărare și abia după aceea să garanteze frontierele altor țări"? Câtă dreptate a avut! De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
altele, "să asasineze în primul rând pe Dej, apoi pe Emil Bodnăraș și alții, după ocazie" (!!) Culmea e că tocmai Zilber, după revizuirea procesului din 1968, avea să ceară... despăgubiri morale fiindcă a suferit în timpul anchetei și detenției. A fost singurul care nu le-a primit; cum bine spunea Tacitus, "trădătorii sunt odioși chiar și acelora care îi folosesc". Abia acum s-a aflat, la deschiderea arhivelor, că era cât pe ce să fie luați pe același bilet și incluși în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
direct, brutal, propuneri amoroase, al de Kirov, Molotov, Malenkov, Kalinin, Jdanov, Kaganovici, Mikoian, Vâșinski, Budionâi, Voroșilov, Bulganin, Hrușciov (adică, aproape întreg Biroul politic), plus temuții șefi ai NKVD Iagoda, Ejov, Beria și secretarul lui Stalin, Poskrebâșev. Dacă am înțeles bine, singurul care n-a izbutit să se înfrupte a fost Beria dar se consola cu elevele de liceu pe care le răpea în plină stradă și le viola la Lubianka. Șefii PCUS își trimeteau acoliți înarmați s-o aducă pe Verocika
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-s luate instinctiv ca etalon. Nici școala, nici Academia, nu mai au puterea să impună pronunții corecte cât au emisiunile de mare rating. Dincolo de vocabularul extrem de sărăcuț și strâmt al reporterilor (am auzit o fătucă formulând propoziția "acest caz este singurul de acest gen din acest județ"!), ori de logica în mare suferință (altă fătucă, de astă dată la radio, transmițând de la un festival teatral, ne informa că "participă regizori, scenografi, dramaturgi ȘI oameni de cultură"!) este de remarcat că forța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
propriu Bărăganului muntenesc. Și mai departe, Rebreanu, cu dramele Ardealului, Creangă și Sadoveanu ca reprezentanți ai Moldovei. Opera lui Druță, prin ceea ce are ea mai profund și mai reprezentativ "ethosului interriveran", nu poate fi privită și înțeleasă în afara ethosului românesc. Singurul care n-o recunoaște este... Druță! N-ar fi chiar o nenorocire (opera există prin sine însăși) dacă scriitorul moscovito-basarabean n-ar bate din ce în ce mai agresiv câmpii în delirul său nostalgic după "Moldova mare". Și-a folosit prestigiul pentru a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lor, și cu asta basta! Un singur lucru nu uităm, Mântuitorul rugându-se pe muntele Măslinilor a spus: „Tată, dacă e cu putință, treacă și acest pahar, iar dacă nu, facă-se voia Ta!” Am constatat acest lucru, Dumnezeu este singurul care are cuvânt pentru oricine, și pentru noi. Ostracități, robie și sărăcie au fost și vor fi cât pământul, acum ajungem cu siguranță la robie și cred că dacă tot sângele va inunda acest pământ, nimic nu se mai poate
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
materiale și spirituale, averea și experiența înaintașilor. Și fiecare copil, pe care-l instruim devine un om pe care-l formăm și-l câștigăm pentru prezent și pentru viitor. Căci viitorul se proiectează și se formează la catedră, de către profesor singurul care învață mereu, învățând pe alții, învățând deopotrivă de la înaintași, de la prieteni, dar și de la vrăjmași. Și numai învățând necontenit, poate să-i învețe pe alții...! Vorbea rar, cu spor, convingător, modelându-și glasul și, uneori, coborându-și privirea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dinaintea mea. Fiindcă voiam să vin în zona unde m-am născut, aici, la Suceava... Și când acolo... Când acolo, ce? Mă luă la rost Panaiotache. Iată-mă rejudecat, înlăturat de la catedră, ostracizat dintre cadrele universitare, când, de fapt, sunt singurul de la istorie care mi-am elaborat și predat spre susținere teza de doctorat, după exact patru ani de trudă pe brânci, pe la Arhivele Naționale, pe la Biblioteca Academiei, unde mi-am petrecut cu folos, toate vacanțele și concediile de la absolvire și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
din Creangă, fiindcă o bună parte din acele șăgalnice și nostalgice, mirifice Amintiri din copilărie se referă la acest târg". Poate de-aceea, mai aproape de zilele noastre, Geo Bogza, scria că, dintre toate județele țării, acesta, din nordul moldav, este singurul care are două inimi excepțional de viguroase: una "literară", la Fălticeni, și alta, "istorică", la Suceava. Acțiunea foarte migăloasă și serioasă de identificare și adunare a unei imense zestre de valori culturale de patrimoniu aflată azi, fie în expozițiile Galeriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
