12,660 matches
-
suveranitatea din interior și anarhia din exterior. Anarhia internațională, ca punct teoretic de plecare, oferea disciplinei un teritoriu sigur, avînd în vedere că tema ei principală, studiul războiului, era împărțită cu alte discipline care studiau conflictul, cum ar fi politica, sociologia și psihologia. Scientismul în practică: dezbaterea polaritate - stabilitate Abordarea științifică este adesea pusă în legătură cu natura din ce în ce mai cantitativă a relațiilor internaționale. Exemplul cel mai obișnuit pe care-l regăsim în tratate cu privire la aceast aspect este faimosul proiect referitor la corelativele războiului
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
li se opuneau tradiționaliștii, reprezentați în principal de școala engleză a relațiilor interna-ționale, care studiau această disciplină ca istorie a societății internaționale și a expansiunii ei, printr-o analiză a normelor sale. A treia arie cuprindea orientarea de mijloc, a sociologiei istoriei (Meyers 1984), o școală ce căuta să evite deopotrivă istoria diplomatică empirică și teoria științifică, dar se inspira în schimb din teoria normativă și din sociologia lui Weber. Această orientare este reprezentată de scrierile lui Raymond Aron și Stanley
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
o analiză a normelor sale. A treia arie cuprindea orientarea de mijloc, a sociologiei istoriei (Meyers 1984), o școală ce căuta să evite deopotrivă istoria diplomatică empirică și teoria științifică, dar se inspira în schimb din teoria normativă și din sociologia lui Weber. Această orientare este reprezentată de scrierile lui Raymond Aron și Stanley Hoffmann (1965), dar într-o oarecare măsură și de Richard Rosecrance (1977 [1963]), care a încercat să îmbine limbajul teoriei sistemelor cu o analiză sociologicoistorică. 4. Realismul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
legitime; problema fundamentală a identității sale, pusă în umbră de realism timp de cîteva decenii, a ieșit din nou la iveală. Deși cu o anumită reținere, disciplina a început să se descrie într-un nou mod. Bazîndu-se pe cercetările de sociologie a cunoașterii, și mai ales pe studiile lui Kuhn, disciplina nu mai era definită printr-un singur domeniu de studiu sau printr-o singură școală, ci mai abstract, prin dezbateri între școli de gîndire reciproc ireductibile. Realismul a fost exilat
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
opereze cu relațiile transnaționale dintre actori economici, dar și ne-economici. Singura cutie neagră rămasă era acum sistemul intern. Intervenția sa în procesul luării deciziilor era desigur cunoscută. Dar studiul relațiilor sociale sau al dinamicii politicii interne era lăsat pe seama sociologiei sau a științei politice. Cercetătorii din domeniul relațiilor internaționale trebuiau să țină seama de rezultatele cercetărilor întreprinse în alte discipline, în măsura în care ele afectau comportamentul politic extern. De asemenea, acțiunile interne ale statului, dacă nu erau cauzate de factorii transnaționali sau
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
liberalilor (Keohane și Nye 1987: 729; Nye 1988; Keohane 1989). MIȘCAREA BUTURILOR: POZIȚIA REFRACTARĂ A LUI WALTZ Cartea lui Waltz este plină de dihotomii cu ajutorul cărora el distanțează teoria sa de realiștii preștiințifici. El îi atacă pe realiștii din tradiția sociologiei istorice. O soartă asemănătoare este rezervată și teoretizărilor inductive, pe care el pare să le definească drept o cunoaștere derivată din generalizări empirice. Waltz ridiculizează explicațiile bazate pe stat, pe care le consideră reducționiste sau, într-un mod mai degrabă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dacă ținem seama de efectele forțelor care acționează în afara sferei de aplicabilitate a teoriei." (Waltz 1979: 124-5) Așa este; și acest lucru decurge în mod cît se poate de logic. Waltz îi critică pe Aron, Hoffman și Rosecrance, precum și școala sociologiei istorice, pentru faptul de a fi inductivi (Waltz 1979: 44), în timp ce perspectiva sa este întemeiată din punct de vedere științific și deductivă.1 Totuși, atunci cînd este pus în situația să aleagă între a susține fie o versiune a testabilității
