7,322 matches
-
cîțiva ani. Makarenko și-a desfășurat munca educativă în condiții cu totul speciale; activitatea sa n-a constituit un experiment, ci o experiență. Ideile sale au fost expuse, mai ales, în opere literare Poemul pedagogic (1933-1935), Cartea pentru părinți (1937), Steaguri pe turnuri (1938) (3); ele au aspectul unor ipoteze, care n-au putut fi verificate în împrejurări variate pentru a se putea stabili precis condițiile de aplicare: ,,Cu toate că a trebuit să lucrez 16 ani într-o casă de copii, n-
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe măsură ce acesta avansa cu recitarea, silueta lui ne părea tot
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Electrotehnica, din București. Împins de viață și de de necazuri, în special de lipsa de locuință, în 1961 am plecat din Brașov către Galați unde m-am angajat la Institutul de Proiectări Metalurgice (Ipromet). La Brașov, la Uzina de Autocamioane Steagul Roșu unde am fost repartizat inițial, cu toate activitățile mele suplimentare, obștești, multiple muzicale, grafice, scriitoricești și organizatorice, am fost mereu mințit și amânat până când s-a milostivit un tovarăș de la Partid, tovarășul Mirică, să-mi spună că eu nu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
din piele maro și cu șireturi de piele. Dacă însă mă întreabă cineva ce am mâncat alaltăieri, voi spune plin de rușine că „nu știu”. Un element important este decorul de moment. Prin anul 1961, fiind în Întreprinderea de Autocamioane Steagul Roșu Brașov, la secția Sculărie, m-a sunat la telefon o voce și mi-a spus că e fostul meu profesor de limba română din vremea liceului, profesorul Hamzea. Mi-am răscolit memoria și nu am găsit nimic. I-am
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
iubea nespus, deși părea mai mult nepotul decât fiul lui. Mi-a povestit odată acest coleg, că într-o după amiază, a sunat telefonul la el acasă și a răspuns băiețelul, care avea 5-6 anișori. „Sunt maistrul Focșa de la Uzina Steagul Roșu și vreau să vorbesc cu Domnul Oprișan”. „Tăticu când doarme, nu-i acasă!” Toți au făcut mare haz de această pățanie. Copilul însă a trăit o mică tragedie: a trebuit să mintă urmare a cererii tatălui său. Mai târziu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și interesant. La fiecare oră, strada arată altfel, apar și circulă mereu alți oameni, dar mereu aceiași oameni la aceeași oră. Cum s-ar zice, a patra dimensiune a spațiului, este într-adevăr timpul. Când m-am mutat în cartierul Steagul Roșu din Brașov, la început, totul era nou. Dimineața la ora șase, ieșeam în stradă, la început fiind iarnă, era întuneric și oamenii apăreau doar ca siluete. Mergând spre stația de troleibuz, întâlneam în fiecare dimineață printre alții, un bărbat
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și că soțul ei s-a sinucis nu demult, s-a împușcat cu arma lui de vânătoare. Urma apoi lupta pentru a mă urca în troleibuz. Pe linia mea de troleibuz către Fabrica Rulmentul, erau mai multe întreprinderi mari, era Steagul Roșu cu 40.000 de angajați, Tractorul cu 50.000 de angajați, Rulmentul cu 8.000 angajați, Metrom cu 4.000 angajați, toți trebuiau să ajungă la serviciu deodată, până la ora șapte. Veneau multe troleibuze, uneori mergeau bară la bară
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
două ori pe an; o taxă pe vite, oi, porci și pe loturile cultivate cu viță de vie; o taxă pe fumărit (în funcție de hornurile caselor) și pe pivnițe; o taxă pe vînzarea vitelor; o taxă pe pășunat; o "taxă pe steag", la urcarea pe tron a unui nou domnitor și încă una, trei ani mai tîrziu, în caz că era pe tron același domnitor (probabil pentru achitarea datoriilor sub formă de bacșișuri pentru că domnia lui durase atît de mult); o taxă pe săpun
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și Poartă nu au atins proporții semnificative, situația a evoluat în schimb în favoarea grecilor. Transportul maritim de mărfuri al rușilor se afla aproape în întregime în mîinile corăbierilor greci, care, conform termenilor Tratatului de la Kuciuk Kainargi, aveau permisiunea să arboreze steagul Rusiei. Ca și în perioada anterioară, comerțul internațional a continuat să fie domeniul cetățenilor nemusulmani ai imperiului, mai ales greci, armeni și evrei, dar și creștini ortodocși. Poziția lor avantajoasă față de musulmani poate fi înțeleasă, dat fiind statutul relativ inferior
