5,177 matches
-
diferențe față de Catolicism considerate importante de Biserica Ortodoxă sunt: Biserica Ortodoxă consideră că una dintre deosebirile cele mai importante constă în formula filioque ("și de la Fiul"), care a fost adăugată de către Biserica Catolică la Simbolul Credinței definit de cele șapte Sinoade Ecumenice. Adăugarea se referă la Duhul Sfânt și afirmă că El purcede nu numai din Tatăl, ci și din Fiul. Ea se bazează pe Evanghelia lui Ioan [Ioan, 15 26], în care Iisus Hristos învață ucenicii spunându-le: „Iar când
Diferențe teologice între Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/327563_a_328892]
-
de comportament sexual și ca metodă de a balansa diferențele de libido dintre soț și soție. Biserica Luterană a Germaniei (EKD) afirmă că masturbarea nu constituie păcat. Biserica Evanghelică Luterană din SUA afirmă de asemenea că masturbarea nu este păcat. Sinodul Missouri al Bisericii Luterane, care este mai conservator, afirmă că masturbarea este greșită deoarece Dumnezeu a cerut ca energia sexuală să fie satisfăcută în contextul unei relații de dragoste biunivoce cu altă persoană și că masturbarea pervertește acest lucru. Biserica
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
prietenul și duhovnicul tinerilor. Poate tocmai din acest motiv prima sa lucrare editata a fost una despre tineri (Paradoxul creștin și cartea tinereții, Albă Iulia, Edit. Reîntregirea, 2008). În data de 24 octombrie 2011 a fost ales în ședința Sfanțului Sinod al Bisericii Ortodoxe, arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, cu titulatura Mureșanul. Hirotonia intru arhiereu a avut loc în data de 11 decembrie 2011, Catedrală Mitropolitana „Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail”, Paris, Franța. De-a lungul
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
creat. Absalon a susținut construirea de noi biserici și mănăstiri în Danemarca, a sprijinit activitățile ordinelor religioase, cum ar fi Ordinul cistercian și Ordinul augustinian, a fondat școli și făcut foarte mult pentru promovarea culturii. În 1167 a condus primul Sinod danez la Lund. A sprijinit promovarea unei politici independente față de Sfântul Imperiu Roman. A fost un susținător al canonizării tatălui lui Valdemar, Knut Lavard. În 1167 în apropierea satului Havn a construit un castel și l-a înconjurat cu fortificații
Absalon () [Corola-website/Science/327125_a_328454]
-
biruința lui Dumitru (relativă ce-i drept, căci pastorul tot îl socotește idolatru și naiv) e în fapt biruința Ortodoxiei, așa cum a fost mărturisită la Chicago, în 1959, nu mai puțin limpede și de tare decât de Petru Movilă și Sinodul de la Iași din 1642”". Academicianul Eugen Simion considera că nuvela „O fotografie veche de 14 ani” este o scriere mai slabă din punct de vedere literar, dar care are meritul de „a formula clar tema scriitorului (retragerea divinității din lume
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
I cel Bărbos, pentru că el folosea acest titlu) a fost exceptat din interdicție. Țara era consternată căci nimeni nu știa cine deține puterea reală. Henric Kelicz (care se întorsese din exil cu ceva timp înainte), a decis să apeleze la Sinod în Borzykowa, încercând să găsească o soluție pentru această problemă delicată. La o convenție, în plus față de Ierarhia Bisericii, au participat Henric și ceilalți duci juniori. Leszek cel Alb, care dorea să-și asigure sprijinul bisericii, împreună cu a altor prinți
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
anonim din Silezia, car ar fi putut fi doar Henric. Situația a devenit confuză pentru că numeni nu era sigur cine deține puterea reală. Arhiepiscopul Henric Ketlicz (care se întorsese din exil cu ceva timp înainte), a decis să cheme un sinod în Borzykowa, unde încerca să găsească o soluție la această problemă delicată. La convenție, în plus față de ierarhia bisericii, Henric și celilalți duci juniori, au mai fost prezenți și Leszek I cel Alb, care dorea să recâștige sprijinul bisericii, împreună cu
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
ofensivă și Contrareformă, susținând mulți convertiți din cercurile protestante. Unirea de la Brest a împărțit creștinii de est ai Comunității. În scopul de a sprijini catolicismul, Biserica Unită (recunoștea supremația papală dar numai în ritualuri răsăritene și liturghii slavone) a creat Sinodul de la Brest din 1596, îndepărtând mulți adepți ai Bisericii Ortodoxe din teritoriile estice ale Comunității. Încercările lui Sigismund de a introduce absolutismul s-au răspândit în restul Europei, iar obiectivul său de redobândire a teritoriului Suediei a dus la o
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
