5,168 matches
-
și mângâietori. Cine trânti poarta? - Credeam că s-a umflat vântul... o, bată-vă norocul, cocoșeii moșului! Un băietan ș-o fetiță, roșii și bucălai, sărutară mâinile lui «tata-moșu». - Tată-moșule, zise fetița, de ce zboară păsările? - Fiindcă au aripi, răspunse bătrânul sorbind-o din ochi. - Poi, rațele n-au aripi? De ce nu zboară? - Zboară, zise băiatul, dar pe jos. Bătrânul cuprinse într-o mână pe fată și în cealaltă pe băiat. - O, voinicii moșului!... Și zâmbi pe sub mustăți, și-i privi cu
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
cerurile lui natale". Elegy, on W. Beckford, Esq. / Elegie, pentru Stimabilul W. Beckford - "sărmană lampa vieții mereu mai slabă, tot mai slabă"*; "săgeata morții"; a învăța "epoci una după alta din mormîntul său"; "ci dimineața luminoasă și nemuritoare-a cerului / Soarbe mărunta noastră particulă de timp"**; "mantii negre"; Anotimpurile schimbătoare durerea mea n-o schimbă"; "stînca stearpă"; "bărăganul brun-întunecat lovit"; "noapte sumbră". [*life's poor lamp more faint and fainter - metaforă de la care este posibil ca M. H. Abrams să fi
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar eu sorbeam suflarea respirației mele cu zvâcniri scurte și adânci ca pe o tămâie, balsam reînviat „ascuns în umbrele tăcerii”. Groapa comună de la Jilava unde sângele și țărâna Căpitanului s-au amestecat cu sângele și țărâna Nicadorilor și Decemvirilor, ea se va
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
epică și lirismul dialogat. Inventivitatea lingvistică a poetului găsește în tiparul folcloric - ca și în poezia pentru copii - bune modalități de a se exprima, între limitele inerente: „Nu mi-ajungi, abia te-apuc,/ Și de tine-s beat-năuc/ Și te sorb ca din uluc” (Cântec de răcoreală). Dacă Hronic și Zburătorul de larg, ambele tipărite în 1965, sunt cărți ratate, ilustrând conjunctural o tematică socio-politică, din volumul Pădurea de cleștar (1967), și el eclectic, se reține ciclul Circul și poemele cu
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
punând mânile, peste masă, pe umerii lui Farfuridi, și foarte dulce) Mă rog, dacă mă iubești, fă-mi hatârul... dorința adunării, stimabile... (îl întoarce de umeri binișor cu fața spre adunare.) Toți: Da! La chestiune! La chestiune! Farfuridi: (foarte obosit, soarbe și se resignează) Ajungem dar la chestiunea reviziunii Constituțiunii și Legii Electorale... Toți: (cu satisfacție) A! Așa da! Trahanache: (asemenea) A! (clopoțel.) Ei! Acu aveți puțintică răbdare... (cătră Farfuridi.) Scurt, stimabile, scurt, dacă mă iubești: dorința adunării. Farfuridi: (asudă, bea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
faliții săi, în fine oricare națiune, oricare popor, oricare țară își are faliții săi (îngrașă vorbele.)... Numai noi să n-avem faliții noștri!... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!... (aplauze frenetice. Pauză. Oratorul soarbe din pahar și aruncă iar priviri scânteietoare în adunare. În momentul acesta mai mulți inși se mișcă în fund, pe unde apare Cetățeanul turmentat și Ghiță în țivil.) SCENA VI Aceiași Ghiță Pristanda și Cetățeanul forate șovăind. Zgomot la intrarea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
imediat exteriorul paharului se aburi. Celorlalți mari demnitari li se puseseră în față câte o sticlă destupată de Pepsi și câte un pahar gol. Cumplită sete aveau cu toții. Parcă nici nu mai aveau alt obiectiv, decât să și-o astâmpere sorbind din ispititorul lichid rece ce le stătea în față. Dar pârdalnicul de protocol cerea ca întâi să-și curme suferința președintele republicii. Ceaușescu mângâia paharul cu suc de portocale rece, dar se mulțumea numai cu atâta. Pentru gâtul lui sensibilizat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
timpuriu de Marea Bestie, cum numea Simone Weil societatea, să-și păzească liniștea pentru neliniștita și neliniștitoarea aventură la care Îl chema talentul. Nu eram, din păcate, la fel de Înțelept, dar respectam codul său. La un moment dat, a mormăit, totuși, sorbind lent din cafeaua neagră și tare: „N-au să te ierte”. L-am privit, intrigat. „N-au să ți-o ierte, să știi”, a repetat. N-am Întrebat pe cine avea În vedere prin „ei”, mă mulțumeam cu faptul că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
