7,161 matches
-
de vorbă pe așezatelea, ajutat de Adina, ca și cum am fi fost doi vecini care tăifăsuiesc la gard. Omul îmi spune că tot ce a adus el în acel Târg este lucrat manual, după tehnologii moștenite din ve- chime, din moși strămoși. - Dar cum le faceți? Aveți ateliere speciale? Tuaregul râde cu poftă, îmi pune o mână pe umăr și îmi expli- că cu răbdare și în detaliu. În franțuzește, se înțelege. Ce nu înțeleg eu, îmi tălmăcește Adina. Aflu lucruri care
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
sonetului Pacea. „Eu cu toate acestea - precizează redactorul gazetei - dau acest sonet afară fără voia autorului; căci toate scrierile sale nici nu le scrie, nici nu va să le vază afară cu slove, ci cu litere, că așa au scris strămoșii noștri, că ele sânt țâțele prin care limba poate să sugă laptele maicii sale latine și că în sfârșit literatura nu poate să se nască decât prin litere, iar din slove nu poate ieși decât slovnire.“ (Curierul românesc, 1829, nr.
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
latinești; și astăzi, dacă am ști că cu ele Steaua Dunării s-ar ceti și s-ar înțelege mai mult - lucru neapărat mai ales pentru un jurnal popular -, de îndată am și adopta aceste litere, care fiind ale vechilor noștri strămoși, curând sau târziu vor fi și ale noastre. Însă, precum în politică nu sântem pentru utopii, așa și în literatură nu sântem nici pentru pedantism, nici pentru șarlatanism; sântem pentru adevăratul progres.“ Condițiile, care va să zică, încă nu erau coapte... În Transilvania
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
din ficțiunea genealogică pe care o prezintă în fața naivei Eva. Proprietarul de cai o plimbă pe la vechile reședințe ale domnitorilor munteni, Comana, Mogoșoaia, Câlniștea, Fundenii-Doamnei etc. și îi prezintă o serie de morminte de mari boieri ca fiind cele ale strămoșilor săi. "Pe urmă, mergând încet, cu palmele în buzunare, îi evocă înjunghierea lui Vodă Hangerliu, domn nebun și desfrânat, chefurile și crimele de la Curtea Arsă despre care Eva mai știa câte ceva din amara și strălucita carte a lui Matei Caragiale
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și amploare în sensul lor cel mai puternic și cel mai dramatic. Căci omul este produsul final al unei decizii luate "la începutul Timpului": aceea de a ucide pentru a trăi. Într-adevăr, hominienii au reușit să-i depășească pe "strămoșii" lor, devenind carnivori. Timp de vreo două milioane de ani paleantropii au trăit din vânătoare; fructele, rădăcinile, moluștele etc., recoltate de către femei și copii, erau insuficiente pentru a asigura supraviețuirea speciei. Vânătoarea a determinat diviziunea muncii după sex, intensificând, în acest
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ca simboluri faâice, ca elemente ale unei scriituri sau ca semne magice. Cea mai convingătoare pare comparația cu ciuring-uriaustraliene. Se știe că aceste obiecte rituale, cel mai adesea din piatră și ornate cu diverse desene geometrice, reprezintă corpul mistic al strămoșilor. Ciuring-urile. Sunt ascunse în peșteri sau îngropate în anumite locuri sacre, și nu sunt comunicate tinerilor decât la terminarea inițierii lor. La tribul Aranda, tatăl se adresează fiului în acești termeni: "Iată corpul tău, din care ai ieșit printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
locuri sacre, și nu sunt comunicate tinerilor decât la terminarea inițierii lor. La tribul Aranda, tatăl se adresează fiului în acești termeni: "Iată corpul tău, din care ai ieșit printr-o nouă naștere" sau: " Acesta este trupul tău. El este strămoșul care erai (u, când, în viața ta anterioară, peregrinai. Apoi ai coborât în peștera sfânta, pentru ca să te odihnești acolo"6. În cazul în care galeții pictați la Mas d'Azil ar fi avut, cum este probabil, o funcțiune analogă aceleia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și locurile ornate cu picturi rupestre din Levantul spaniol constituiau locuri sfinte. Cât privește sorii și alte semne geometrice care însoțesc figurările antropomorfe, semnificația lor rămâne misterioasă 7. N-avem nici un mijloc pentru a preciza originea și dezvoltarea credinței în strămoși, în perioadele preistorice. Judecând după paralele etnografice, acest complex religios este susceptibil să coexiste cu credința în Ființe supranaturale sau în Stăpânul Animalelor. Nu vedem de ce ideea strămoșilor mitici nu ar face parte din sistemul religios al oamenilor din paleolitic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
N-avem nici un mijloc pentru a preciza originea și dezvoltarea credinței în strămoși, în perioadele preistorice. Judecând după paralele etnografice, acest complex religios este susceptibil să coexiste cu credința în Ființe supranaturale sau în Stăpânul Animalelor. Nu vedem de ce ideea strămoșilor mitici nu ar face parte din sistemul religios al oamenilor din paleolitic: ea este solidară cu mitologia originilor - originea lumii, a vânatului, a omului, a morții - specifică 4 A. Rust, Die jungpalăolitischen Zellanlangen von Ahrensburg, pp. 141 sq.; J. Maringer
