6,018 matches
-
lansate de Bulgăran. Neputând să evite căderea, mai speră că, prin operă, va fi capabil să sfideze spațiul și timpul asemeni unui Orfeu modern. Într-o atare ipostază, Ladima ne amintește de autoportretul liric al lui Eminescu din a doua strofă a poeziei Numai poetul. Spre a nu forța nota să admitem că sfârșitul cărții și prăbușirea simbolică a avionului semnifică dispariția simultană a celor două personae. Atât la propriu, cât și la figurat, măștile autorului cad definitiv. Rămâne Camil Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cum se intitulau cei născuți la țară pentru a da cu tifla celor care nu avuseseră bălegar în curte pentru că se născuseră în mahalalele "muncipiilor"), avându-l ca personaj pe Bălălău. Motivul: acesta atenta la securitatea națională când, într-o strofă, își spunea "Bălălău de Scornicești". De cotele de muzică "națională" de la restaurante (pentru radio și televiziune putea fi invocat oricând exemplul din De Gaulle Country). De punerea batistei pe țambalul romancierilor care credeau că pot face bani și glorie scriind
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Petrarca. O seamă de viziuni ce focalizează imaginea Laurei reduc totul la vulnerabilitatea omului și la victoria morții. Regăsindu-și vechea vână poetică, în timp ce se mângâia cu câteva pahare de vin de Burgundia, lăsând la o parte retorica, Petrarca scrie strofe de o dezolantă amărăciune care ajung să nege, spre deosebire de scrierile lui Dante, posibilitatea vieții veșnice și a mântuirii întru Domnul Iisus Cristos. Este un moment de sinceritate și abandon, un testament filosofic și literar, atribuit lui de către autorul romanului. Dar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Într-o poziție nesemnificativă. Figura sclavului conduce de regulă la epifania propriu zisă a eroului semi divin”. Că așa stau lucrurile, că efortul de individuație a pajului a dat roade, că procesul de ecumenizare s-a Încheiat citim În ultimele strofe ale poemei „și de asupra mea rămîi/ durerea mea de-o curmă/ căci ești iubirea mea deintîi/ și visul meu din urmă”. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Zadarnicile chinuri ale unui astru stingher Hyperion, Într-o altă lectură și pe
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
poemă nu sunt altceva decît modificatori energetici care fac posibilă Întîlnirea dintre cei doi protagoniști. La fel „fereastra” se constituie Într-un transformator energetic relațional. Trei operatori care sunt În același timp figuri, tropi dar și Înlesnitori magici. Încă din strofa a treia apare „fereastra” care desparte două lumi, dar care este totodată și un tunel care unește cele două lumi, cea astrală și cea pămînteană. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. “ea pasul și-1 Îndreaptă / lîngă fereastra unde-n colț
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
incubația ... fiecare germene e Învăluit, Încălzit și protejat În inima și-n pîntecul femeii, astfel Încît se dezvoltă, se Întregește, se dilată, se organizează și trăiește precum embrionul unei ființe nemuritoare...” Astfel putem gîndi că poate aceasta ar fi interpretarea strofei de la finalul poemei „cobori În jos luceafăr blînd/ alunecînd pe o rază”. Fata de Împărat știe că iubirea sa pentru astru măreț nu s-a stins și nu se va stinge niciodată, ea va purta În inimă și-n pîntec
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
epidermizare a celor doi. Numai sub formă de emanație, de corpuscul, de undă, se Întîlnesc cei doi eroi. Alt vehicul este ochiul. Eroina Îl vede pe Luceafăr cu ochiul pineal, numai pe palierul noumenalului se petrece Întîlnirea mirabilă. Începînd cu strofa a 15 eroul, magul, astrul, se transformă pășind În lume, În realitatea obiectivă. „și din adînc necunoscut/ un tînăr mîndru crește” Adică din inconștient, din celălalt regim se Întrupează eroul, care trece pragul care se află pe marginea ferestrei...legătura
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
care a marcat imaginarul romantic prin inductori pneumatici și servere ontologice. Întîlnim acest pattern la mai toți romanticii dar caracterul său dominant a fost descris doar de doi poeți: Eminescu și Novalis. În Cânticele spirituale ale lui Novalis Întîlnim următoarea strofă „wenn ich ihn nur habe/ hab ich auch die Welt/ Selig, wie ein Himmelsknabe/ der der Jungfrau Schleier halt/”. „Dacă eu Îl am doar pe el/ Am atunci și lumea/ Fericit ca un copil al cerului/ Care-i ține Fecioarei
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
În pusee respiratorii de isihasm combinat cu incantațiile de minaret. Însuși turnul din care emite fata de Împărat se poate asocia modelului islamic, muezinic de unde hogea cheamă incantatoriu pe suplicanți. Poemul Luceafărul poate fi citit și În cheie mistagogică prima strofă fiind aceea În care astrul Îi cere Tatălui ceresc să părăsească firmamentul pentru a se cununa cu o pămînteancă. Dar Tatălui i-a ajuns o jertfă consumată cristic prin mandat și atunci Îi refuză fiului răzvrătit descensiunea. Tatăl știe că