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a impus guvernului otoman să facă diferență între pedepsirea rebelilor vinovați și jertfirea creștinilor inocenți. Pe lîngă aceasta, măsurile luate de otomani stînjeneau comerțul rușilor. Să nu uităm că grînele rusești erau transportate în Europa de corăbii grecești care arborau steagul Rusiei. Revolta nu numai că făcuse ca mările să devină nesigure, dar autoritățile otomane împiedicau totodată trecerea navelor de transport rusești prin Strîmtori. Rusia avea conflicte cu guverul otoman și în privința regiunii caucaziene. În ciuda acestor puncte de dispută cu Poarta
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Fatim, Giol, Ianis, Macarova, Mavrodin, Mezavian, Simachis, Simion, Sterios, Still, Sthüle, Pandrea, Topor, Turgün, Vasile, Ungureanu, Urgün. La română nu mai aveam același sentiment, acolo domnul profesor le apăsa așa de tare și întratât de lingvistic, încât „ne mai lipseau steagurile pe națiuni”. Doamna Moise avea o prezență de spirit fabuloasă și deseori ne întreba: Dragii mei, ajutați-mă vă rog la evaluare, ce facem, rămânem în Europa, intrăm în Asia ? Eram atât de toleranți, conciliam ușor, pesemne datorită educației primite
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
demisio nat din armată și Înapoiat din Franța cu titlul de avocat; cap al „revoluției“ și al „republicii“ de veselă memorie de la Ploiești, În 1870; reintrat la 1877 În armată, În luptele de peste Dunăre, de unde s-a Înapoiat cu un steag turcesc luat de batalionul de sub comanda lui, adică de sergentul Grigore Ioan, pe care Îl vedeam În copilărie defilând la Zece Mai cu steagul În mână; ajuns apoi, republicanul de odinioară, prefect de poliție și aghio tant al lui Vodă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
1870; reintrat la 1877 În armată, În luptele de peste Dunăre, de unde s-a Înapoiat cu un steag turcesc luat de batalionul de sub comanda lui, adică de sergentul Grigore Ioan, pe care Îl vedeam În copilărie defilând la Zece Mai cu steagul În mână; ajuns apoi, republicanul de odinioară, prefect de poliție și aghio tant al lui Vodă Carol; poet În orele lui libere și mort de ini mă-rea la câteva luni după isprava fiului său prost crescut. Celălalt băiat, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu furculița, săreai, măi vere, Într-o parte, ca să nu te stropeas că cu zeama lor fierbinte, astfel de mititei și de patricieni gă seai la Ploiești, În cârciuma vestită a lui Potcoavă, starostele cârnățarilor și al grataragiilor, sau La Steag, cârciuma din Dealul Filaretului, sau pe Calea Dudești, unde ți așteptai rân dul la grătarul din ușa cârciumii, cu coltucul de pâine caldă la subțioară și mușcând din mititeii luați de pe grătar și tăvăliți prin ardeiul roșu pisat din farfuria
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că s-a scrântit. Un semn mare. Era defilarea de 23 August, la tribună se aflau tovarășii Gârmoci și Fanache, înconjurați de toate mărimile orășelului, prin fața lor se perindau detașamentele de pionieri, oameni ai muncii, soldați, alaiuri disciplinate care fluturau steaguri, flori, scandau lozinci și intonau cântece revoluționare cu un entuziasm bine controlat. Ei bine, tot aranjamentul ăsta grozav, de care tovarășii Gârmoci și Fanache erau mândri nevoie mare, a fost dat peste cap, căci la un moment dat, între coloanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
piele neagră în noroiul care ajungea până la glezne ori chiar până spre genunchi. Din când în când se oprea și rostea tunător oricui se afla de față: -Bă, trebuie să fiți mândri, noi am pus bazele unei noi localități înfloritoare, Steagul Roșu. Între timp, venise ordin de la Raion că localitatea se va numi Steagul Roșu, în loc de Hotarele. Tatei i se părea stupefiant și de-a dreptul caraghios să locuiască într-o localitate care se numește Steagul Roșu, dar asta e, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Din când în când se oprea și rostea tunător oricui se afla de față: -Bă, trebuie să fiți mândri, noi am pus bazele unei noi localități înfloritoare, Steagul Roșu. Între timp, venise ordin de la Raion că localitatea se va numi Steagul Roșu, în loc de Hotarele. Tatei i se părea stupefiant și de-a dreptul caraghios să