8,296 matches
-
o bucată de lemn de pe masa de lucru a lui Bez, o vârâi sub capac, ca să-l țină deschis. Lurch lăsă capacul jos, cu grijă, răsuflând ușurat. Dar Marie, care tot își mânuia bucata de sârmă într-o grabă nebună, strică treaba. Exact când cercelul se desprinse din balama, se repezi să-l prindă cu cealaltă mână, dar nu reuși și-l scăpă prin deschizătură, în hăul de dedesubt. Se așternu o tăcere de groază, marcată numai de un zgomot abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo afișă o mutră satisfăcută. —Soph mi-a promis că-l putem da cu ruj peste tot, continuă el. Nu-i așa că nu-ți place de el, Helen? Cred că ești geloasă și vrei să mi-l furi ca să-mi strici mie distracția - nu ca să-l aperi de poftele mele sălbatice. O, vai! Nu ești tu atât de bună! Așa e, nu sunt, zise Helen cu zel. Odată ce un actor se lăsa prins în speculații despre caracterul lui, nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eu. Cine a fost pe post de câine? Nu mă luă nimeni în seamă, ceea ce și era de așteptat. Thierry o luă pe Tabitha pe după umeri, prietenește. —O să ne iasă o minunăție, îi spuse el. — Deci, scuzați-mă că vă stric distracția, zisei eu, dar pe mine de ce m-ați chemat? Sau aveați nevoie de spectatori pentru momentul vostru de geniu? Spre surprinderea mea, MM mă privi amuzată. —Voiam să te întrebăm dacă Tabitha încape în spatele unui mobil ca atare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ieșind pe scenă. —Bine, strigă MM, acum că toată lumea e gata, o să ne întoarcem la scena de dinainte. Vine și Tabitha la locul ei? O coboară acum, se auzi vocea lui Bez, de undeva de sus, din depărtare. Iar se stricaseră căștile și acum toată lumea trebuia să țipe, lucru care nu îmbunătățea deloc ritmul în care se desfășurau lucrurile în acea după-amiază. Nu c-ar fi zis cineva că era dupăamiază; nici uitatul la ceas nu ajuta cu nimic, pentru că timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aceea mă simțeam atât de bine în preajma lor; nu mă înțeleg niciodată cu oamenii care suferă de constipație emoțională. Părăsită fără menajamente lângă găleata cu nisip care puțea în mod respingător a tutun stătut, am hotărât cu nu mi-ar strica o schimbare de peisaj. M-am dus într-o vizită scurtă la subsol să văd ce mai făceau băieții. Totuși, pe când treceam pe lângă biroul lui Margery, vocea ei se auzi ca un ciripit ușor și vesel. — Sam! Care mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu invidie. Se poate aranja cumva să-l împărțim? —E folositor, nu? Ben pronunța cuvintele cu o oarecare dificultate. Mi-am schimbat părerea despre starea lui: era complet luat. — Ți-a făcut treabă bună cu mobilele. —Exact. Nu mi-ar strica să mi-l împrumuți din când în când. Aranjăm noi ceva. Noi doi. Ne punem capetele la contribuție, spuse Bez, stâlcind cuvintele și aplecându-se către mine într-o poziție pe care un consilier pe probleme de hărțuire sexuală ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
e suspectată că l-a omorât pe Philip și și-a înscenat atacul ca să îndepărteze suspiciunile? sugerai eu. Atunci ar fi vrut să chemăm poliția, zise Hugo. ¯Nu neapărat, obiectai eu. Poate că nu vrea să-i lase să-i strice povestea. Poate că ea vrea să ne convingă pe noi. Știam că Hugo nu asta voia să audă, dar, cu încăpățânarea mea, tot am spus-o. Din păcate pentru mine, Helen profită imediat de situație. — Cred că e foarte adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în mintea tuturor. — Nu. Cu colțul ochiului, am observat-o pe Sophie cum se relaxează. Nu cred că Violet ar fi atât de prostănacă încât să poarte agrafe cu diamante dacă ar trebui să se cațere pe schelă ca să-i strice Tabithei cablul. A fost o înscenare grosolană. Probabil că Tabitha a intrat în cabina lui Violet în timp ce noi ne aflam pe platforma de servicii, i-a luat agrafa și apoi, pe când ne înghionteam unii pe alții, a aruncat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Am crezut că te-ai dus la stația de autobuz. —M-am întors. Voiam numai să-ți mulțumesc. Și-a împreunat mâinile pe piept, protector, jenată și ușor roșie în obraz de rușine. Știu că știi că eu i-am stricat cablul Tabithei. Mi-am dat seama din modul în care