6,212 matches
-
acum? Acum ce credeți? Eu cred în comunism, numai că n-o să fie niciodată în lumea asta. Unii se vor folosi de comunism, dar în propriul lor interes. Comunismul este o sabie plină de diamante pe mîner, lucioasă și inoxidabilă, superbă și rece. Dar la ce folosește? Cu ea se provoacă suferință și moarte. Ca Stalin și Beria. Exact. Am șaizeci de ani acuși și întreaga mea viață am consacrat-o unei iluzii. De douăzeci de ani nu mi-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe foaie. Apoi dispare în camera sa. Domnul Tudose cred că citește la oglindă acum, glumește Romeo Olteanu, membru al delegației. Ne despărțim buni amici, după ce am făcut planul de bătaie pentru a doua zi. Dimineața, amicul nostru prezentator apare superb îmbrăcat, ras, cu papion și foarte impozant. Nici ceilalți nu arătau rău, aveau costume închise, cravate, pantofi lustruiți, batiste la buzunar, genți sobre. Coane Tudose, zic eu șugubăț, azi nu mai... Trăsnet, domnule primar, o să vedeți... Urcăm în limuzine, sirenele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la ridicare. Acest moment m-a impresionat cel mai mult. Solidaritatea umană. Sufletul omului generos. Omul este frumos, este creația lui Dumnezeu și nimic în lume nu este mai sublim. Chiar dacă printre oameni sînt și rebuturi. Să respectăm această operă superbă a lui Dumnezeu care este omul. Căci și el, la rîndul său, pe toate le face pe acest Pămînt. Gestul omenesc al acelei fete m-a făcut să cred că este cel mai impresionant monument văzut și trăit în Egipt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dă lovitura de grație. Să nu puneți copiii în pericol... Familia se deshamă, preia o cameră, se spală, se schimbă și prichindeii cad urgent într-un somn profund. După ceva timp părinții lor ies pe terasă, la taclale. Timpul era superb. Se tot uită la soare și văd că ambii manifestă o oarecare părere de rău. Se mai putea merge. Veniți des pe aici? Sînteți un om de munte? mă întreabă ei. O, nu. Am venit aseară tîrziu. Eu sînt de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bătuți în serie și antrenorul își făcuse speranțe cu Vasilică. Tu poți să-l învingi. Atenție la stînga lui, care este devastatoare. Îi vin eu de hac, se încuraja băiatul. În dimineața din ziua meciului, în cameră îi intră o superbă cubaneză. Era măslinie, tînără ca o minoră și cu dotările corespunzătoare de să te scoată din minți. Vasilică tremură cînd fata se lipește de el și nu poate să gîndească decît: Doamne, dacă o scăp? Pe de altă parte își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
doar la unii călugări care migălesc miniaturi în fildeș sau sidef. Cu dăltițe cît un ac, în ani și ani, scot din iubirea lor, din sufletul lor, o icoană, un crucifix, un obiect sfînt. Doctorul Ortiz a rămas uluit de superba operă pe care o reprezenta acest baston. Era greu, dar nu obositor, un sprijin la făcut plimbări lungi prin oraș, prin parc. A mulțumit tuturor și, din momentul acela nu se mai îndura să se despartă de baston. A doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fost pusă la Reședință, într-un un loc bine ales, cu vizibilitate maximă. Cînd Excelența Sa, ambasadorul unei țări europene, a intrat în reședință, s-a dus glonț la iguană. De unde o ai, Constantin?! De la tîrgul din Havana Veche. Este splendidă, superbă! Vreau și eu una... Nu cred că o să ai noroc. Este o iguană neagră, foarte rară, extrem de rară, aș zice chiar unică... Ambasadorul se învîrte, o studiază, o atinge, o mîngîie, o privește din toate unghiurile. Al naibii, crema aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tot mai mult de os. Lipsa apei pune probleme mari și provoacă mari pierderi și mari suferințe. Anul acesta însă, ploile au uitat de frumosul Holguin, de minunata zonă turistică, ce are nu mai puțin de 350 kilometri de plaje superbe întrerupte de porțiuni accidentate de o rară frumusețe. Loc plin de istorie, loc unde Cristóbal Colón (Cristofor Columb) a atins pentru prima oară insula Cuba în 1492 și copleșit de frumusețea locurilor a exclamat: "es la tierra más hermosa que
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