puțin direcția față de traseul șoselei. Mergeau direct prin holde și arături. Au găsit un ochi de apă de ploaie stătută, în fundul unui șanț și cum erau însetați, li s-a părut un dar dumnezeiesc. Așezându-se în patru labe au sorbit cu nesaț și parcă se învioraseră. Luminile îi chemau din depărtare. La un moment au părăsit linia, care făcea un ocol față de direcția luminilor și luând-o direct prin culturi au intrat într-o mlaștină. Câinii de la o stână, care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
întâlnit, cine știe. Orașul e mic. — Abia am sosit acum câteva zile. — Când anume? întrebă ea surprinsă. Atunci mă confunzi. Eu m-am născut aici și n-am plecat niciodată de aici. Cred că-i vorba de altcineva. — Posibil. Am sorbit din cafea. Și totuși am impresia că noi toți am mai trăit undeva, cu totul altfel, și nu știm din ce pricină amintirile s-au șters și acum ne ducem viața mai departe, fără nici o amintire. Nu ai aceeași senzație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mâncarea cu vădită plăcere. — Ai făcut singur toate minunățiile astea? întrebă ea. — Da, normal. Când mi se face foame, gătesc. Nu stau să rabd. N-am pregătit cine știe ce. — Arată grozav și îmi place cum miroase. Am pus totul pe masă. Sorbea mâncarea din priviri. Era destulă. Am pregătit whisky cu gheață în pahare mari, am prăjit niște soia, am presărat-o cu ridiche rasă și i-am întins paharul. L-a refuzat. — Pot să iau niște soia prăjită? întrebă ea. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Cânta Teach Me Tonight. Am fredonat și eu încet. Eu, cu penisul meu moale. În timp ce cânta Cerul e o tablă neagră, mare, ea s-a întors cu paharele pe o tavă. A pus tava pe cartea despre unicorni. Mi-am sorbit încet votca, ascultându-l pe Johnny Mathis. — Câți ani ai? întrebă ea. — Treizeci și cinci. Îmi plăcea întotdeauna să spun tot ce aveam de zis ca să nu existe dubii, așa că am continuat, neîntrebat: Am divorțat de mult, sunt singur, nu am copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
folosit și eu o dată tipul acesta. Am închis ochii și m-am gândit la calculator. Ea a mai pregătit două pahare de votcă cu apă tonică și le-a adus la pat. Ne-am rezemat amândoi de pernă și am sorbit din băutură. Încet-încet. Când s-au terminat melodiile, acul s-a așezat automat la capăt și l-am mai ascultat o dată pe Johnny Mathis, având astfel ocazia să fredonez din nou Cerul e o tablă neagră, mare. — Nu ai impresia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
M-am aplecat și am luat una de jos. Era călduță. Mai bine bere caldă decât nimic, mi-am zis. Le-am dus în pat și, în timp ce-mi vedeam mai departe de Roșu și negru, am încercat să sorb toate picăturile rămase. Simțeam nevoia să-mi domolesc cu alcool tensiunea acumulată în ultimele trei zile. Aveam o poftă nebună de somn. Nu știam ce necazuri mă mai pășteau și în ziua următoare - mă pândeau cu siguranță. Aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
delirat, așa că nu văd de ce să nu-mi spui. N-ai nici un motiv să-ți fie rușine. Tinerii se îndrăgostesc. E normal. Am încuviințat fără să scot o vorbă. — E fată bună. A fost foarte îngrijorată din pricina ta, zise bătrânul sorbind din ceai. Nu consider însă că e cazul să te îndrăgostești de ea. Nu așa cum stau lucrurile. Am simțit nevoia să-ți atrag atenția. — De ce nu e cazul? — Ea nu are cum să răspundă sentimentelor tale. Nu e vina nimănui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să mai spionez urmăritori și mi-am văzut de hamburger și de Cola, precum și de frunza de salată care nu depășea mărimea unui bilet de autostradă. Fata mânca încet, savurând parcă fiecare îmbucătură. Lua câte un cartof prăjit și mai sorbea din când în când din ciocolata caldă. — Nu vrei niște cartofi? mă întrebă ea. — Nu, mulțumesc. A mâncat cu poftă tot ce-a avut pe farfurie, a dat pe gât și ultima picătură de ciocolată, a lins muștarul și sucul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vreau, mulțumesc. N-aș putea mânca aici. Nici n-am poftă de mâncare. Bătrânul și-a pus niște carne pe pâine și a mâncat-o imediat. A luat apoi câteva bucățele de piersici, a apropiat conserva de gură și a sorbit sucul. Eu am scos între timp sticluța de whisky și am luat două-trei guri. Parcă mă simțeam puțin mai bine și durerile s-au mai atenuat. De fapt, alcoolul amorțea nervii, lăsându-mă cu senzația că durerile nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Bruckner. Nu știu a câta era, dar oricum, a fost prima oară când auzeam așa ceva într-o berărie. Mai erau ocupate doar două mese. La una, o pereche de tineri, la cealaltă, un bătrân mărunțel. Bătrânul, cu pălăria pe cap, sorbea din când în când câte o înghițitură. Tinerii stăteau de vorbă în șoaptă, fără să se atingă de bere. Berăriile sunt aproape întotdeauna goale în după-amiezele ploioase. Mi-am stors lămâie peste cele cinci stridii și am golit halba în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cele două șiraguri de la gât, apoi ceasul care arăta ca o brățară, rochia de catifea. Mi-am scos și eu ceasul și l-am aruncat peste spătarul canapelei. Mi-am dat jos haina, am slăbit nodul de la cravată și am sorbit ultima picătură de whisky din pahar. Fata și-a scos ciorapii pe melodia Georgia on My Mind cântată de Ray Charles. Am închis ochii, mi-am pus picioarele pe masă și mi-am răsucit „timpul“ în cap de parcă învârteam niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lui un râs gros, fără a fi totuși un autor vesel prin materie. Conținutul poveștilor și al amintirilor este indiferent în sine, ba chiar apt de a fi tratat liric ori fantastic, veselă este hohotirea interioară, setea nestinsă de vorbe, sorbite pentru ele însele, dintr-o voluptate strict intelectuală. G. CĂLINESCU Nici un model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă, scriindu-și Amintirile, dar, desigur, nici prototipurile culte ale genului, primele autobiografii și memorii ale Renașterii, înmulțite apoi în
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
simte brusc vinovat și aruncat În afara seducției exercitată de aceasta. Dar nu insistă În confesiune, ci, pentru a semnala evaporarea vrăjii erotice, descrie lichidul sleit al unei beri pe care, În urmă cu cîteva minute, Înainte să sune telefonul, o sorbea cu nesaț alături de frumoasa chinezoaică. Momentul de evadare din fugă - atunci cînd Îi lași pe ceilalți să alerge singuri, tu ai ieșit, te odihnești sau pur și simplu nu mai crezi În fugă - este momentul În care lumea se spațializează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de cel mai pur romantism și în cel mai profund suprarealism (vecin, din acest unghi, cu Ștefan Agopian). Jucându-și cu încântare ipostazele, C. își trăiește ființa și viziunile cu oscilantul tremur al acului de balanță între Animus și Anima, sorbind extatic din filtrul hipnotic al uneia cu paiul translucid și seducător al celuilalt. Etalate opulent, cu dulce, polifonică ironie, „ideile primite” nu sunt decât plasma, lichidul amniotic în cuprinsul căruia eul rămâne indicibil, cu toate că infinit exprimabil. Totul e reluare de
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
din flori Și-a cerului față ți-o pradă de stele, Iar neamul ți-l minte cu vorbe mișele Și-ți frânge-n robie vitejii feciori. Trezește-te-n strigătul fiilor tăi Și vino, Stăpâne, în vechea-ți cetate Să sorbi până-n suflet a urii dreptate Strivind sub călcâie mârșavii călăi". Poezia aceasta i-am întins-o, în timpul cursului din amfiteatrul II.6 de la Universitatea Cuza, lui Aurelian Popescu, care stătea chiar în fața mea. Toate strofele le-am scris cam în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Oaspetele se eschivează cu abilitatea psihologică și tactul care îl caracterizează: " Aș rămâne bucuros la tine și nu mi-ar fi aci un an întreg dor de casă și de ai mei, că așa mi-i de drag să-ți sorb cuvintele și povestirile". Dar Telemah este așteptat! Argumentul este clasic și solid: nu putem rămâne nu pentru că ne-am plictisi ci pentru ca alții tânjesc după noi. În această acțiune de a-l reține pe oaspete, Elena își are și ea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
generale și tehnicei profesionale, disciplina, ordinea și mai ales respectul individului, respectul libertății lui sunt principalele calități morale ale poporului american”. înțelegându-i și respectându-le opțiunea, el îi sfătuia: „ori de rămâneți aici de veci, ori de veniți acasă, sorbiți cu putere această învățătură, urmați cu entuziasm aceste exemple”. Mai mult încă, el le recomanda că „d-voastră de aici, prin purtarea d-voastră prietenească, să le arătați tuturor că le sunteți frați și prieteni. Să vă purtați, în America
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]