5,544 matches
-
tătî zâulica, cî doar el iara... barbatu’ meu... ― Ia te uită pe cine avem noi În față! Ce părere aveți, domnule director? ― Eu aș spune că avem mare cinste să stăm de vorbă cu nevasta unui bulibașă - a Întărit directorul spusele profesorului. ― Uite de ce te-am chemat. Tânărul doctor Cuc spune că inelul de aur pe care, până adineauri, Îl purta pe deget i l-ai dat dumneata, fiindcă așa ai vrut. Cu alte cuvinte, ai venit de acasă cu inelul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te gândești, fiindcă mi se pare că ai trecut În altă lume - dacă pot spune așa? Aveți dreptate. Am făcut un pas dincolo.. peste pragul iadului și am simțit dogoarea focului și mirosul de smoală... ― Poți să-mi traduci această spusă? Este o imagine halucinantă... ― Din păcate, este una reală, domnule director, fiindcă În jurul nostru se țese un păienjeniș În care putem fi prinși oricând ca o muscă... Ca să coborâm cu picioarele pe pământ, trebuie să vă imaginați că până la acest
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spus doar ce ai de făcut. Nu trebuie să te dai cu capul de pereți, să inventezi roata. Ai să vezi că fetele o să-ți spună ce culori sunt potrivite pentru <domnișoare > și care sunt pentru <bărbați >...” - și-a Întărit spusa În felul lui gândul de veghe. Gruia a Înghițit În sec, dar, fiindcă nu avea prea mult timp de stat la taclale, a plecat grăbit spre magazinul pentru copii. Reținuse locul de la Maria. Într-una din zile, pe când se plimbau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rău necesar - i-a răspuns Gruia, amuzat. „Cum o sucești, cum o răsucești, tot pe a ta vrei să fie. Ai noroc Însă, că nu mă pot supăra pe tine. Îți doresc succes, prietene, fiindcă În asemenea situație nu merge spusa: <Nihil sine bafta, magna cum propteauaă. Aici, ori știi, ori nu știi. Și unde mai pui că te Întreabă ce contribuții personale ai În acel domeniu... Dacă răspunsul nu este rotund...adio! Stai pe post de asistent până ce Îți crește
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și ne-am dat seama că pașii se depărtau. După călcătură, erau cătane. Dar de unde până unde militari În acest loc? „În Țara nimănui”? Ai noștri nu aveau cum să ajungă aici fără știrea noastră. Locul unde ne aflam - după spusa colonelului de la divizie - nu era sub controlul inamicului. Îți mai aduci aminte, Toadere, ce mi-ai spus atunci? ― Da’ cum să nu? Ți-am zis: „Măi Petrică, aiștia caută la noi cam ci cătăm noi la dânșii. Numai că cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi cam albastră, Petrică, flăcăul moșului Dacă o luăm la stânga, Îi călcăm pe coadă pe cercetașii lui Ivan” - a apreciat Toader. Atunci mi-am spus și eu părerea: „Eu cred că ar fi bine să mergem drept Înainte și, după spusa colonelului, trebuie să Întâlnim șoseaua și podul. După ce băieții de la divizie fac ce trebuie cu podul, o tăiem spre gară...” „Măi Petrică, ți-o ieșit un sfânt din gură. Amu eu am s-o iau Înainte, cu buruiană aista de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a Întâmplat? - a Întrebat Despina, prinsă până În ultima fibră de situațiile prin care au trecut cei doi... ― Apoi, atunci Îi drept că ne-am legat frați di cruce fără vorbe. Doar cu inima - a căutat tata Toader să Întărească spusa lui Petrică... ― Da’ știu domniile voastre că se află În casa hangiului?... Și că așa ceva se cinstește, din când În când, cu o ulcică de vin, pe care, până În clipa asta, nenea Mitru l-a tot oblojit cu gheață? Iar cinstita
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
le-a pregătit el <rusnaciloră, o primire de zile mari” - gândeam eu. Am alergat spre cărarea patrulelor, unde ne aștepta Undiță cu ai lui, și apoi spre stânga, tot În pas alergător... ― Drept sî vă spun - a Întărit tata Toader spusa lui Petrică - atuncea În capul nostru iara un sângur gând: sî li venim rușilor di hac. ― În timp ce alergam, un trăsnet ca În mijlocul verii ne-a făcut să ne culcăm la pământ instinctiv. Două dintre mașini, aruncate de explozie pe marginea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În cabinet pentru a se pregăti să intre Într-o intervenție chirurgicală deosebită. Tocmai era gata să iasă din cabinet, când a sunat telefonul: ― Alo! Tovarășu’ profesor Hliboceanu? Sunteți căutat de tovarășul căpitan Vătrai - l-a anunțat centralista. „Uite