indigo și, puse una lîngă alta, ofereau un aspect tipic de lucruri de bîlci. Piesele atît de migălit lucrate erau inspirate din arta Africii, artă inegalabilă în ceea ce privește stilizarea. Eleganță, mișcare, accentuare, sînt doar trei din punctele forte, excepționale, ale acestei superbe arte, provenită din continentul negru. Señor Diaz-Quintanal Fernandez de Luz era și el negru ca abanosul, cu fața ridată dar cu o superbă dantură albă, cum numai continentul negru ți-o conferă. Atletic și consumator de alcool, o combinație nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Africii, artă inegalabilă în ceea ce privește stilizarea. Eleganță, mișcare, accentuare, sînt doar trei din punctele forte, excepționale, ale acestei superbe arte, provenită din continentul negru. Señor Diaz-Quintanal Fernandez de Luz era și el negru ca abanosul, cu fața ridată dar cu o superbă dantură albă, cum numai continentul negru ți-o conferă. Atletic și consumator de alcool, o combinație nu prea des întîlnită. Lucra cu încetineală și romul sorbit cu înghițituri mici și la distanță în timp, nu-l ajuta să se îmbogățească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
studentă în anul doi. Eram prieteni de un an, ne iubeam foarte mult și am convenit ca, în sfîrșit "s-o facem". Ce? Ei, pricepi tu. Amîndoi tremuram de emoție și ne era un soi de teamă. Era o fată superbă, o frumusețe pentru care mă invidiau toți colegii. Aranjasem să ne întîlnim la mine, eram singur. Am pus flori peste tot, am pus șampania sub jetul de la robinet, pentru că n-aveam frigider. Cîteva lumînări albe așteptau să fie aprinse. Aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cei care n-au simțul unui dialog civilizat. Au trecut douăzeci și cinci de minute și nu văd nici o mișcare acolo, după ușile larg deschise. Mă duc din nou la Iași, prin grădina mea. Mai am multe de făcut. Uite ce gazon superb au vecinii! Cînd l-or fi pus oare? Văd că la vecinul Cheșcu s-au prins toți copăceii, o să fie o frumusețe de grădină. Bravo lui! Vitan și-a făcut un chioșc. O să bem o bere acolo, la vară, cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unicele în felul lor în aceste țări. Artistul care le-a construit, fu constantinopolitan de origine, numit Ianachi, și arhitect de Curte Beilor Moldovei...Partea externă a cupolelor e de tot rotundă și acoperite cu costoriu...Pe vârful cupolelor sânt superbe cruci mari aurite...Turnul pentru clopot este de o vastă structură patrată...O scară cu o mulțime de trepte duce la vârf... Cinci clopote atârnă de două imense și înalte arcuri. Clopotul cel mare de o vastă circumferință, e lucrat
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Sfintele Taine, putem aminti despre slujba Botezului, săvârșită în temnițele comuniste românești. Poate cel mai cunoscut caz de botez în închisoare este cel al lui Nicolae Steinhardt, botezat de părintele Mina Dobzeu în celula 18 a penitenciarului Jilava, în 1960. Superbă este mărturia părintelui Steinhardt legată de acest eveniment: „Va să zică este adevărat că botezul este Sfântă Taină, că există Sfintele Taine. Altminteri fericirea aceasta care mă împresoară, mă cuprinde, mă îmbracă, mă învinge, n-ar putea fi atât de neînchipuit de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
la Dumnezeu și de acolo vin și bucuriile, ca de exemplu în „Sărac sunt, Doamne”: Sărac sunt, Doamne, Sărac în celulă, sărac întru toate. Sărac sunt, Doamne, sărac Și bucuriile Tale-s bogate. De aceea poetul ridică spre Dumnezeu o superbă „Rugăciune”, în care regăsim și iubirea de neam și țară, ca și speranța în renașterea acestui neam românesc, atât de încercat: Tu, Domn al Răstingnirii și-Învierii, Care din cruce ne-ai făcut lumină Și Răsărit din rănile tăcerii Și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ceasul pironirii-nsângerate Să ne primim și cuiele și fierea Ca Tine-n marea Ta singurătate. Pe fruntea țării zâmbetul Ți-l pune Și neamul care-acum osânda-Ți duce Învață-l Tu amara rugăciune Din clipele suirilor pe cruce. O superbă mărturie de credință, dar și de iubire de neam, regăsim și în „Crez”: Cred într-unul Dumnezeu Tatăl ziditorul, Ce-a-nfrățit în neamul meu Sfântul crez cu dorul. Impresionantă este poezia „Carte poștală”, în care ne dăm seama că poetul nu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
e cea în care omul se pleacă cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu, recunoscându-și micimea și starea de creatură din pământ. În același timp, metania înseamnă micșorarea și mărirea, dar și căderea și înălțarea noastră. „Metanie” ne trimite în mod superb, cum numai creștinismul o poate face, din abisul suferinței către sublimul înălțimii divine, în toate cererile smerite ale poetului manifestându-se nădejdea ca și virtute creștină, dar și încrederea că mila și puterea dumnezeiască îi dau omului cele pe care