etaj au fost date jos. E greu de spus, dacă cineva le-a dus în depozitul muzeului sau le-a distrus și făcut fărâme, fiindcă nu erau din bronz, ci din ipsos. ... Maestrul n-a râvnit, după ce-a depășit, singurul printre contemporani, 100 și ceva de ani, să fie așezat într-un mausoleu, într-o zonă centrală, la cimitirul Belu, în Capitală. El s-a reîntors, modest și onest la Fălticeni, împreună cu doamna sa, lângă părinții lui, în cimitirul de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Și pe care nu știu să-l fi văzut cineva vreodată mânios sau înjurând. El mai avea un frate în Câmpulung Est, la care mergea de sărbători sau mai venea din când în când acesta la dânsul. Totuși, Costel era singurul care avea serviciu ca administrator la spitalul din oraș și aducea în casă un salariu pe care coana Zitta se căznea să-l drămăluiască de la o lună la alta. În afara serviciului, Costel mai trebuia s-aprovizioneze casa cu lemne pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
acolo. Mi-a plăcut mult masa aia de brad nevopsită, de o jumătate de metru pătrat și Încleiată trainic În Încheieturi. Am zis că-i primul lucru ce-i trebuie scriitorului care sunt, și numaidecât am Înțeles că-i și singurul, condiția supremă, necesară și arhisuficientă. O masă solidă și ocupând cât mai puțin spațiu, pe lângă care orice altceva mi s-ar fi părut În plus și mi-ar fi Îngreunat Întreprinderea de a popula și dărâma și reclădi orașul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
eliberăm pe Steluța. A luat-o de bună, și n-aveam la ce să le-o ascundem celor prezenți că Steluța s-a eliberat deja și a fugit În lumea largă cu tovarășul nostru ăla negricios. Tomică este de altfel singurul pe care pare să-l afecteze cât de cât această veste. - Oare când s-o Întoarce? ne Întreabă scrutându-ne pe toți cu priviri aburite de un reproș Îndurerat. De bună seamă că noi eram vinovați, eu și Andrei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
poponarilor, Înseamnă că nu mai e mult. Nu atât această constatare de bun simț m-a făcut să car după mine catastiful ăla murat, cât gândul că aș putea da acolo peste Gheorghe Restoiu, directorul Editurii Calende, el Însuși scriitor, singurul de altfel pe care-l cunoșteam. Îl și vedeam felicitându-se pentru inspirația de a nu fi mers cu mine să facă tuburi de puț, oricât de mult i-ar fi plăcut și și-ar fi dorit. * Rafalele de Împușcături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Tarcău și Goșmanu, s-a alăturat grupului lui Baltă, ca un „nemulțumit” de regimul opresiv comunist... Și, remarcându-se în câteva înfruntări cu trupele de securitate le-a câștigat încrederea, atât lui Baltă cât și camarazilor săi. Cârțu a fost singurul, din grup, care-l privea pe sub sprâncene, cu neîncredere, și a vrut să-i spună căpitanului, în mai multe rânduri... „ - Gheorghiță, i-a spus Ion într-una din zile,.. eu nu cred în omul ăsta !”. Căpitanul Baltă și-a privit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rece ca gheața. Nu se auzea răsuflet de om.. s-ar fi zis că au murit cu toții. După o vreme, în tăcerea aceea ca de cimitir, se auzi din întuneric, din nou glasul lui Florin... se părea că el era singurul viu dintre toți. „ - Și, ce s-a mai întâmplat cu...?!... ce s-a mai auzit de... A murit..?!”, temându-se, parcă să-i pronunțe numele. „ - Nimic, Florine.. nimic !.. Baltă și grupul său de eroi ai munților.. au intrat în legendă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
blânzi și buni, puși pe lacrimi, se învinovățea, regretând din suflet, că prin povestea lui Baltă, i-ar fi aprins flacăra în piept.. Adevărat.. Pentru noi toți, Căpitanul Baltă a devenit un simbol de luptă anticomunistă... dar, Florin a fost singurul în stare a se manifesta. Cu o strângere de inimă, mi-am rotit, cu teamă privirea, în clasă, întrebându-mă... „oare... tot o coadă de topor...” Și așa copilul inteligent și talentat, care ne înveselea inima, în momentele triste, cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cazul în care Curtea ar decide altfel sau părțile ar cere că publicul să nu fie admis. Articolul 47 1. Pentru fiecare ședința de dezbateri se va încheia un proces-verbal semnat de Grefier și de Președinte. 2. Acest proces-verbal este singurul autentic. Articolul 48 Curtea va da ordonanțe privind desfășurarea procesului, va hotărî formă și termenele în care fiecare parte trebuie să pună ultimele concluzii și va lua toate măsurile legate de administrarea probelor. Articolul 49 Curtea poate cere reprezentanților, chiar
STATUT din 26 iunie 1945 al Curţii Internaţionale de Justiţie. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125412_a_126741]