buruieni pare un osuar de ziduri mucegăite, din mijlocul cărora se ridică spre cer, miraculos, plină de lumină si culori, biserica recent restaurată, fără nici un adaos sau ciuntire - întocmai cum a fost ea ctitorită de Matei Basarab.”" Prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nr. 29 din 1 august 2000, se aprobă reînființarea mănăstirii de maici Plătărești, având hramul „Sfântul Mare Mucenic Mercurie”. Prima obște a mănăstirii va fi formată din 3 maici având ca stareță pe monahia Mihaela Dumitrescu
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
pridvor până în altar în tehnica a fresco. Pictura este specifică decorațiunii interioare de sfârșit de secol XVII, începutul secolului XVIII din teritoriul românesc aflat între Carpații Meridionali și Dunăre. Functionand initial ca mănăstire de calugari, a fost reinstaurată prin decizia Sinodului Metropolitan în 2008, când s-a aprobat reînființarea Mănăstirii Sfinții Voievozi din orașul Baia de Aramă, ca mănăstire de călugărițe, sub jurisdicția Episcopiei Severinului și Strehaiei, și având ca stareță pe monahia Mihaela Păiuș. Construită la trecerea dintre secolele al XVII-lea
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
au păstrat doar stăreția, devenită după secularizare casa preotului și biserica devenită de mir. Chiliile de zid ce ocupau partea dinspre deal a incintei mănăstirii s-au dărâmat cu timpul. La anul 1890 se locuia încă în ele. În ședința Sinodului Mitropolitan a Mitropoliei Olteniei din data de 29 ianuarie 2008 s-a aprobat reînființarea Mănăstirii Sfinții Voievozi din orașul Baia de Aramă, ca mănăstire de călugărițe sub jurisdicția Episcopiei Severinului și Strehaiei, și având ca stareță pe monahia Isidora Rusu, urmând a
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
Domul Faustan" sau "Casa Faustei", palatul Lateran a fost în cele din urmă oferit episcopului Romei de către Constantin. Data exactă a donării nu este cunoscută, însă se crede că s-a realizat sub pontificatul papei Miltiade, pentru a găzdui un sinod în anul 313 ce a alunecat în declanșarea schizmei donatiste, prin declararea donatismului ca erezie. Bazilica palatului a fost lărgită și înfrumusețată, devenind în cele din urmă catedrala Romei, scaunul papilor ca patriarhi ai Romei. Sfințirea oficială a bisericii cât
Bazilica Sfântul Ioan din Lateran () [Corola-website/Science/329192_a_330521]
-
fost mutat de Constantin al II-lea în anul 357 și ridicat din nou în Circus Maximus. Sixtus al V-lea l-a așezat în locul său actual în anul 1587. Palatul Lateran a folosit drept loc de întrunire a multor sinoade. Au existat mai multe tentative de reconstrucție a bazilicii înainte de papa Sixtus al V-lea. Sixtus l-a angajat pe arhitectul său favorit - Domenico Fontana - pentru a revedea proiectul. O continuare a renovării a avut loc sub Francesco Borromini, angajat
Bazilica Sfântul Ioan din Lateran () [Corola-website/Science/329192_a_330521]
-
orașul a fost pus sub interdict, iar aristocrația și clerul s-au refugiat la Frankfurt pe Main, unde l-au ales în schimb pe Christian de Buch. Niciunea dintre elecții nu a fost recunoscută de către împăratul Frederic I Barbarossa. La sinodul desfășurat la Lodi, ambii arhiepiscopi aleși au fost depuși, iar Rudolf a fost excomunicat. În 1167, el a devenit episcop de Liège, o poziție aproape la fel de importantă pe plan secular cu cea de Mainz. Ca episcop, el l-a sprijinit
Rudolf de Zähringen () [Corola-website/Science/328531_a_329860]
-
Victor Puiu", (n. 27 februarie 1879, Pașcani - d. 10 august 1964, Franța), a fost un mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române refugiat în 1944 în Occident, condamnat în 1946 la moarte în contumacie de Tribunalul Poporului din București, excomunicat de Sfanțul Sinod al BOR în 1950 și reabilitat post mortem de acelasi for pe 25 septembrie 1990. A fost: Nicolae Iorga l-a apreciat că pe unul din cei mai culți clerici ortodocși români din perioada interbelică . Visarion Puiu a fost un
Episcopia Hotinului (Mitropolia Bucovinei) () [Corola-website/Science/328597_a_329926]
-
Kiss Rhéde, stră-străbunica M.S. Regina Elisabeta a II a Marii Britanii. Din ramura românească de Tӧvis (Teiuș), stră-strănepotul lui Petru, Ștefan (Istvan) Rácz (Ratz, Raț), a fost unul din cei doi epitropi laici care împreună cu Episcopul Atanasie Anghel și toți membrii sinodului au semnat în anul 1700, actul de înființare a Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. A îndeplinit mai multe funcții administrative importante, a fost primar de Alba Iulia, capitala Principatului Transilvaniei. Ulterior, în timpul ocupației habsburgice a fost guvernatorul Olteniei. Fiul
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
de credincioși români ai bisericii medievale din Teiuș prin Ștefan Racz (strănepot al ctitorilor Petru și Zamfira Racz) și prin episcopul Teofil (Toma) Seremi născut în Teiuș (care a început discuțiile de unire în anul 1693 și a condus primul Sinod al Unirii cu Biserica Romei), s-au situat în prima linie a marii acțiuni istorice de unire cu Biserica Romei finalizată în anul 1700. Ulterior comunitatea greco-catolică din Teiuș, devenită din ce în ce mai puternică și mai numeroasă, cum reiese din documentele istorice