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
caracterul sistemic al teoriei sale. Din nou, ca și în cazul falsificaționismului deductiv, Waltz n-a reușit pînă la urmă să aducă un argument convingător împotriva adversarilor săi realiști, cum ar fi autorii clasici ai școlii engleze sau ai școlii sociologiei istorice (vezi capitolul 3). O parte dintre variabilele lor de bază, cum ar fi distribuția regimurilor politice sau normele general acceptate, deși nu sînt în sens strict materiale, sînt caracteristici sistemice. În plus, propria sa teorie, în pas cu moda
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fervent antiinductivist. Relaxînd asumpțiile sistemice și falsificaționist-deductive, Waltz a pierdut cele două elemente cu ajutorul cărora și-ar fi putut distinge teoria sa asupra relațiilor internaționale de teoriile preștiințifice, adică de cele situate la nivelul unităților și de cele bazate pe sociologia istorică. Singurul lucru asupra căruia Waltz nu pare să șovăie niciodată este apărarea unui caracter determinat exclusiv de putere al politicii internaționale: structura este definită de distribuția puterii; actorii reacționează în conformitate cu poziția lor în cadrul acesteia; acțiunea lor tinde inevitabil să
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
academică. Într-ade-văr, realismul ca școală de gîndire a rămas în afara categoriilor autodefinitorii ale disciplinei. Matricea metateoretică în anii '80 Dezbaterea metateoretică s-a concentrat asupra a două dihotomii importante, care au caracterizat multă vreme filosofia ștințelor sociale: Verstehen-Erklären (înțelegere-ex-plicație) din sociologia germană și agent-structură. Acestea vor oferi cele patru puncte cardinale ale construcției unei matrici metateoretice. Disputa explicație-înțelegere a cunoscut cîteva etape în cadrul teoriei sociale, în care pozițiile lor respective au fost actualizate. Povestea începe cu însăși originea sociologiei ca disciplină
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
înțelegere-ex-plicație) din sociologia germană și agent-structură. Acestea vor oferi cele patru puncte cardinale ale construcției unei matrici metateoretice. Disputa explicație-înțelegere a cunoscut cîteva etape în cadrul teoriei sociale, în care pozițiile lor respective au fost actualizate. Povestea începe cu însăși originea sociologiei ca disciplină. În secolul al XIX-lea, Auguste Comte, dar și Karl Marx și Émile Durkheim într-o oarecare măsură, și-au propus să explice evenimentele cu ajutorul unor legi sociale asemănătoare celor din științele naturii: acesta a fost momentul pozitivismului
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Ea are mai multe fețe, dar cel puțin două trăsături importante ne duc înapoi cu gîndul la Max Weber, care a cunoscut o revenire spectaculoasă în științele sociale și în disciplina relațiilor internaționale. Există, pe de o parte, întîlnirea dintre sociologia istorică realistă clasică (vezi cap. 3) și materialismul istoric în formele sale istoricistă sau gramsciană. El extrage esențialul din subiecte cum ar fi revoluția (Halliday 1990, care se referă la weberianul Rosecrance 1977 [1963]). Mai ales internaționalizarea crescîndă a sociologilor
