32,236 matches
-
construirea, precum și menținerea unor societăți pluraliste democratice viabile În această regiune. Deși obiectivul lucrării de față nu este acesta, intenția mea este de a oferi o perspectivă complexă asupra modului În care etnicii germani au devenit victimele atît ale politicilor sovietice, cît și ale celor românești. După cel de-al Doilea Război Mondial, germanii au servit drept țapi ispășitori comuniștilor sovietici și români, persecutarea lor instituțională neputînd fi tratată ca un incident izolat. Studiul de față este o analiză a experiențelor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
României cu naziștii pe aproape toată durata războiului, „nota” lui Churchill către Stalin prin care preda România sovieticilor și, mai mult, faptul că trupele rusești ocupaseră țara au slăbit prea mult guvernul român pentru a se mai putea opune politicii sovietice. Deportările În masă au debutat la 1 ianuarie, deși unele dintre ele se realizaseră deja din decembrie 1944, cu mult Înainte ca directiva sovietică să fie făcută oficială. În februarie 1945, la Ialta, SUA și Marea Britanie erau atenționate că se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
rusești ocupaseră țara au slăbit prea mult guvernul român pentru a se mai putea opune politicii sovietice. Deportările În masă au debutat la 1 ianuarie, deși unele dintre ele se realizaseră deja din decembrie 1944, cu mult Înainte ca directiva sovietică să fie făcută oficială. În februarie 1945, la Ialta, SUA și Marea Britanie erau atenționate că se făceau deportări În URSS. Ele susțineau că nici un protocol din cadrul armistițiului nu pretindea „reparații sub forma muncii forțate” și că reconstrucția ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
urmare a lipsei de dovezi. Jan Gross a demonstrat că În țări din Europa, Înainte, În timpul și după război, implicarea „populației native” În arestări, persecutări și chiar atrocități a fost o tragică realitate. În România, pe atunci ocupată de armata sovietică, armata română nu avea altă opțiune decît să urmeze ordinele sovieticilor de a aresta etnicii germani desemnați. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că, Înainte chiar de ordonanță, anumite partide politice independente au sprijinit deportarea etnicilor germani. În plus, faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de muncă. Multe femei erau forțate să muncească alături de bărbați În condiții dificile și periculoase. La un anumit nivel, sîntem tentați să interpretăm „egalitatea” la locul de muncă În concordanță cu noțiunea marxistă de egalitate Între sexe și cu preamărirea sovietică a femeii muncitor. Deși acest lucru ar putea fi parțial corect, pare mai plauzibilă afirmația potrivit căreia rușii erau mai preocupați de nivelul de producție decît de crearea unor oportunități egale de angajare. Astfel, implicarea femeilor În toate tipurile de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Est și fie au rămas În RDG, fie s-au Întors În România. Prezența lor acolo a fost mărturia tratamentelor brutale de care au dat dovadă sovieticii, șocînd și Întristînd populația nativă care, la acel moment, trăia sub aceeași ocupație sovietică. Magyari Își amintește: Și cînd am ajuns la Frankfurt unter Oder, vinea lumea În geam și zicea „no, ăștia sînt sași care le-a adus din România”, eram cheli, știți ce era, cheli, cheli, cheli eram, așa ne-a tuns
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
demisioneze (va căuta să se justifice printr-un volum autobiografic de explicații, ca și alți oameni politici aflați În aceeași situație). A evitat războiul civil? Nu mai mult decît Iliescu În România sau decît, În Polonia, Jaruzelski a evitat ocupația sovietică. Haosul, fără să fi atins Încă proporțiile din 1997, era deja instalat, dovadă actele de vandalism care, În anii ’90-1992, au distrus școli, spitale, cooperative agricole sau canale de irigație. Fenomenul e inevitabil În asemenea Împrejurări Într-o societate premodernă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cele mai vechi”. Deși nu Îmbrățișează această perspectivă arheologică, Buhler este consonant cu ideile-cheie ale lui Davies, nedefinite Însă prea explicit: ilegitimitatea regimului comunist, ilegalitatea nomenklaturii, reprimarea sistematică, birocratizată a unei Întregi societăți. Vinovatul ultim este mereu același, extern, Uniunea Sovietică. Dar nu Își ia, ca istoricul Davies, unele precauții, cum ar fi aceea de a-și suspecta probabile anacronisme sau de a reflecta asupra unor posibile distanțe Între ceea ce a fost regimul comunist În Polonia și ceea ce spun polonezii Înșiși
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
statul polon. Expansiunea spre vest, respectiv spre spațiul german, a fost legitimată prin acest mijloc, În timp ce expansiunea spre est a fost susținută de amintirea Poloniei jagellone. Afirmarea acestor teze naționaliste a fost indusă de imixtiuni din afară, astfel că pretențiile sovietice au Împins spre jagellonism, În timp ce cele germane spre piastism. Cazul Cehoslovaciei. Modelul politic pentru statul cehoslovac a fost statul medieval Boemia. Ca și În alte state central-europene, și În Cehoslovacia au existat curente naționaliste care doreau refacerea vechii unități a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