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
-mi gătești de nuntă, haină argintie Și-n sclipiri de soare să-mi gătești sălaș. Dragoste curată, dorul din solii, Cu miros de smirnă-n rugă să se-mbine. Ca să urce fumu-n valuri viorii, Către Tine, Doamne, numai către Tine. Superbă și emoționantă deopotrivă este poezia „Pomelnic”, în care Zorica Lațcu se roagă la Dumnezeu pentru toți cei ce și-au pus viața pe altarul credinței și a dragostei de neam și țară. Pe toți cei ce în veacuri au căzut
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Însă În Natură. Absolut necesare fiindu-i, Natura naște aceste minorități la fiecare generație, să fie la o adică, dar le și elimină dacă nu și-au dovedit utilitatea. Altfel spus, Natura practică eugenia, iar aceasta ca o fațetă a superbei economii care o caracterizează. Am procedat și noi astfel, exemplul clasic fiind Sparta. Dar rațiunea ne-a Împins pe drumul unei evoluții anume, În acord cu spiritul nostru antitetic risipitor. Ca o paranteză, Îmi mărturisesc convingerea că, aparent paradoxal, tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
perceptelor de viață, avea o anume eleganță în ținută, în gestică, nu purta capul acoperit, și părul lung pieptănat insistent în fiecare dimineață, era prins într-un coc circular, montat pe creștet, ori la spate și ajutat de câteva agrafe superbe. Bunica venea din lumea interbelică a unei Brăile prospere în care omul de rând frecventa duminică de duminică, grădina Belvedere (Grădina Mare), asculta fanfara militară a garnizoanei din oraș, iar pe „regală” - strada Republicii de astăzi, în acordurile plăcii de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
a bunicii, braga aproape c-a dispărut și cea care ocazional se mai găsește, nu mai are savoarea celei turcești, tradiționale. Tot în camera bunicii, în vitrina șifonierului mi-aduc aminte de o altă cutie metalică, aproape plină cu nasturi superbi, de toate culorile și toate mărimile, din care astăzi mai păstrez doar două lămâi, pe care le-am cusut la reverul unei bluze. Oare, gândește cineva câte amintiri și fior existențial pot îngloba cei doi năsturași ? Ai spune „o lume
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
știam noi atunci și la ce se putea raporta dialogul nostru ? Cu timpul am devenit și eu mai înțeleaptă, dobândisem răbdarea necesară în relația cu fratele meu, deși uneori aveam același clocot interior cu care mi se identificase copilăria aceea superbă. Cu Adi am avut o relație specială, probabil întreținută și de faptul că era opusul meu, completându-ne foarte bine unul altuia componenta deficitară sub raport comportamental. Cred că n-am văzut până la frate-meu copil mai docil, extrem de atent
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
să vină în consonanță cu vârsta și momentul cuvenit. Niciodată prea mult, niciodată întâmplător. Așa am primit primul meu ceas de mână „Slava”, la finele clasei a IV-a. Era un format mic, rotund, căruia mama îi atașase o brățară superbă dintr-un gablonz adus de marinarii din port. L-am purtat aproape neîncetat până am fost admisă la Iași, când mama mi-a făcut cadou un „Lucy” tot rusesc, dar pe un format ușor dreptunghiular și cu brățară atașată. La
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de juxtapunere în plan auditiv a celor două cifre. Anii de liceu m-au făcut să cresc și să capăt încredere în mine, în valorile mele, în colegi, profesori, oamenii din jur. Colegii mei, dragii mei colegi de liceu erau superbi. Din cele patru clase atent selecționate, trei erau de matematică-fizică A, B, C și o clasă pe profil uman, respectiv D. Noi eram „B” și paradoxal constituiam o mixtură de etnii, unde până și puținii români după rezonanța sonoră a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Ardeal erau în compania părinților, am făcut cunoștință și n-am reținut nimic atunci, însă un lucru ne-a atras atenția în mod deosebit. Tanti Mate Andraș a scos o sacoșă plină cu batoane de ciocolată făcute în casă, ambalate superb în foițe de celofan colorat, iar familia Màrtonfi un cozonac umplut din abundență cu mac. Tata a așezat pe „masa prieteniei” prăjiturile de casă și plăcinta noastră tradițională, după care totul a venit de la sine. S-au făcut glume, s-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]