că spusa lui Gruia se adeverește. Locul unui securist plecat nu rămâne gol. Vine altul...” ― Alo Profesorul Hliboceanu? ― La telefon. ― Cu ce te ocupi la această oră? ― Da’ cine ești dumneata de Îți permiți să mă chestionezi pe un asemenea ton? ― Cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gândurile lui zburau În altă parte. „Cred că se gândește cum să-l salveze pe <doctorașă de confruntarea din care ar ieși Învins” - gândea profesorul Hliboceanu. ― Eu aș aduce-o aici pe țigancă, să vedem ce spune - a intervenit securistul. ― Spusele țigăncii și ale doctorului Cuc În fața noastră le-am consemnat În procesul-verbal Încheiat În prezența celor doi implicați În eveniment și este semnat și de ei. Îl puteți cerceta personal - a contraatacat directorul hotărârea securistului, Întinzându-i documentul. Privirea Întrebătoare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dus la bătrână după fiertură? - l-a Întrebat Petrică. ― Păi, dacă nu mă duceam, nu cred că mai avea cine să vă spună povești În sara asta. Cred că de multă vreme eram oale și ulcele. ― Dacă luăm În seamă spusele lui Bismark privind efectul diferitelor băuturi asupra omului, cred că ai dreptate, tată Toadere - a apreciat profesorul. ― Da’ ce a spus neamțul, Nicule? - a Întrebat Petrică. ― La prima vedere, pare o glumă, dar vorbele lui exprimă adevărul. ― Cum? ― El spunea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
revedere! ― Și unde vă duceți așa grăbiți? - a vrut să afle Vătrai. ― Dumneata ai auzit de primul secretar al Comitetului Județean de partid? Ei bine, acolo ne ducem. Primind acest răspuns neașteptat, securistul a rămas cu gura căscată. Cu acestea spuse, profesorul și Gruia au pornit să coboare scările. Securistul a rămas și mai năuc, rostind din capul scărilor un „bine” prelung... Când au ajuns la intrarea pe ulița Muzelor, Despina s-a desprins dintr-un loc umbros al uliței. ― Ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am vrut să te provoc cu acele <acuzațiiă. Răspunsul tău nu a făcut altceva decât să-mi confirme și credința mea <ascunsăă. Ești un norocos, vecine”. „Norocul s-a strecurat, Încet-Încet, pe urmele muncii mele. Cred că așa se adeverește spusa: Dumnezeu Îți dă, dar În traistă nu-ți pune. Și eu n-am stat cu gura traistei larg deschise, să mi curgă <para mălăiață În gura lui Nătăfleațăă...” „Ca să nu crezi că sunt un ranchiunos, află prietene, că mâine Îți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-l!” „Voi sta pe eșafod lângă tine, vecine. Să nu duci nici o grijă”. „Îți mulțumesc, Întâi pentru că m-ai ținut de vorbă și am ajuns deja aproape de spital. Și apoi pentru promisiune. Numai că n-aș vrea să se adeverească spusa: deșteptul promite și prostul trage nădejde”. „Câți n-ar vrea să fie <proștiă ca tine? Numai că n-aș fi de acord ca după ce ai sărit șanțul să treci pe lângă prieteni ca vodă prin lobodă” - l-a prevenit gândul de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în asemenea împrejurări, ar putea pune în mod generos triumful pe seama lui Jerrin, și nu s-ar știrbi cu nimic bunul renume al altora. În ciuda propriilor cuvinte către patronat, se trezi, în timp ce săptămânile curgeau liniștit, din ce în ce mai uluit de realitatea celor spuse: nici un dușman. Nimic de care să se teamă. Chiar și acum, i se părea greu de crezut că universul aparținea orașului Linn; și că, în calitate de lord consilier, dispunea de propriul său domeniu, într-o funcție de mare autoritate asupra mai multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
vinovat și mărturisești - spuse el - vei fi degradat cu o treaptă. Dacă nu recunoști și ulterior ești descoperit vinovat, vei fi degradat cu trei trepte, ceea ce înseamnă munca fizică, după cum bine știi. Sclavul - un om masiv - dădu din umeri și spuse în batjocură: - Din momentul în care Czinczar va fi terminat cu voi, linneenii, vei lucra pentru mine. - La munca câmpului - spuse tăios Clane - pentru trei luni, zece ore pe zi. Nu era momentul să se arate milos. Un imperiu atacat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