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
347) ezită să vadă în acest obiect un "idol". 5 Civilizația vânătorilor și pescarilor, numită astfel după localitatea Mas d'Azil, grotă din Pirineii francezi. 6 M. Eliade, Religions australiennes (1972), pp. 100 sq. Se vede că, după credința australienilor, strămoșul există simultan în "corpul său mistic", ciuringa, și în omul în care el s-a reîncarnat. Trebuie adăugat că el există și în pământ, sub formă de "spirit-copil" (ibid., p. 60). 7 Amintim că australienii, precum și numeroase triburi sud-americane, cred
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
simultan în "corpul său mistic", ciuringa, și în omul în care el s-a reîncarnat. Trebuie adăugat că el există și în pământ, sub formă de "spirit-copil" (ibid., p. 60). 7 Amintim că australienii, precum și numeroase triburi sud-americane, cred că strămoșii mitici s-au metamorfozat în astre sau au urcat la Cer pentru a locui în Soare sau stele. Cea mai îndelungată revoluție: descoperirea agriculturii. Mezoliticul și neoliticul civilizațiilor de vânători. De altfel, e vorba de o idee religioasă universal răspândită
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
menținut în toate religiile, chiar cele mai complexe (cu excepția buddhis-mului hinayana). Se întâmplă ca o idee religioasă arhaică să se dezvolte într-un mod neașteptat în anumite epoci, ca urmare a unor împrejurări speciale. Dacă este adevărat că ideea de strămoș mitic și cultul strămoșilor domină mezoliticul european, probabil că, așa cum gândește J. Maringer (op. Cit., p. 183), importanța acestui complex religios se explică prin amintirea epocii glaciare, când strămoșii îndepărtați trăiau într-un fel de "paradis al vânătorilor", într-adevăr, australienii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
chiar cele mai complexe (cu excepția buddhis-mului hinayana). Se întâmplă ca o idee religioasă arhaică să se dezvolte într-un mod neașteptat în anumite epoci, ca urmare a unor împrejurări speciale. Dacă este adevărat că ideea de strămoș mitic și cultul strămoșilor domină mezoliticul european, probabil că, așa cum gândește J. Maringer (op. Cit., p. 183), importanța acestui complex religios se explică prin amintirea epocii glaciare, când strămoșii îndepărtați trăiau într-un fel de "paradis al vânătorilor", într-adevăr, australienii consideră că strămoșii mitici
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ca urmare a unor împrejurări speciale. Dacă este adevărat că ideea de strămoș mitic și cultul strămoșilor domină mezoliticul european, probabil că, așa cum gândește J. Maringer (op. Cit., p. 183), importanța acestui complex religios se explică prin amintirea epocii glaciare, când strămoșii îndepărtați trăiau într-un fel de "paradis al vânătorilor", într-adevăr, australienii consideră că strămoșii mitici au trăit în epoca de aur, într-un paradis terestru, în care vânatul abunda și în care noțiunile de bine și rău erau practic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cultul strămoșilor domină mezoliticul european, probabil că, așa cum gândește J. Maringer (op. Cit., p. 183), importanța acestui complex religios se explică prin amintirea epocii glaciare, când strămoșii îndepărtați trăiau într-un fel de "paradis al vânătorilor", într-adevăr, australienii consideră că strămoșii mitici au trăit în epoca de aur, într-un paradis terestru, în care vânatul abunda și în care noțiunile de bine și rău erau practic necunoscute 8. Exact această lume "paradisiacă" încearcă australienii s-o reactualizeze în timpul anumitor sărbători, când
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se comportau față de populațiile sedentare pe care le atacau asemeni carnasierelor care vânează, sugrumă și devoră erbivorele stepei sau vitele țăranilor. Numeroase triburi indo-europene și turco-mongole aveau ca eponimi animale de pradă (în special lupul) și se considerau urmașii unui strămoș mitic teriomorf. Inițierile militare ale indo-europenilor comportau o transformare ritualică în lup: războinicul exemplar își însușea comportamentul unui carnasier. Pe de altă parte, urmărirea și doborârea unei sălbăticiuni devine modelul mitic al cuceririi unui teritoriu (Landnâmă) și al întemeierii unui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
riturile sângeroase precum sacrificiul uman și canibalismul, dar este greu de precizat contextul său religios inițial. O temă mitică analoagă explică originea plantelor nutritive - atât tuberculi cât și cereale - ca provenind din excrețiile sau resturile unei zeități sau ale unui strămoș mitic. Când beneficiarii descoperă sursa, respingătoare, a alimentelor, ei doboară pe autorul lor; dar, urmând sfaturile acestuia, îi sfârtecă trupul și îngroapă bucățile. Plantele nutritive și alte elemente de cultură (instrumente agricole, viermi de mătase etc.) cresc din cadavrul său21
