5,099 matches
-
sau de recțiunea cazuală care acționează cu direcția predicat-subiect. Un alt criteriu ar putea fi criteriul omisibilității termenilor relației (sau criteriul substituției cu zero), care, după părerea noastră, poate fi adoptat fără dificultăți de către gramatica tradițională ți în discutarea relației sintactice subiect-predicat, cu atât mai mult cu cât acest procedeu formal este folosit în gramatica tradițională în alte situații. În conformitate cu acest criteriu, se dovedește că în cadrul relației subiect-predicat nici unul dintre termeni nu este omisibil, nu se poate substitui cu zero, fără
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subiect-predicat nici unul dintre termeni nu este omisibil, nu se poate substitui cu zero, fără a prejudicia calitatea de enunț inteligibil a textului supus acestei probe. De aceea, se poate spune că relația dintre subiect și predicat se caracterizează prin interdependență sintactică și poate fi chiar numită interdependență. Sub acest aspect, ea se deosebește de relația predicatului cu complementul direct, unde apare o relație de subordonare, pentru că și Seara (eu) citesc, este un enunț reperat în limba română (deci, în această relație
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
interdependență predicativă: S ↔ P ↔ N pred. | ↑ ( săgeata dublă indică relația de interdependență, iar săgețile simple indică direcția restricțiilor formale). Față de cele arătate până acum, credem că este impropriu ca, la nivelul frazei, să numim „regente” propozițiile cu care stabilesc relații sintactice subiectivele, predicativele și completivele obligatorii, de vreme ce relația sintactică identificată este de interdependență. Credem că s-ar putea adopta termenul de propoziție inerentă pentru propoziția interdependentă față de subiectivă, predicativă și completivele obligatorii, în opoziție cu propoziția regentă, pentru propoziția determinată de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
indică relația de interdependență, iar săgețile simple indică direcția restricțiilor formale). Față de cele arătate până acum, credem că este impropriu ca, la nivelul frazei, să numim „regente” propozițiile cu care stabilesc relații sintactice subiectivele, predicativele și completivele obligatorii, de vreme ce relația sintactică identificată este de interdependență. Credem că s-ar putea adopta termenul de propoziție inerentă pentru propoziția interdependentă față de subiectivă, predicativă și completivele obligatorii, în opoziție cu propoziția regentă, pentru propoziția determinată de completive facultative etc. În concluzie, s-ar putea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ar putea adopta termenul de propoziție inerentă pentru propoziția interdependentă față de subiectivă, predicativă și completivele obligatorii, în opoziție cu propoziția regentă, pentru propoziția determinată de completive facultative etc. În concluzie, s-ar putea vorbi, credem, de următoarele tipuri de relații sintactice, caracteristice pentru determinanții predicatului (sau ai verbului la moduri nepersonale): Relații de dependență ( = determinare) 1. Interdependență conform a. subiectivă criteriului b. completivă conform criteriului substituției c. predicativă restricțiilor formale cu zero 2. Dependența unilaterală ( = subordonare) a. completivă b. predicativă conform
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
exprimări contradictorii. Termenul «subordonare» rămâne, astfel, să fie folosit numai pentru un tip de relație de dependență, și anume dependența unilaterală, caracteristică determinanților omisibili, care sunt într adevăr subordonați unui regent. După cum s-a constatat, în definirea tipurilor de relații sintactice s-a folosit două criterii: (I) criteriul omisibilității termenilor (sau proba substituției cu zero) și (II) criteriul restricțiilor formale (lărgind sfera lor). Am considerat că trebuie să se opereze o ierarhizare a acestor criterii, în sensul că proba substituție cu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
sfera lor). Am considerat că trebuie să se opereze o ierarhizare a acestor criterii, în sensul că proba substituție cu zero trebuie aplicată în primul rând (ea primează întrucât s-a dovedit a fi definitorie pentru stabilirea tipului de raport sintactic în toate situațiile), iar criteriul restricțiilor formale, într-o formă îmbunătățită, trebuie aplicat abia după aceea, pentru delimitări mai nuanțate. I. 6 Relația de incidență „Relația de incidență este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multor planuri în interiorul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
dovedit a fi definitorie pentru stabilirea tipului de raport sintactic în toate situațiile), iar criteriul restricțiilor formale, într-o formă îmbunătățită, trebuie aplicat abia după aceea, pentru delimitări mai nuanțate. I. 6 Relația de incidență „Relația de incidență este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multor planuri în interiorul unui același enunț care devine astfel un enunț complex”: „Cine ești tu?” fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte. Termenii implicați în relația de incidență sunt enunțuri, cu grade
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