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
variate forme de intertextualitate, de la simpla aluzie la citarea nominală propriu-zisă. După cum o mărturisește prin mijlocirea acestui mod de reactivare, uneori excesivă, a unor maniere poetice demult clasicizate, afinitățile (s)elective ale poetului sunt dintre cele mai rafinate: într-o strofă îi pomenește pe Esenin, Paul Celan și Rilke, într-o altă secvență poetică face să coabiteze personajele lui Dostoievski cu cele ale lui Kafka ("Alioșa cu ochii frumoși întinși în pământ/ aleargă ca Domnul K. după un castel ridicat/ în mijlocul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Încă din ciclurile intitulate Rod (Rod, E.P.L., București, 1968; Rod III, Cartea Românească, București, 1975; Rod IV, București, 1977) este evident faptul că el mizează pe o formulă poetică ce se revendică de la un lirism originar, sincretic și profund religios: strofele ce debutează întotdeauna și se încheie, adesea, cu semnul exclamării (după model spaniol), conțin expresii cu o tonalitate arhaizantă pronunțată, vocabule rare, refrene incantatorii și figuri retorice precum invocații și interogații, părând prin urmare a fi destinate recitării. De altfel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru poezie (2007), Premiul Salonului internațional de carte de la Chișinău pentru roman. Nu numai strict formal vorbind, poezia lui Emilian Marcu este cât se poate de tradițională, de "cuminte". Ritmate și rimate, textele sale compun strofe aproape 100% clasice poetul cultivă, de altfel, cu obstinație speciile canonice (elegiile, baladele, ba chiar, dintre cele cu formă fixă, sonetele). La poetica tradițională trimite apoi tehnica decupajului de imagini compunând mici tablouri predominant rurale ori pasteluri ale întomnării, ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poeți: Mihail Crama, C.T. Lituon, Radu Teculescu, să abordeze aproximativ același perimetru tematic vagabondajul geografic, orașul tentacular, mirajul medievalismului, al nopții, al lunii"), apreciind că nota particularizantă a autorului Izobarelor ar consta însă în preferința pentru prozodia tradițională: "Scrise în strofe aproape clasice, cu ritm și rimă, poeziile lui Mircea Popovici se deosebesc de cele ale congenerilor săi, care preferau versul alb, prin această muzicalitate formală". Mai mult decât acest aspect pur formal, creația lui Mircea Popovici îmi pare a fi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Stanțe-le deturnează spectaculos semnul major al liricii lui Dumitru Spătaru, înspre fața mai puțin serioasă, mai critică, dar și mai autentică, a realității sale interioare. Poemele intitulate astfel (deși nu respectă convenția stanței, fiind alcătuite de regulă dintr-o strofă de paisprezece versuri sau două catrene plus o sextină, supuse totuși normei rimei) sunt ocazionale și surprind latura ironică, dar comprehensivă a autorului acestui gen de "șarje" în fond afectuoase. Idilă tomnatică este un exemplu emblematic în acest sens, dar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rând, de umbrele antichității încă vii pe aceste meleaguri; în final, de operă leopardiană, ce nu o dată i-a oferit cuvinte potrivite. Cercetătoarea Marinella Cantelmo demonstrează, pornind de la termenul cheie siepe, tradus de Eta Boeriu liber prin desiș, ca primă strofa a poeziei quasimodiene Cuvânt nu este altceva decât o rescriere a celei mai cunoscute creații leopardiene, Infinitul.22 Întoarcerea la această capodoperă ascunde, în opinia autoarei, refuzul ermeticului de a îmbrățișa clasicismul manierist promovat de Gabriele D'Annunzio, pe care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
esențial pentru cercetarea de față și care va fi, prin urmare, reluat în capitolele următoare, trebuie reamintit studiul lui Pietro Mazzamuto, care îl plasează pe Quasimodo în contextul literaturii siciliene. Bazându-și demersul și pe componentă geografică, deloc indiferență în strofele sicilianului, exegetul menționează o seama de corespondențe cu unele creații veriste, folosindu-se pe de o parte de legătura dintre cele din urmă și poezia romantică și decadenta, iar pe de altă parte de relația dintre poezia romantică și cea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Cei mai înflăcărați admiratori ai prozatorului Leopardi ajunseseră să teoretizeze chiar moartea versurilor. De exemplu, rondistul Riccardo Bacchelli s-a referit la inovațiile formale puse în practică de maestru și a subliniat faptul că acesta anticipase trecerea de la vers și strofa la proza: Ce a făcut Leopardi? Păstrând versurile tradiționale a înlocuit strofa cu frază.101 Din seria puseurilor de revoltă împotriva limitărilor impuse de versificație, autorul românului Moară de pe Pad a mai menționat renunțarea la rimă și jocul rafinat, tipic