locuiască într-o localitate care se numește Steagul Roșu, dar asta e, ce mai conta, pe lângă atâtea supărări. Iar lista de supărări era lungă și apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bazele unei noi localități înfloritoare, Steagul Roșu. Între timp, venise ordin de la Raion că localitatea se va numi Steagul Roșu, în loc de Hotarele. Tatei i se părea stupefiant și de-a dreptul caraghios să locuiască într-o localitate care se numește Steagul Roșu, dar asta e, ce mai conta, pe lângă atâtea supărări. Iar lista de supărări era lungă și apăsătoare. Trimisese zeci de scrisori acasă, dar nu primise nici un răspuns, nu avea nici o știre despre soarta Verei și a băieților. Apoi, cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
familia, agoniseala, biografia. Ce-i mai rămăsese? *** În ziua de cinci martie a acelui an, Comitetul Sindical al Gospodăriei Agricole de Stat din colonia de muncă forțată sau, cum le plăcea celor de la Sindicat s-o numească, din noua comună Steagul Roșu, i-a aprobat tatei să-și ia ochelari (acum, că purta un nume pe placul lui Gicu Petre, acesta nu mai avea motive de reproș și nici șeful de sindicat nu-și mai putea îngădui să se așeze de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nume pe placul lui Gicu Petre, acesta nu mai avea motive de reproș și nici șeful de sindicat nu-și mai putea îngădui să se așeze de-a curmezișul...). Drept care i s-a eliberat următoarea adeverință: Comitetul Sindical G.A.S. Steagul Roșu Comitetul de Secție Sindic. Secția 8 Punctul de Lucru 57 Nr. 12 din 05.03.1956 Adeverință Se adeverește prin prezenta că tov. Vlăsie Valeriu este membru sindicalist al Comitetului de Secție Sindical din secția 8 Punctul de lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
albă, cu trăsături perfect conturate și cu ochi aurii strălucitori. Rapid, ca și când și-ar fi reprimat un sentiment indecent care o clipă îi încolțise în inimă, a plecat privirea și a rostit cu glas stins: -Da, sunt brigadier în comuna Steagul Roșu. Acum sunt brigadier... Dar de ce? Doctorița, în loc să continue dialogul, a chicotit cristalin. În locul ei, a adus explicații asistenta medicală: -Doamna doctor se miră, fiindcă nu arătați a brigadier, de-aia!... Tata a surâs și el, amar, a spus sărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
automat, de fapt încă mai era în transă, fermecat de tânăra femeie. -Încotro mergi? -Spre marginea orașului, sper să apară vreo mașină, ceva, cu care să mă înapoiez în... Tata a lăsat o pauză, nu dorea să pronunțe numele comunei, Steagul Roșu, îl găsea penibil, așa că a folosit o formulă ocolitoare: -Să mă înapoiez în localitatea unde am domiciliul... -Atunci înseamnă că avem drum comun, eu locuiesc în direcția aia... Am terminat programul la cabinet și merg spre casă. Cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
trezit din acest vis. A fost un vis cu îngerul trimis de noi în orășelul Serenite. 20 TC "20" \l 1 După fix un an și două luni de când sosise în Punctul de lucru 57, localitatea Hotarele, devenită mai apoi Steagul Roșu, tata, pricopsit cu noul său nume, Vlăsie Valeriu, a părăsit colonia de muncă forțată. S-a petrecut pe neașteptate. Într-o seară târziu, tovarășul Gicu Petre, comandantul, l-a convocat pe tata în biroul său. -Toarășe brigadier, ai fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
„O, clopote basarabene, Se va întoarce iar o zi În care vă veți auzi Subt steagurile pământene?” NICOLAE IORGA CUVÂNT ÎNAINTE Constantin Chirilă e un alt Badea Cârțan, care a făcut de sute de ori drumul dintre Iași și diverse localități ale Basarabiei, pentru a încuraja, pentru a ajuta, pentru a alina o suferință. îl vedeam
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
lume adunată, Ion Ungureanu, Nina Culicovschi, Petre Teodorovici, Gheorghe Țopa, d-na și d-l. Marin, (părinții Doinei), fiul regretaților artiști, Cristofor, scriitori, artiști, prieteni. Slujba de pomenire a fost oficiată de către regretatul preot Vasile Petrache. Pe mormânt am pus steagul tricolor adus de la Iași, punga cu pământul sfințit a fost sărutată de către părinții Doinei Teodorovici și de mulți alții, apoi pământul a fost împrăștiat pe mormântul regretaților artiști. A fost un moment deosebit de emoționant și de dureros. Acest drum de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]