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cosmologie comportând simbolismul unui "Centru al Lumii" și spațiul locuit ca o imago mundi. E de 43 Marija Gimbutas, "Old Europe c. 7000-3500 B. C.", p. 5. 44 De altfel, vitele, porcul și o varietate de grâu (einkorn whcat) au strămoși indigeni în Europa: M. Gimhutas, ibid. 45 Prin comparație, grupurile de locuințe de la Lacurile elvețiene par niște cătune; M. Gimhutas, op. Cit., p. 6. 46 Vladimir Dumitrescu, "Edificiu destinat cultului descoperit la Căscioarele", p. 21. Cele două coloane sunt goale în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ei. Ea scoase un strigăt de durere [.]: Ce? Să distrugem ceea ce noi înșine am creat! Supărătoare, desigur, este purtarea lor, dar să-i răbdăm cu blândețe" (I, 41-46). Însă Apsu nu s-a lăsat convins. Când tinerii zei aflară hotărârea strămoșului lor, "ei rămaseră fără cuvânt" (I, 58). Dar "atotștiutorul Ea" a Juat-o înainte. Cu descântecele sale magice, el îl cufundă pe Apsu într-un somn adânc, îi "răpește strălucirea și se înveșmântează cu ea", și, după ce îl înlănțuise, îl ucide
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acum înainte apsu. În sânul lui apsu, "în cămara sorților, în sanctuarul arhetipurilor" (1,79), soția sa, Damkina, îl va naște pe Marduk. Textul exaltă gigantica maiestate, înțelepciunea și atotputerea acestui ultim născut al zeilor. Atunci Anu reia atacul împotriva strămoșilor săi. El stârni cele patru vânturi și "ivi valuri 28 A. Leo Oppenheim, Ancient Mesopoâamia, p. 176; E. Cassin, La splendeur divine, pp. 26 sq. Și passim. 29 Tableta I, 13. În lipsa unei alte indicații, cităm traducerea lui Paul Garelli
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prețuiesc dreptatea mai mult decât ofrandele. "Consolează-1 pe cel care plânge; nu urgisi văduva. Nu despuia pe nimeni de averea tatălui său. Nu pedepsi pe nedrept. Nu ucide!"43 Un anumit vandalism îi consternase întotdeauna pe egipteni: oamenii distrugeau mormintele strămoșilor, azvârleau trupurile și răpeau pietre pentru propriile lor morminte. Așa cum arăta Ipu-wer: "numeroși morți sunt îngropați în Fluviu. Fluviul a devenit un mormânt.". Și regele îl sfătuia pe fiul său Meri-ka-re: Nu strica mormântul altuia. Nu construi mormântul tău din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un mit indonezian: La început, când cerul era foarte aproape de pământ, Dumnezeu a binecuvântat prima pereche de oameni cu toate darurile sale, lăsându-le în jos la capătul unei frânghii, într-o zi, el le-a trimis o piatră, dar strămoșii, surprinși și supărați, o refuzară. După câtva timp, Dumnezeu a coborât din nou frânghia; de astă dată cu o banană, care a fost acceptată imediat. Atunci strămoșii auziră vocea creatorului: deoarece ați ales banana, viața voastră va fi scurtă precum
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
capătul unei frânghii, într-o zi, el le-a trimis o piatră, dar strămoșii, surprinși și supărați, o refuzară. După câtva timp, Dumnezeu a coborât din nou frânghia; de astă dată cu o banană, care a fost acceptată imediat. Atunci strămoșii auziră vocea creatorului: deoarece ați ales banana, viața voastră va fi scurtă precum a acestui fruct. Dacă ați fi ales piatra, viața voastră ar fi fost asemeni existenței pietrei: imuabilă și nemuritoare 4. Am văzut (§ 12) că descoperirea agriculturii a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
soarta semințelor; în plus, ei sunt asociați mistic blocurilor de piatră și, prin urmare, devin puternici și indestructibili ca stâncile. Într-adevăr, cultul megalitic al morților pare să comporte nu numai certitudinea supraviețuirii sufletului, ci mai ales încrederea în puterea strămoșilor și speranța că ei vor ocroti și-i vor ajuta pe cei vii. O asemenea încredere se distinge radical de concepțiile atestate la alte popoare ale Antichității (mesopotamieni, hittiți, evrei, greci etc.) pentru care morții erau sărmane umbre nenorocite și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
radical de concepțiile atestate la alte popoare ale Antichității (mesopotamieni, hittiți, evrei, greci etc.) pentru care morții erau sărmane umbre nenorocite și neputincioase. In plus, în vreme ce pentru constructorii megaliților, din Irlanda până în Malta și în insulele egeene, comuniunea rituală cu strămoșii constituia cheia de boltă a activității lor religioase, în culturile protoistorice ale Europei Centrale, ca și în Orientul Apropiat antic, separarea dintre cei morți și cei vii era prescrisă în modul cel mai strict. Cultul megalitic al morților implica, în afară de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]