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dependența, cît și cu abordările clasice engleze în conceptualizarea statului și a relațiilor stat-societate (Evans, Rueschemeyer și Skocpol 1985; Halliday 1987; Banks și Shaw 1991; Palan 1992, Navari 1991). Într-adevăr, acest teren weberian, unde dependența și realismul clasic întîlnesc sociologia comparativă, poate fi o cale de a defini un cadru pentru economia politică internațională, așa cum demonstrează cîteva contribuții din Review of International Political Economy, lansată în 1994. Cealaltă întîlnire weberiană cade parțial în afara matricii, pentru că ea se leagă de interesul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Wendt contra Hollis și Smith. Al doilea exemplu se referă la dificultatea distincției dintre naturalism și interpretivism atunci cînd avem în vedere teoriile acțiunii raționale. Matricea propusă deosebește între o versiune mai interpretivistă și una naturalistă, prima fiind subsumată unei sociologii istorice weberiene, iar cealaltă alegerii raționale. Însă aceasta nu este o distincție de la sine înțeleasă. Elementul înșelător este faptul că însăși alegerea rațională se referă la o acțiune intențională: ea se referă la gîndirea individuală. În confruntarea cu această referire
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
înțeleg altfel cercetarea empirică, au alte asumpții ontologice (asupra structurilor sau asupra unităților intersubiective), sau pentru că nu împărtășesc aceeași viziune normativă asupra lumii, dacă aceasta din urmă viziune nu este complet eliminată. De aceea, Keohane reunește abordări hermeneutice critice în sociologia istorică sau în materialismul istoric (Cardoso 1977; Cox 1986 [1982]): epistemologii realiste științifice (MacLean 1981, 1988; Wendt 1987; Tooze 1988; Dessler 1989), epistemologii constructiviste (Onuf 1989) și poststructu-ralism (Der Derian și Shapiro 1989). Nu e momentul să ne oprim asupra
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care este ca atare tot un eveniment, este considerată non-empirică. Este ironică dacă ceea ce fac experții este considerat nesemnificativ, așadar empiric neglijabil, pentru că relevanța acestei activități este însăși justificarea multor studii raționaliste. POSTPOZITIVISMUL SAU UN DÉJÀ VU AL POSITIVISMUSSTREIT DIN SOCIOLOGIA GERMANĂ Acestea fiind spuse, tipologia lui Keohane inspiră încă modalitatea de auto-identificare a multor cercetători, atît din cadrul orientării principale, cît și a celor care își fac un titlu de mîndrie din a fi reflectiviști. Acest lucru se întîmplă în ciuda plictiselii
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
chestiunile metateoretice. Această dezbatere foarte personalizată, și adesea caustică, apare în ochii observatorilor germani ca un déjà vu (Meyers 1994). Într-adevăr, cele două tabere par să reia o formă reactualizată a Positivismusstreit (disputa pozitivismului), care a avut loc în sociologia germană la sfîrșitul anilor '60 și începutul anilor '70 și i-a inclus pe Theodor Adorno și Jürgen Habermas, precum și pe Ralf Dahrendorf și Karl Popper (Adorno ș.a. 1969). Începînd cu acea perioadă, fundalul războiului rece s-a estompat în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
elitelor, cum ar fi neoliberalismul și consensul de la Washington (Gill 1990). În timp ce realiștii oferă, în mod tradițional, noilor generații de practicieni principiile unei diplomații care s-a dovedit deja satisfăcătoare, însăși înțelegerea noii diplomații cere observatorilor să aibă cunoștințe de sociologie și econo-mie politică, care depășesc modul de a vedea lumea al realiștilor clasici. Cunoașterea codurilor diplomatice clasice nu mai este suficientă. În noua diplomație, ca și în actuala politică globală, nu există nici o cale de întoarcere spre trecuta unitate a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Back to the Future: Instability in Europe after the Cold War', International Security 15, 1 (Summer), pp. 5-56. Meinecke, Friedrich (1965 [1924]) Machiavellism: the doctrine of raison d'état and its place in modern history, New York: Praeger. Merle, Marcel (1982) Sociologie des Relations Internationales, 3rd edn, Paris: Dalloz. Meyers, Reinhard (1994) 'Virtuelle Scheingefechte im ontologischen Cyberspace? Nachfragen zum Duktus und zum Gehalt einer Theoriedebatte', Zeitschrift für Internationale Beziehungen 1, 1 (Juni), pp. 127-37. -(1990) 'Metatheoretische und methodologische Betrachtungen zur Theorie der
