8,304 matches
-
drept răsplată pentru faptele ei rele. Mi-o și imaginam la înmormântare, o ceremonie ieftină și de prost-gust organizată la subsolul unui salon dubios de pompe funebre. Înnebunită de durere, cu lacrimile curgându-i șuvoi din ochii înroșiți, mi-ar smulge probabil cadavrul din coșciug, jelindu-se beată: „Nu-l luați de la mine! De ce trebuie ca cele mai frumoase flori să se ofilească și să cadă de pe ram?“ Funeraliile ar degenera probabil într-un adevărat circ, cu mama care și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gâtul meu de furculița ruginită a lui Clyde, blestemând și amenințând cu strigăte ca în tragediile grecești. Îmi imaginez că procedura implică multe elemente de spectacol. Totuși, regizată de mama mea, tragedia inerentă ar putea oricând să devină o melodramă. Smulgând crinul alb din mâna mea neînsuflețită, îl va rupe în jumătate bocindu-se spre cei care mă jelesc, îmi vor binele, sărbătoresc sau au venit din întâmplare: „Asemenea acestui crin a fost și Ignatius! Acum și unul și altul sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
crinul alb din mâna mea neînsuflețită, îl va rupe în jumătate bocindu-se spre cei care mă jelesc, îmi vor binele, sărbătoresc sau au venit din întâmplare: „Asemenea acestui crin a fost și Ignatius! Acum și unul și altul sunt smulși din viață și distruși!“ Vrând să-l arunce înapoi în sicriu, incapabilă cum este să țintească, va arunca crinul drept în fața mea palidă. Pentru mama mea am trimis în zbor o rugăciune Sfintei Zita din Lucea, care și-a trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întâmplat, Gus? O problema pe care n-ai rezolvat-o corect? Ceva de competența ta, pentru care ai delegat altă persoană? — Da. E o problemă. O problemă care ar putea să ne coste și cămașa de pe noi. — Cum? Doamna Levy smulse scrisoarea din mâna lui Gonzalez. O citi și se transformă într-o Muma-Pădurii. Buclele date cu fixativ deveniră șerpi. Nu te-ai lăsat până n-ai făcut-o! Orice numai să te răzbuni pe tatăl tău, să-i distrugi fabrica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fac afaceri cu sume mici, George deschise portofelul și-i dădu lui Ignatius opt dolari. — Uite. Cu cei doi pe care ți i-am dat, fac zece. Pentru toată săptămâna. Ignatius, fericit, băgă în buzunar și aceste bancnote și apoi smulse de sub brațul lui George unul dintre pachete, spunând: — Trebuie să văd despre ce este vorba. Vinzi probabil droguri copiilor. — Hei! strigă George. Nu pot plasa marfa dacă-i deschisă. — Cu atât mai rău pentru tine. Ignatius se feri de băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru Demnitatea Maurilor, căzuse acum și alt prăpăd peste capul lui. O, Fortuna, târfă afurisită! Seara abia începuse. Nu se putea întoarce în Constantinopole Street, la ploaia de atacuri cu care îl aștepta mama sa. Nu acum, când îi fusese smuls pe neașteptate momentul culminant pentru care se pregătise sufletul său. Timp de aproape o săptămână nu se gândise decât la reuniunea pentru start. Acum, gonit din arena politică de trei fete dubioase, stătea frustrat și furios pe dalele umede ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lance ar fi putut fi domnișoara O’Hara! Bună de aruncat drept între ochii batjocoritori ai Myrnei. Ignatius se mai uită o dată la fotografie și îi lăsă gura apă. Ce fel de animal avea oare? Seara mai putea fi încă smulsă din ghearele eșecului. Scărpinându-se cu o mână pe cealaltă, se gândi că cel puțin pentru a fi în siguranță era mai bine să se îndepărteze. Cele trei fete bezmetice ar putea să-și pună în practică amenințarea. Porni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bar, înainte ca barmanul să o poată opri și veni la Ignatius, care stătea lipit de scenă, de parcă aceasta ar fi fost o sobă caldă. — Vrai ceva de băut, puiule? O răsuflare fetidă se filtra prin mustața lui Ignatius. Își smulse eșarfa de la șapcă și-și apără nările cu ea. — Mulțumesc, da, răspunse el cu vocea înăbușită. Un Doctor Nut, dacă ești amabilă. Și ai grijă să fie foarte rece. — Să văd ce avem, spuse enigmatic femeia și tropăi îndărăt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fie teamă să-mi spui, mamă. Simt după cum mă doare că trebuie să fie ceva fatal. — Taci din gură și uită-te la asta, spuse cu voce ridicată doamna Reilly, aruncând un ziar peste bandajul lui Ignatius. — Soră! Doamna Reilly smulse ziarul de pe fața lui și-i dădu cu palma peste mustață. — Taci din gură, nebunule, și uită-te la ziarul ăsta. Vocea ei era spartă. Suntem ruinați! Sub titlul „INCIDENT SĂLBATIC PE BOURBON STREET“, Ignatius văzu aliniate trei fotografii. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu Ignatius? îl întrebă doamna Reilly. Domnul Levy se prezentă. E el în persoană! Sper că n-ați luat în serios scornelile alea caraghioase pe care vi le-a spus acu’ câteva zile la telefon. Eram prea obosită să-i smulg telefonu’ din mână. — Nu am putea intra cu toții în casă? întrebă domnul Levy. Aș dori să vorbesc cu el între patru ochi. — Pentru mine nu mai are importanță, spuse indiferentă doamna Reilly. Privi în lungul străzii și văzu vecinii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai înțeleaptă decât am considerat-o. Presupun că femeia aceasta știe foarte multe și că apatia ei este o fațadă a resentimentului ei aparent față de Levy Pants. Devine mai coerentă când vorbește despre pensionare.“ — Iată dovada, domnule Levy, spuse Ignatius, smulgând dosarul din mâinile lui. Interogați-o pe hoașca de Trixie! Senilitatea ei este o prefăcătorie. Face parte dintr-un sistem al ei de apărare împotriva muncii și a companiei. De fapt urăște Levy Pants pentru că nu o lasă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acelui guvern stă sub semnul îndoielii. Nu a fost prima dată când organizații teroriste au dobândit succesul și a au reușit să formuleze programul politic. În Columbia, guvernul anterior a acceptat de fapt ca o parte a națiunii să fie smulsă și guvernată de teroriști, gruparea FARC, pentru a-i concilia; un adevărat armistițiu. Această atitudine nu este sustenabilă. Dacă se va permite triumful complexului global industrial terorist-criminal, societatea modernă este terminată. ASCENSIUNEA TERORISMULUI ECOLOGIC: 2019 Cele mai multe țări industrializate nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Echipa japoneză de la NHK era tăcută, dar, lângă ei, echipa CNN din Singapore șoptea, murmura și schimba lentilele, zăngănind niște cutii de metal. Echipa britanică a canalului Sky TV din Hong Kong venise îmbrăcată nepotrivit. Acum își scoseseră adidașii și își smulgeau lipitorile dintre degete, înjurând. Nici o șansă. Hagar avertizase companiile despre condițiile din Sumatra și despre cât de dificil era să filmezi acolo. Le recomandase să trimită echipe de fotografi pentru fauna din sălbăticie, experimentate în munca de teren. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe bărbos și unul dintre pantofii lui intră direct în gura acestuia. Vehiculul alunecă pe lateral, până se opri. Dave își scoase piciorul din pantof, lăsându-l în gura bărbosului. Din urechea acestuia țâșnea sânge în toate direcțiile. Dave își smulse și celălalt pantof, ocoli până în spatele ambulanței și reuși, cu ceva efort, să deschidă ușile. Bărbatul în halat alb era întins pe o parte, sângele curgându-i din gură. Jamie era sub el, țipând. Dave îl trase pe bărbatul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
adulți care o fac din nou ... Adulți care o fac din nou. Brad se cutremură. Știau. Iar acum, tipul acesta, cu chip frumos și vorbă dulce îl conducea spre oamenii în halate albe. Era clar că îl prinseseră, așa că își smulse mâna, dar bărbatul chipeș nu-i dădu drumul. Inima lui Brad bătea cu putere și simți cum era invadat de panică. Se aplecă și își scoase pistolul din toc. — Nu! Dă-mi drumul! Bărbatul chipeș îl privi șocat. Unii începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