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
precum ordinul ospitalier al Sfântului Ioan de la Ierusalim creat de fratele Gérard în jurul anului 1080 și oficializat printr-o bulă papală Pascal al II-lea în 1113sau ordinul militar al Templului creat de Hugues de Payns in 1120 cu ocazia sinodului de la Nablus (Nabulus). Înainte de crearea acestor “săraci cavaleri ai lui Hristos și ai templului lui Solomon”, Hugues de Payns a făcut parte cu siguranță din "milites sancti Sepulcri" încă din 1115. Ca și acestea, ordinul Sfântului Mormânt pe de-o
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
1565 s-a mutat la curtea regelui Ștefan Batori. Între anii 1565-1567 a trecut treptat la arianizm. În anul 1566 a făcut parte din parlamentul lublian că sol din voievodatul din Sieradz, iar în anul 1569 a luat parte la sinodul din Bełżyce. A murit în jurul anului 1587 în satul Miłkowice, probabil prin sinucidere. În timpul studiilor de la Zürich a lucrat la dicționarul latin-polon, lucru care s-a terminat probabil în anul 1546. În primăvara anului 1564 s-a mutat la Królewiec
Jan Mączyński () [Corola-website/Science/329413_a_330742]
-
în mijlocul studenților și a altor grupuri de peste 10 mii de prelegeri. De multe ori a vorbit la radio și televiziunea britanică despre ortodoxie. Vizitând în mod repetat URSS, el predică activ, participând la reuniunile oameni intelectuali în apartamentele acestora. În sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse în luna iunie 1990 a fost propus ca și candidat pentru scaunul Patriarhal ; Candidatura nu i-a putut fi acordată la scaun având în vedere faptul că acei candidați propuși trebuie să aibă cetățenia sovietică (care era
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
1750, aflat în pelerinaj la Muntele Athos, starețul Vasile l-a tuns în monahism sub numele de Paisie. Starețul Vasile de la Poiana Mărului a murit la 25 aprilie 1767, fără a se cunoaște astăzi locul unde a fost înmormântat. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în ședința sa din 4-5 martie 2003 canonizarea Cuviosului Vasile, cu data de prăznuire la 25 aprilie. Starețul Vasile de la Poiana Mărului a copiat o serie de manuscrise în limba slavonă și a scris
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
un membru marcant al Partidului Național Român, participând la toate conferințele naționale și semnând toate memoriile politice adresate conducătorilor monarhiei habsburgice. A participat la toate adunările generale ale ASTREI, fiind ales vicepreședinte și apoi președinte (1875-1877). A fost membru al Sinodului Arhidiecezan al Mitropoliei Ardealului și consilier fiscal mitropolitan. Iacob Bologa a murit la 18 mai 1888 în Sibiu, lăsând în urma sa un fiu (Valeriu) și două fiice (Ana și Măria). Potrivit medicului Lucian Valeriu Bologa, numele de familie al personajului
Iacob Bologa () [Corola-website/Science/335518_a_336847]
-
fie mutate în Valea Beqaa, pentru o perioadă de 2 ani. Noul patriarh, Nasrallah Sfeir încuraja dialogul dintre benzile militante și sprijinea Acordul Taif. De asemenea, patriarhul încuraja ideea de a avea inovație a bisericii. După multe decenii de campanile, sinodul a avut loc în cele din urmă în anul 2003. La acest sinod, participanții propuneau subiecte care afectau biserica maronită contemporană. De-a lungul timpului, comunitatea maronită a reușit să își mențină statutul autonom și a făcut contribuții semnificative pentru
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
Nasrallah Sfeir încuraja dialogul dintre benzile militante și sprijinea Acordul Taif. De asemenea, patriarhul încuraja ideea de a avea inovație a bisericii. După multe decenii de campanile, sinodul a avut loc în cele din urmă în anul 2003. La acest sinod, participanții propuneau subiecte care afectau biserica maronită contemporană. De-a lungul timpului, comunitatea maronită a reușit să își mențină statutul autonom și a făcut contribuții semnificative pentru independență statului libanez. Deși războiul civil a avut efecte devastatoare asupra dominantei politice
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
Iosif menționează 69 de orașe canaaniene din Galileea: Episcopia Libanului a fost una dintre cele nouăsprezece care aparțineau de Patriarhia Antiohiei. În cel de-al doilea secol creștin, episcopul libanez avea jurisdicție peste alte paisprezece episcopii. Problemele doctrinare tratate la sinoadele ecumenice de la Efes (431), Calcedon (451) și Constantinopol (680-681) erau încă departe de a fi clarificate atunci cand creștinii din Liban au avut de înfruntat un pericol extern: năvălirea arabilor musulmani. Din acel moment, comunitățile creștine rar au mai găsit prilejurile
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]