tu? Absența termenului primar poate rămâne fără consecințe asupra autonomiei enunțului secund sau o poate submina, până la anulare: („Cine ești tu?”) fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte. Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective, în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții) - Știi, Mario, de ce te-am adus? Ascult, Măria-ta
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
că păsăruica astfel numită este chiar acel vrăbete grăsun...”, sau caracterul subordonator al conjuncțiilor căci, că, fiindcă: „Ferice de părinții care l-au născut, că bun suflet de om este, n-am ce zice.” Topica fixează caracter de incident enunțului sintactic - expresie a planului enunțării - într-un text lingvistic, organizat în stil direct. „ - Nu mai vrei să taci din gură, cauți ceartă! Zise el.” I. 7 Relația explicativă „Raportul sintactic explicativ a apărut pe terenul limbii române dintr-o structură «inițială
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
este, n-am ce zice.” Topica fixează caracter de incident enunțului sintactic - expresie a planului enunțării - într-un text lingvistic, organizat în stil direct. „ - Nu mai vrei să taci din gură, cauți ceartă! Zise el.” I. 7 Relația explicativă „Raportul sintactic explicativ a apărut pe terenul limbii române dintr-o structură «inițială» cu raport sintactic de subordonare cauzală (în care existau, exprimate, și cauza, în elementul subordonat, și efectul, în elementul regent), printr-un anacolut generalizat constând în sărirea peste o
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
planului enunțării - într-un text lingvistic, organizat în stil direct. „ - Nu mai vrei să taci din gură, cauți ceartă! Zise el.” I. 7 Relația explicativă „Raportul sintactic explicativ a apărut pe terenul limbii române dintr-o structură «inițială» cu raport sintactic de subordonare cauzală (în care existau, exprimate, și cauza, în elementul subordonat, și efectul, în elementul regent), printr-un anacolut generalizat constând în sărirea peste o parte a «comunicării», anume, peste «elementul regent», care reprezintă efectul în structura «inițială» (cu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subordonare cauzală (în care existau, exprimate, și cauza, în elementul subordonat, și efectul, în elementul regent), printr-un anacolut generalizat constând în sărirea peste o parte a «comunicării», anume, peste «elementul regent», care reprezintă efectul în structura «inițială» (cu raport sintactic de subordonare cauzală); în felul acesta, structura actuală (cu raport sintactic explicativ) are tot doi termeni ca și structura inițială (cu raport sintactic de subordonare cauzală), numai că, în locul cauzei și a efectului din structura «inițială», acum există explicativul (termenul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și efectul, în elementul regent), printr-un anacolut generalizat constând în sărirea peste o parte a «comunicării», anume, peste «elementul regent», care reprezintă efectul în structura «inițială» (cu raport sintactic de subordonare cauzală); în felul acesta, structura actuală (cu raport sintactic explicativ) are tot doi termeni ca și structura inițială (cu raport sintactic de subordonare cauzală), numai că, în locul cauzei și a efectului din structura «inițială», acum există explicativul (termenul care «inițial» exprima cauza) și explicatul [termenul constituit din ceea ce a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
peste o parte a «comunicării», anume, peste «elementul regent», care reprezintă efectul în structura «inițială» (cu raport sintactic de subordonare cauzală); în felul acesta, structura actuală (cu raport sintactic explicativ) are tot doi termeni ca și structura inițială (cu raport sintactic de subordonare cauzală), numai că, în locul cauzei și a efectului din structura «inițială», acum există explicativul (termenul care «inițial» exprima cauza) și explicatul [termenul constituit din ceea ce a rămas din contextul «inițial» după ce nu a mai existat (în sensul generalizării
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
există explicativul (termenul care «inițial» exprima cauza) și explicatul [termenul constituit din ceea ce a rămas din contextul «inițial» după ce nu a mai existat (în sensul generalizării neexprimării pentru vorbitorii de limbă română) efectul, care trebuia să fie regent]”. Așadar, raportul sintactic explicativ este raportul - marcat prin joncțiunea (cu conjuncții mixte / intermediare de felul căci, pentru că, din cauză că etc.) asociată cu pauza și intonația dintre un termen explicat (prin care de obicei se transmite o informație, iar rar ceea ce se transmite este necunoașterea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
clasificarea, un act de voință sau o cerere de informații) și un termen explicativ (prin care se justifică informația - eventual necunoașterea informației la care nu se așteaptă clasificarea, actul de voință sau cererea de informații - din termenul explicat). Acest raport sintactic nu apare în limitele părții de propoziție, ale propoziției și ale substitutului de propoziție / frază, fiind posibil doar la nivelul frazei și al textului. La nivelul frazei, raportul sintactic explicativ are termenul explicat și termenul explicativ concretizați în propoziții, care