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Ben (1976) 'Mr X and Containment', Slavic Review 35, pp. 1-32. Yergin, Daniel (1978) Shattered Peace: The Origins of the Cold War and the National Security State, Boston: Houghton Mifflin. Cuprins Prefață . . . . . . 5 Cuvînt către cititor . . . . 17 1. Premisele unei sociologii istorice a realismului . 21 Partea I. Realismul în perioada dintre politica de îngrădire și cea de destindere . . . 43 2. Realismul clasic: Carr, Morgenthau și criza securității colective . . . . . 45 3. Evoluția conceptelor realiste fundamentale în timpul celei de-a doua dezbateri . . . . 75
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
teorie pur inductivă a cunoașterii. Teoria cunoașterii propusă de Weber era una neokantiană. Weberienii acceptau întru totul perspectiva kantiană asupra construirii cunoașterii (prin conferirea de înțelesuri), adică existența unor categorii care întemeiază posibilitatea însăși a cunoașterii. Totuși, ceea ce respingea școala sociologiei istorice era abordarea bazată pe legea acoperitoare, specifică pozitivismului. 2 Această definiție a behavioralismului este cam bizară. De obicei, behavioralismul este definit ca o teorie care își propune să explice comportamentul, care este o variabilă dependentă, pe baza schemei stimul-răspuns
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
motive.18 Ceea ce uneori este cunoscut sub numele de "noua stângă", de exemplu Școala din Frankfurt care-i include pe Adorno, Horkheimer și Marcuse, combina câteva elemente ale gândirii marxiste (îndeosebi umanistul Marx așa cum apare în Manuscrisele din 1844) cu sociologia weberiană și psihanaliza freudiană. Acest marxism "critic" critica statul bunăstării sociale pentru suprimarea potențialului revoluționar al clasei muncitoare precum și a creativității libere a individului prin birocrația excesivă. Cel puțin câțiva dintre partizanii noii stângi pledau în favoarea dreptului la opinie al
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
că au descoperit fundamentele societale ale acestei diversități în natura structurii familiale. Ei fac diferența între două forme de bază ale familiei: famille nucléaire (ad litteram, "familia nucleară" dar nu cu același sens în care acest termen este folosit în sociologia anglofonă 6) care este compusă din tată, mamă și copii necăsătoriți (când copiii se căsătoresc, părăsesc familia de origine pentru a forma o nouă "familie nucleară") și famille souche (ad literam, "familia de origine", adică, cea care include câteva generații
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
să negocieze cu aceștia pentru a produce o viziune locală comună. Prima analiză științifică socială serioasă a complexităților sistemului administrativ francez 7 a fost lucrarea lui Michel Crozier care, în anii 1960, a început să aplice abordarea teoretică cunoscută ca sociologia organizațională ce fusese dezvoltată în Statele Unite 8. Inspirat de abordarea inițiată de Crozier, Jean-Pierre Worms a efectuat un studiu empiric asupra prefecturii și al legăturilor acestora cu restul sistemului administrativ 9. Worms a găsit organizarea prefectorală ca pe o lume
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
1997, pp. 4-62. 2 F. Braudel, L'identité de la France, op. cit.; J.-F. Gravier, Paris et le désert français (Paris: Flammarion, 1947); M. Crozier, La société bloquée (Paris: Éditions du Seuil, 1970); J.-P. Worms, "Le préfet et ses notables", Sociologie du travail, vol. 3 (1966), pp. 249-275; M. Crozier și J.-C. Thoening, "La régulation des systèmes organisées complexes", Revue Français de Sociologie, vol. 16, no. 1 (1975), pp. 3.32; P. Grémion, Le pouvoir périphérique (Paris: Éditions du Seuil
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]