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
versurilor. De exemplu, rondistul Riccardo Bacchelli s-a referit la inovațiile formale puse în practică de maestru și a subliniat faptul că acesta anticipase trecerea de la vers și strofa la proza: Ce a făcut Leopardi? Păstrând versurile tradiționale a înlocuit strofa cu frază.101 Din seria puseurilor de revoltă împotriva limitărilor impuse de versificație, autorul românului Moară de pe Pad a mai menționat renunțarea la rimă și jocul rafinat, tipic leopardian, bazat pe enjambamenturi. Venerația membrilor grupului pentru proza antecesorului s-a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
observa consonante între unele fragmente ale sicilianului și altele din volumul ungarettian Portul înmormântat; iată de ce își sfătuia corespondentul, care la acea vreme îi era încă prieten, să aleagă cu atenție poeziile publicate în reviste și să se ferească de strofe care ar putea stârni dubii privind originalitatea: Poeziile tale din Italia ('Italia letteraria', ÎI, 28 decembrie 1930: Toamnă, Nopții, Odihnă ierbii) aveau ceva ungarettian, lucru care a fost destul de observat. Fără ca un singur cuvânt să aibă iz de imitație, era
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că el a constituit în mare parte sursă imitațiilor care au dus la formarea ermetismului manierist. Mario Petrucciani discuta separat despre ermetismul manierist și despre reprezentanții de seamă ai acestei orientări literare: spre deosebire de adepții celui dintâi, care au turnat în strofe cu mai multă sau mai putina pricepere niște formule poetice, Ungaretti, Montale sau Quasimodo au reușit să se mențină departe de orice clasificare limitativa, deoarece și-au păstrat originalitatea și individualitatea. Aceștia au influențat din afara curentul manierist, o formă literară
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
puncte de reper volumul montalian Oase de sepie și unele imagini ungarettiene. Ricciardi afirmă despre versurile autorului nostru că sunt notații ale stărilor de spirit, rodul unui fericit fragmentism și că se desprind de ariditatea și asprimea intelectualista a unor strofe din Oase de sepie prin limpezimea lor muzicală.224 Cuvintele se asociau într-o rețea de rezonante, procedeu ce amintește de poezia lui Ungaretti. Recenzentul admitea ascendentă versurilor în discuție în anumite poezii de Montale, dar accentua componentă de indiscutabila
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
grupurilor nominale sau verbale ce depășesc granițele amintite: însă pe mine mă mâhnea surâsul cel din urmă // al tinerei femei culcate printre flori (Al tinerei femei culcate printre flori).272 Cezurile de acest tip, mai putin numeroase decât cele din cadrul strofelor, au rolul de a pune în valoare versul final al unor poezii ce capătă greutate concluziva chiar datorită pauzei ce îl desparte de curgerea compactă a stihurilor precedente, ca o chiusa ad effetto. Asemenea predecesorului său Giacomo Leopardi, Quasimodo folosește
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dovedesc a fi contextele centrate în jurul calificativului oscuro: obscur / fir de nisip (zis lume) (Ginestra sau floarea deșertului, vv. 190 191) și a vieți-mi goale / obscure (Amintirile, vv. 85 86), iar la Quasimodo întunecată / piatră (Thanatos Athanatos) și scriam strofe despre cel mai întunecat / miez al lucrurilor (Liguriei). Nu în ultimul rând, se remarcă adjectivul recurent caro: bucurie / cumplită, scumpă mie (Stăpânitorul gând, vv. 3-4), iubit / sânge al neamului sau (Palinodie închinata marchizului Gino Capponi, vv. 59-60) sau, preadulcea tinerețe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
două momente și închizând ciclic curbă existenței. Tăcerea caracterizează lumea de dincolo, în opoziție cu vârtejul zgomotos și trepidant al vieții. Stau drept mărturie reprezentările acesteia de pe pământ, precum portretul mut și nemișcat al femeii moarte din cantul cu patru strofe scris de Leopardi în 1833: Așa ai fost: acum pe sub țărâna / Ești pulbere și hoit. Pe lut și oase / Încremenita de prisos în piatră, / muta, privind cum anii trec puzderii, / de pază-i stă durerii / și amintirii, numai ea, icoana
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
critici, rivalizează cu Petrarca în crearea unei atmosfere permeate de iubire, dar, am putea adăuga și cu Leopardi, moștenitor al tradiției petrarchești.406 Identitate de atmosfera care, fără să demonstreze ascendentă directă în Canturile leopardiene, adaugă un plus de noblețe strofelor ermetice. În consonanta cu optică leopardiană, o seama de viziuni quasimodiene depășesc granițele visului și pătrund în lumea îndepărtată și fericită a amintirii: Scumpă tinerețe,-i târziu. Dar pot iubi tot ce e pe pamant / în lumina cerurilor, în beznă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]