m-ai privit adineauri. Mulțumesc că n-ai spus nimănui. A fost foarte drăguț din partea ta. — Cred că și Fisher a ghicit. E un tip deștept. Și știe cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la ușă o vreme, după care a hotărât că acela era momentul dramatic potrivit să-și facă intrarea. Presupun că polițaii n-avea nici o șansă s-o oprească dacă ea își pusese în gând să intre. —A, păi n-a stricat nimic, zisei eu, pentru a-i face dreptate. De fapt, a fost foarte bine că i-a distras atenția. Hugo puse paharul jos. Acum s-a întors în apartamentul ei, zise el. A plecat chiar în seara aceea. Mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca Val Kilmer în rolul Sfântului. —Ești cam dur, zisei eu. — Oricum, le susțin. Când te gândești că eram așa de mulțumită că Janey devenise mai elegantă și arăta așa de bine, zisei eu, abătută. Toate astea pentru Gita. Nu strică niciodată să arăți bine. Da, știu, dar... Și era atât de drăgăstoasă față de Helen. Trebuia să-mi dau seama că asta însemna că urmează să-i dea papucii. Cât cinism pe capul fetei ăsteia! Hugo tuși. — Mă gândeam că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
recunoști, aduc mai mulți bani decât diamantele. — Explicați-mi chestia asta! — Oh! Lasă-te de fluturi! protestă Lucas. Acum, importantă este indianca... ridică ușor glasul. Doar nu vreți să dați de belea din pricina unei yubani, nu-i așa? N-o să stricăm prietenia pentru „asta“... Se întoarse să o arate cu degetul pe indiancă, dar malul lagunei se vedea pustiu. Rămase cu brațul în sus, uimit, și căută de jur-împrejur. — Unde s-a băgat? întrebă el. Făcu un gest spre o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
linguroaie, și niște portocale prăjite, și o cafea neagră și tare ce vopsea ceștile. Și un păhărel de coniac care își merita greutatea în aur, chiar și o țigară de foi, pe care Monseniorul o păstra pentru marile ocazii. — Mă stricați, admise el. Cu o cină, distrugeți toate eforturile mele de ani de zile... Continuă o conversație banală, ca și cum ar fi fugit de subiectul important, care plutea în aer, neliniștind spiritele. Ierarhia îi reținea pe preoți. Monseniorul era cel care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trăgea veșnic dintr-o pipă veche, cadou din partea unui preot care hotărâse să se lase de fumat, pipă pe care o îndrăgea mai mult decât orice pe lume, deși nu o aprinsese nici o singură dată, de teamă să nu o strice. Copaci și iar copaci! Ore și ore, zile în care nu vedeai altceva decât același peisaj repetat și așteptai cu nerăbdare sosirea următorului cot cu speranța zadarnică de a descoperi vreo schimbare. Dar nu era nici o schimbare. Nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nebănuită, spirituală, intuitivă, abstractă din marile mituri ale popoarelor. Stăpânirea timpului prin disponibilitățile intelectului, dimensionează grandoarea viziunilor cosmogonice, erudiția covârșitoare a cunoscătorilor marilor doctrine filosofice din toate spațiile culturale ale umanității. Pentru a concluziona, putem afirma faptul că după ce a stricat adevarata eternitate, omul a căzut în timp, unde a izbutit, dacă nu să prospere, cel putin să trăiască: sigur e că s-a obișnuit cu noua lui condiție. Procesul acestei căderi și al acestei deprinderi se numește Istorie. Dar iată
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
simplu jaf era cea mai convenabilă explicație, avea să fie cea spre care Patta urma să-și Îndrepte speranțele și, prin urmare, investigația. Sunt sigur că aveți dreptate, domnule. Dar mă gândeam că, până să-l găsim pe făptaș, nu strică să dăm impresia că sursa crimei se află În afara orașului. Știți cum sunt turiștii. Orice lucrușor Îi sperie și-i fac să păstreze distanța. Scăzuse oare vizibil roșeața lui Patta la replica asta, ori era doar În imaginația lui? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Îndreptă dosarul din mijlocul mesei sale. — Crezi că există vreo legătură cu Vicenza? Brunetti făcu o pauză Înainte să răspundă, Încântat de ușurința cu care Patta Îi transfera lui responsabilitatea hotărârii. — Nu știu, domnule. Dar nu cred că ne-ar strica nouă, celor de aici, dacă am lăsa impresia că ar exista. Pauza cu care superiorul lui Întâmpină această idee fu artistică, ezitarea sa În fața oricărei nereguli de procedură fiind Într-un echilibru perfect cu dorința sa de-a nu lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Încheieturii mâinii, lăsându-l ud și călduț, apoi Își trase brațul Înapoi sub pelicula de bule. — Ies În cinci minute. Îi prinse privirea și-o ținu prizonieră. — Dacă veneai mai repede, puteai face și tu o baie. El râse și strică momentul. — Dar atunci am fi Întârziat la cină. Cât se poate de adevărat. Cât se poate de adevărat. Dar Își blestemă timpul pe care-l pierduse oprindu-se pentru un pahar de vin. Ieși din baie și străbătu coridorul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Paolei și apoi Îl Îmbrățișă pe Brunetti și-l sărută pe ambii obraji. Datorită faptului că nu se simțea niciodată complet În largul lui lângă acel bărbat, această afișare de intimitate Îl incomoda Întotdeauna pe Brunetti. Unul dintre lucrurile care strica aceste cine, acest ritual anual pe care-l moștenise când se Însurase cu Paola, era acela că Întotdeauna când venea descoperea că cina fusese comandată de doctorul Pastore. Doctorul era, desigur, grijuliu, insistând pe faptul că spera ca nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se mai întorc. Tortul însă ți-l pot arăta. Vai, ce tort frumos! exclamă Jester. Pot să gust? Nu, niciun pic, îi interzise Împăratul, n-ai mâncat încă la prânz. Te rog să duci tortul la bucătărie, să nu se strice. Altfel îl vom arunca. Jester luă tortul și-o porni spre bucătărie. Vai, chiar la bucătărie? gândi el. Dacă mi-l mănâncă bucătarul sau dacă scapă lingura de tocană pe el? Trebuie să-l duc în altă parte. Și Jester
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
erau închise provizii de tot felul: saci cu făină, cu grâu și cu zahăr, butoaie cu suc, lăzi cu pere, mere, gutui și alte asemenea lucruri minunate. Am să las tortul în magazine, spuse Jester. E răcoare și nu se strică. Însă în împărăție mai locuia și un balaur. Era Balaurul cel Mare. Și nu era doar mare, ci și lacom. Iubea dulciurile. Ar fi mâncat toată ziua bomboane, halviță, prăjituri cu nuci și miere. Cât despre ciocolată și, mai ales
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
ce-i păzeau somnul veșnic. Și dacă vreodată am dori să trecem pe-acolo, năluca Veronicăi Brun ar rosti, însuflețită de forțe misterioase nouă, „Niciodată să nu-mi deranjați odihna...”. Nesatisfacția domnului Ion este că plouă și azi. S-au stricat planurile dumnealui pentru noi; asta e! zâmbi șters Odette. Astăzi, călărie? Eu nu știu, iar Victor s-ar lovi, dragul meu Victoraș... Femeia își plimbă privirea, clipind dulce. Să fi mers la doamna Ileana? Am mai fost acum o săptămână
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
zona gospodăriei. Alice a picurat niște Fairy peste ele și a dat drumul la apă caldă. Numai ca să descopere că pe țeavă nu curgea nici un pic de apă caldă. Groaza a pus stăpânire pe ea. Boilerul se hotărâse să se strice din nou tocmai în dimineața asta. Era imposibil așa ceva. Oare el nu era conștient că aveau de umplut o cadă de naștere? —Moașele or să ne sune înapoi, a anunțat Jake când Alice s-a întors în sufragerie. Jake stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice a oftat. Viermilor le mergea la fel de prost. Ea sperase că noua obsesie a lui Jake- un colț cu legume - avea să-l convingă să-i ducă la cel mai apropiat magazin care vindea momeală pentru pești. Dar Jake îi stricase planul în ultima secundă. Lui Alice i s-a strâns inima când și-a auzit soțul începând să descrie colțul lui cu legume Yin și Yang. În partea Yin sunt mai mult legume albe: napi, ceapă și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sticlă de vin pe care o adusese tatăl ei la Crăciun și pe care Jake o băgase sub chiuvetă, pe motiv că nu era vin organic. Era, totuși, un Bordeaux de primă clasă, care ar fi fost păcat să fie stricat cu ierburi de vin fiert. Dar încântarea ușor răutăcioasă de a-i privi pe toți bând acel vin avea să compenseze stricăciunea. În plus, ea putea să se bucure de un pahar sau două din licoarea originală în timp ce restul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]