studios. Părul Închis la culoare era tuns scurt. Rose bănuia că-l mai văzuse Înainte, Însă nu-și putea aminti unde și când. Sunt bune, nu-i așa? Întrebă Rose. Din păcate, nu toată lumea are destulă minte ca să le aprecieze... Smuls din meditație, tânărul tresări și se Întoarse spre femeia roșie la față și plinuță care răsărise lângă el și, ținând Încă În fiecare mână câte o conservă cu boabe de năut, roși. Fiindcă fusese luat prin surprindere, nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e foarte bun. — Și el e armean? a Întrebat În șoaptă doamna Grinnell când Mustafa a ieșit din Încăpere. — Sigur că nu, a zis Rose cu o voce pierită. Doar că au unele lucruri În comun. Soneria a sunat ascuțit, smulgând-o pe Armanoush din transa ei și făcându-i pe toți ceilalți să tresară cuprinși de panică. Nu era nici măcar șapte. Punctualitatea, după cât se părea, nu era una din calitățile lui Matt Hassinger. Ca și când ar fi fost acționate de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a răspuns. Atunci domnul Bitter a sărit jos și s-a așezat lângă pat, periculos de aproape de mătușa Zeliha care era cufundată Într-un somn adânc. Ochii au Început să-i străluceacă din cauza ideii care-i trecuse prin cap. A smuls brutal capătul așternutului, cât pe ce s-o trezească pe mătușa Zeliha și și l-a Înfășurat În jurul capului ca pe un văl. — Dă-mi voie să-ți spun ceva, a spus domnul Bitter cu mâinile În șolduri, subțiindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Se simțea că trebuia să facă eforturi ca să se stăpînească, să-și canalizeze pornirile. Ți-aduci aminte ziua cînd a fost cît pe ce să te bată? — Da! Parcă-l văd cum venea după mine pe coridor gata-gata să-mi smulgă brațul. — L-ai făcut imbecil. — Ești sigură? CÎți ani aveam? — Eram destul de mici, cred că aveai opt ani. Mi-e greu să cred că am Îndrăznit să-i spun „Imbecilule“! — Aveam niște baloane și, ca să te pedepsească, ți-a spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe a mea! Și pe tata! Toată lumea asta cu pretenții descoperise cumva simbolismul sexual al acelui inofensiv ghiozdan? Nu eram totuși un satir, doamnă Jourdan, nu făceam altceva decît să duc ghiozdanul fiicei dumneavoastră, nu aveam de gînd să-i smulg În plină stradă primul ei sutien, a cărui prezență o ghiceam pe sub bluza albă. Maryse nu purta sutien și Îi vedeam sînii cînd se apleca să mă ajute să fixez trepiedul camerei cu pietre. Avea niște rochii cu nasturi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
crezut-o studentă, a izbucnit În rîs și m-a mîngîiat pe obraz: „De ce vii aici la vîrsta ta? N-ai pe nimeni? Nu ți-ai găsit o iubită? Dar nu mai fii așa nervos! Relaxează-te! Nu ți-o smulg“. N-aș fi Îndrăznit să-mi plimb mîna de sus În jos așa cum o făcea ea, cu vigoarea unui olar care vrea să vadă cum se ivește din lut gîtul unui urcior. Urciorul cel prost eram eu, știam prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să Înțelegi totul, Îmi spusese dr. Zscharnack (era laitmotivul lui: de fiecare dată cînd Înțelegeam ceva Înaintea lui, mă oprea cu veșnicele: „nu așa de repede, nu așa de repede!“). Îi adusesem o pagină din Copilăria copiilor mei. Nu mai smulsesem pînă atunci o pagină dintr-o carte, dar atunci a fost prea de tot. Lectura mă enervase atît de tare că nu mă mai puteam concentra să pun semne de punctuație pe margini. Dacă tata ar fi scris un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Groaznic! strigă Anna Alexandrovna, ducându-și o mână la fața ei brusc albită. Katia fugi la ea și o îmbrățișă. ă Nu este niciodată ușor să dăm asemenea vești, se înclină Porfiri vinovat. ă Oh, săracul Boria, strigă Anna Alexandrovna, smulgându-se din îmbrățișarea menajerei. Este în regulă, Katia. Sunt bine, Katia. Dar se împletici când Katia îi dădu drumul. Porfiri îi întinse o mână, dar aceasta fusese refuzată cu o scuturare de cap. Vă rog, domnule...? ă Porfiri Petrovici, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lor, pentru sufletele tuturor. ă Spui prostii. De ce să-mi pese și de sufeltul altuia când îl am pe al meu? Poate că am spus așa ceva în trecut. Dar nu a fost decât un truc. O tehnică. Pentru a le smulge depoziția. Asta este tot ce mă interesează. ă Asta am și vrut să spun. ă Dar nu pentru motivele la care te gândești tu. Din partea mea, pot să putrezească cu toții în iad. Eu nu pot să am compasiunea pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Fraulein Keller nu poate vedea lucrurile decât așa cum le vrea ea, dădu Lilia cu putere din cap. ă Asta-i drept, spuse Porfiri zâmbind. Dar apoi fața îi deveni serioasă amintindu-și prin ce a trebuit să treacă pentru a smulge informații de la matroană. Dar, Lilia, uită-te și tu la toate astea, la rochia ta, la jucăriile Verei. Când te-am văzut la stația de poliție era-i îmbrăcată numai în zdrențe. ă Purtam ce trebuia să port. ă Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]