and Nation Building in the Post-Soviet Colonial Space”, Nationalities Papers, vol. 30/2, iunie 2002, pp. 241-264. Taras Kuzio este cercetător la Institutul de Studii despre Europa Centrală și de Est al Universității din Toronto. Specialist În geopolitica fostului imperiu sovietic și, În acest context, În problema identității (cu precădere a identității ucrainene), el a scris o serie de articole ce au fost publicate În reviste de prestigiu ca European Security sau Problems of Post-Communism. Argumentul central al articolului prezent este
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
identității ucrainene), el a scris o serie de articole ce au fost publicate În reviste de prestigiu ca European Security sau Problems of Post-Communism. Argumentul central al articolului prezent este acela că „tranziția imperială” (imperial transition) sau decolonizarea fostului imperiu sovietic se manifestă printr-un proces de recuperare a trecutului, proces ce se desfășoară la nivel național În statele emergente. Mecanismele caracteristice acestui fenomen sînt rescrierea istoriei naționale și restructurarea memoriei colective. Cazurile pe care Kuzio le examinează pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
statele emergente. Mecanismele caracteristice acestui fenomen sînt rescrierea istoriei naționale și restructurarea memoriei colective. Cazurile pe care Kuzio le examinează pentru a-și ilustra teza sînt Ucraina, Moldova, Belarus și Kazahstan, state a căror istoriografie este comparată cu istoriile oficiale sovietice de dinainte de 1991. Kuzio Își Înscrie analiza În cadrul larg al dezbaterilor despre decolonizare, argumentînd că dezmembrarea Uniunii Sovietice se aseamănă cu decolonizarea Irlandei, În cazul Imperiului Britanic, și cu decolonizarea Algeriei, În cazul Franței. În construirea argumentației, Kuzio face apel
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
le examinează pentru a-și ilustra teza sînt Ucraina, Moldova, Belarus și Kazahstan, state a căror istoriografie este comparată cu istoriile oficiale sovietice de dinainte de 1991. Kuzio Își Înscrie analiza În cadrul larg al dezbaterilor despre decolonizare, argumentînd că dezmembrarea Uniunii Sovietice se aseamănă cu decolonizarea Irlandei, În cazul Imperiului Britanic, și cu decolonizarea Algeriei, În cazul Franței. În construirea argumentației, Kuzio face apel la teoria constructivistă despre utilizarea discursului identitar și a variilor simboluri care Îi sînt asociate. Definiția imperiului adoptată
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o formă intensă a unei politici identitare (identity politics), preocupată de rescrierea istoriei și de recuperarea diferenței față de „fratele mai mare”, Rusia - alter ego-ul imperial (the imperial Other). Preocupat de ideea alterității, Kuzio prezintă mai Întîi imaginea pe care istoriografia sovietică o construise popoarelor dominate pentru a o pune apoi În contrast cu istoriografiile recente ale fostelor republici sovietice. Kuzio afirmă că istoriografia sovietică post-1934 se afla În slujba construirii unui mit al spațiului sovietic În care Rusiei Îi revenea rolul de frate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
diferenței față de „fratele mai mare”, Rusia - alter ego-ul imperial (the imperial Other). Preocupat de ideea alterității, Kuzio prezintă mai Întîi imaginea pe care istoriografia sovietică o construise popoarelor dominate pentru a o pune apoi În contrast cu istoriografiile recente ale fostelor republici sovietice. Kuzio afirmă că istoriografia sovietică post-1934 se afla În slujba construirii unui mit al spațiului sovietic În care Rusiei Îi revenea rolul de frate mai mare În raport cu celelalte popoare. Principiile acestei istoriografii erau reabilitarea trecutului imperialist țarist, ilustrarea superiorității ruse
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Rusia - alter ego-ul imperial (the imperial Other). Preocupat de ideea alterității, Kuzio prezintă mai Întîi imaginea pe care istoriografia sovietică o construise popoarelor dominate pentru a o pune apoi În contrast cu istoriografiile recente ale fostelor republici sovietice. Kuzio afirmă că istoriografia sovietică post-1934 se afla În slujba construirii unui mit al spațiului sovietic În care Rusiei Îi revenea rolul de frate mai mare În raport cu celelalte popoare. Principiile acestei istoriografii erau reabilitarea trecutului imperialist țarist, ilustrarea superiorității ruse, accentuarea misiunii civilizatoare a Rusiei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Kuzio prezintă mai Întîi imaginea pe care istoriografia sovietică o construise popoarelor dominate pentru a o pune apoi În contrast cu istoriografiile recente ale fostelor republici sovietice. Kuzio afirmă că istoriografia sovietică post-1934 se afla În slujba construirii unui mit al spațiului sovietic În care Rusiei Îi revenea rolul de frate mai mare În raport cu celelalte popoare. Principiile acestei istoriografii erau reabilitarea trecutului imperialist țarist, ilustrarea superiorității ruse, accentuarea misiunii civilizatoare a Rusiei și incapacitatea non-rușilor de a crea state independente. De asemenea, era