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de voință sau cererea de informații - din termenul explicat). Acest raport sintactic nu apare în limitele părții de propoziție, ale propoziției și ale substitutului de propoziție / frază, fiind posibil doar la nivelul frazei și al textului. La nivelul frazei, raportul sintactic explicativ are termenul explicat și termenul explicativ concretizați în propoziții, care propoziții au, frecvent, topică fixă (explicativul la dreapta explicatului) dacă explicativul este introdus prin căci, că, iar rar topică dominantă (în varianta obiectivă cu explicativul la dreapta explicatului; în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
explicativul la stânga explicatului) dacă explicativul este introdus prin pentru că, din cauză că etc.; compară lăstunii (numai) par rândunele, căci / pentru că, din cauză că etc. nu sunt (chiar) rândunele cu pentru că / din cauză că etc. nu sunt (chiar) rândunele, lăstunii (numai) par rândunele. La nivelul textului, raportul sintactic explicativ are aceiași doi termeni (termenul explicat și termenul explicativ) ca la nivelul frazei, dar aceștia sunt concretizați, tipic, în fraze (pentru faptul că uneori în text sau termenul explicat, sau termenul explicativ sunt reprezentați prin propoziții), care fraze - din
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
aceștia sunt concretizați, tipic, în fraze (pentru faptul că uneori în text sau termenul explicat, sau termenul explicativ sunt reprezentați prin propoziții), care fraze - din punct de vedere al topicii - se comportă la fel ca propozițiile explicative. CAP.II RAPORTUL SINTACTIC DE DUBLĂ SUBORDONARE SIMULTANĂ „Subordonat cu dublu regent poate fi un segment de propoziție sau o propoziție subordonată echivalentă cu segmentul”. Subordonatul are doi termeni regenți: unul principal(termen regent propriu-zis), celălalt secundar(termen regent de referință). În această categorie
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
etc. Pe de altă parte însă, subordonatul cu dublu regent simultan este o parte secundară de propoziție controversată, având cei doi regenți cu statut egal: regentul verbal și regentul nominal. Între 1957 și 1962 el a fost evidențiat ca unitate sintactică distinctă,cu individualitate proprie, dându-i-se diferite denumiri: atribut circumstanțial, nume predicativ circumstanțial, predicat circumstanțial, complement al calității, element predicativ suplimentar, atribut predicativ, circumstanțial de mod acordat, circumstanțial al stării, nume predicativ de gradul III, element predicativ necesar, predicativ
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
scapă. A luat drept realitate ceea ce era fals în om.), apoi pronume (Alta nu se află mai frumoasă; Boierul m-a luat de nebun.) și numeral (Amândoi umblau duși pe gânduri pe aleile parcului.). Regentul nominal poate avea orice funcție sintactică. Uneori acesta este implicit (Prost se naște el, cineva, prost crește, prost moare.) Așadar conținutul subordonatului cu dublu regent simultan cumulează funcțiile sintactice impuse de cei doi regenți, de tip nominal, respectiv, de tip verbal. Altfel spus, funcția sintactică cu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
nebun.) și numeral (Amândoi umblau duși pe gânduri pe aleile parcului.). Regentul nominal poate avea orice funcție sintactică. Uneori acesta este implicit (Prost se naște el, cineva, prost crește, prost moare.) Așadar conținutul subordonatului cu dublu regent simultan cumulează funcțiile sintactice impuse de cei doi regenți, de tip nominal, respectiv, de tip verbal. Altfel spus, funcția sintactică cu dublă subordonare simultană este caracterizată de faptul că este, concomitent, determinant al verbului și al numelui, arătând „o lucrare sau o stare simultană
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
funcție sintactică. Uneori acesta este implicit (Prost se naște el, cineva, prost crește, prost moare.) Așadar conținutul subordonatului cu dublu regent simultan cumulează funcțiile sintactice impuse de cei doi regenți, de tip nominal, respectiv, de tip verbal. Altfel spus, funcția sintactică cu dublă subordonare simultană este caracterizată de faptul că este, concomitent, determinant al verbului și al numelui, arătând „o lucrare sau o stare simultană cu lucrarea sau starea exprimată prin verbul determinat”. În ceea ce privește forma funcției cu dublă subordonare simultană, aceasta
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
tale mici. De mult toată lumea îi zice Graziela. d) complementul de agent: Lui nu-i tihnea țigara decât fumată singur. Dintre aceste patru tipuri sunt frecvente construcțiile referitoare la subiect și la complementul direct. Pentru propozițiile dublu subordonate simultan, analiza sintactică elementară prevede numai identificarea propoziției corelate, a cuvântului corelat, și precizarea funcției în frază (este predicativă). Raportul de dublă subordonare simultană se realizează atât la nivelul propoziției (când avem funcția sintactică cu dublă subordonare simultană) cât și al frazei (când
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]