a spus Lydia cumplit - am luat drept bun că ești un general ager. Acum văd că te consideri un bărbat al destinului. Te și văd cum te coboară în mormânt. Un murmur supărat al celorlalți bărbați din încăpere îi întâmpină spusele. Czinczar îi potoli printr-un gest al mâinii. - Doamnă, - spuse el - asemenea remarci stârnesc mânia ofițerilor mei. Prezentați-vă cazul și voi decide ce voi face cu dumneavoastră. Lydia a dat din cap dar observă că nu spusese că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
diferite, fiecare cu farmecul său. Este o muncă foarte migăloasă și necesită multă răbdare, însă, sub îndrumarea fulgușorului și a ajutoarelor sale, am contribuit și eu la confecționarea lor. După un timp am ajuns în biroul Reginei Iernii, care, după spusele fulgușorului mă putea ajuta. Intrând înăuntru, fulgușorul a spus: Regino? Înălțimea Ta, pentru tine! a spus regina, uitându se mânioasă la fulgușor. Scuzați-mă, Alteța voastră! Dacă nu vă deranjez, aș dori să mă ajutați cu ceva! Spune ce vrei! a
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
2001, am ieșit la pensie. De-atunci, trăiesc cîte o săptămînă, cîte o zi, cîte o oră ca și cum ar fi ultima săptămînă, ultima zi, ultima oră. E un exercițiu. Mai scriu cîte-un pamflet... Cunoști bărbatul după pamflet. Vreți să corijați spusa asta sau vreți să vă bateți cuie-n tălpi? Nu, mă simt bine în pantofii mei. Dumneavoastră? Nu apucă să-mi răspundă, că se intră cu știrile locale. Pentru că a trecut pe proprietatea vecinului ca să scurteze drumul spre casă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Hohotesc de una singură cînd îmi amintesc de drăciile lui Miron. De falsul necrolog, anunțînd "moartea de anacolut după o lungă și grea suferință a lui Vladimir Mistrie". A fost nu un ghimpe ca mine, ci o sulă (după o spusă de domeniu public) în coasta șefului. Un golan. Biroul și-l ornase cu tot soiul de trăznăi. De la MORE PRICKS than KICKS ("Noroc că pișpi nu știe decît rusește. Da-i traduc, na: Mai multe pîrțuri decît erecții"), la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
face bani, ca să ne ofere o viață mai bună, timp în care, ea a rămas fără tată și noi fără bunel, deoarece el a decedat la doar vârsta de 48 de ani. Eu nu l-am cunoscut personal, dar din spusele bunicii mele, din spusele unor oameni din sat, am aflat că bunelul meu a fost un om foarte bun, săritor la nevoie. Mama ne-a lăsat în grija bunicii și a plecat, atunci aveam patru ani și ceva, iar sora
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ofere o viață mai bună, timp în care, ea a rămas fără tată și noi fără bunel, deoarece el a decedat la doar vârsta de 48 de ani. Eu nu l-am cunoscut personal, dar din spusele bunicii mele, din spusele unor oameni din sat, am aflat că bunelul meu a fost un om foarte bun, săritor la nevoie. Mama ne-a lăsat în grija bunicii și a plecat, atunci aveam patru ani și ceva, iar sora mea, trei ani, diferența
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
evenimente și fapte cuprinse între 2006 - 2009, în cel de-al treilea concentrează substanța trăirilor din perioada unui singur an, 2009 - 2010, începând o luptă cu timpul pentru a-și finaliza în bune condiții intenția artistică. Cartea domniei-sale este, conform spuselor autorului, „povestea vieții mele cu bune și mai puțin bune, ce oglindește fidel lumea în care am trăit” (p.79), deci, o lucrare cu caracter memorialistic, în care povestea unui călător prin vâltoarea vremii și a evenimentelor devine un soi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
avut, avea și pe aceea de bun povestitor al poveștilor și istorioarelor morale auzite de la alții, precum și a celor ce i s-au întâmplat în decursul vieții. Regret enorm că n-am avut mintea și preocuparea de a consemna cele spuse cu atâta har de tata. Și ca o consecință ce decurge din ultima mea afirmație, logica cea mai clară mă face să cred și să fiu convins că acea ușurință pe care am deprins-o în a mă exprima în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de 20 volume pentru lumea cunoscută din București, printre care și domnul Mihai Petru Georgescu, fiecare volum având un autograf special. Domnului Georgescu îi scriam următoarele: Bârlad, 1 septembrie 2010 Stimate d-le Georgescu, Deși nu ne cunoaștem personal, din spusele Marianei și din lunga convorbire telefonică din toamna lui 2009, mi-e suficient să vă prețuiesc și stimez ca pe un om de o deosebită valoare socioprofesională. După acea convorbire, v-am expediat vol. 1 și 2 pe care sunt
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]