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
misiunii civilizatoare a Rusiei și incapacitatea non-rușilor de a crea state independente. De asemenea, era subliniată ideea că teritorii ca Ucraina și Belarus nu constituiau anexări, ci reîntregiri ale spațiului rus. Toate aceste idei sînt aprig combătute În fostele state sovietice după 1991, În Încercarea de construire a unei noi identități, de cele mai multe ori În opoziție cu cea sovietică. Acest proces are o importanță politică deosebită deoarece În esență este vorba despre cine revendică trecutul, cine este ego și cine alter
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
proclamă necesitatea unei noi identități. Numai patru dintre cele cincisprezece state independente (statele baltice și Armenia) au moștenit o națiune definită și articulată. De aceea, spune Kuzio, construirea națiunii și a instituțiilor ocupă un loc central În tranziția de la imperiul sovietic la noua stare de fapt. Statele postsovietice combină elemente de blocaj și contradicție Între rămășițele imperiale, democrații trucate și națiuni limitate. Ele sînt În căutarea istoriei pierdute În era pre-imperială pentru a putea confirma În prezent legitimitatea existenței lor. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
aceste similarități, procesele de construire a națiunii și de rescriere a istoriei sînt sensibil diferite. În Ucraina, unde istoriografia națională a fost profund afectată, rescrierea istoriei este radicală. Kuzio identifică trei variante de acțiune: contrazicerea totală și constantă a istoriografiei sovietice; istoricii Încep să se Întrebe de ce și cine este responsabil pentru ceea ce s-a Întîmplat; grupările Înclinate mai mult spre naționalism produc mai mulți istorici și mai multe scrieri. Lovitura principală dată de istoriografia ucraineană de după 1991 este susținerea ideii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
după 1995, președintele Lukashenko a impus o orientare pro-rusă studiului istoriei, situație care se menține și În prezent, În mod cert, În slujba intereselor clasei politice aflate la putere. În Moldova, Kuzio găsește o situație incertă și complicată. În perioada sovietică, identitatea Moldovei a fost În mod special prezentată ca fiind diferită de cea românească. Diversitatea etnică a acestui stat complică situația pentru că frica de separatism și refuzul de a admite existența diferitelor etnii a dus la conflicte și represiune. În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
statului. Moștenirea postcolonială continuă să definească politica Moldovei. În cele din urmă, Kazahstanul prezintă o combinație de presiuni din partea „inteligenției” și a elitei politice, combinație care a produs un consens asupra creării unui proiect de națiune omogenizant. În general, istoriografia sovietică a fost expulzată și epurată, după cum s-a Întîmplat și cu elita politică și economică. Problema care rămîne Însă pentru Kazahstan este aceea de a concilia construirea statului cu existența a două etnii și a unei diviziuni lingvistice. Apelul este
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Ion Antonescu, a continuat „opera” de românizare, care Însemna În fapt restructurarea etnică a societății românești. Luările de cuvînt din cadrul ședințelor Consiliului de Miniștri demonstrează concepția rasistă a mareșalului, precum și intenția de a deporta evreii din teritoriile eliberate de sub administrația sovietică. Autoarea Lya Benjamin arată că documentele nu menționează numărul evreilor uciși În timpul războiului sau modul În care au fost uciși. Capitolul al doilea, semnat de Dalia Ofer, se ocupă de emigrația și imigrația evreilor și de efectul asupra situației lor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
suprimarea opoziției și a disidenței de orice fel”. Cu alte cuvinte, avem o introducere În „regimul care l-a făcut pe Ceaușescu posibil”. Spre deosebire de Nicolae Ceaușescu, ultimul dictator al României, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a pus bazele regimului de inspirație sovietică, a intrat Într-un gen de uitare binevoitoare. Din 1948 pînă În 1965 regimul comunist s-a caracterizat În primul rînd prin represiune, apelînd la măsuri extreme pentru supunerea societății românești, inclusiv prin exterminarea opozanților. Dej și oamenii lui și-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la putere era astfel legitimată, realitatea era falsificată, pînă aproape la dispariția adevăraților făptuitori ai loviturii de stat. În pofida loviturii de stat de la 23 august 1944, România se afla la sfîrșitul aceleiași luni În poziția de țară ocupată, cu trupele sovietice Împînzind țara, cu minusculul partid comunist propulsat În prim-planul vieții politice românești. Armistițiul Încheiat la Moscova (oficial la 12 septembrie 1944) a statuat o realitate: România era Înfrîntă și la cheremul URSS. Chiar dacă Lucrețiu Pătrășcanu, În pofida afilierii sale ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]