5,297 matches
-
adevărat niciuneia. Pensionatul catolic de la 2500 metri altitudine, care găzdu iește fetele elitei rwandeze miniștri, militari, oameni de afaceri este imaginar, situat aproape de unul din izvoarele Nilului, lîngă care se află o statuie a Fecioarei negre, în amintirea faptului că suveranul pontif a consacrat țara independentă (din 1962) lui Hristos, iar episcopul local a dorit să consacre Nilul Fecioarei. Ca orice pensionat, și acesta își construiește treptat un microcosmos sufocant, imitînd în mic, dar la fel de discriminator, "lumea de jos", aplicînd astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1995-1996) și redactor-șef al Departamentului „Viața spirituală” din TVR (1996-1997). Între 1997 și 2001 a fost ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun de la Vatican, în Republica San Marino și la Ordinul Suveran Militar de Malta. Din anul 2001 este director general în Ministerul Afacerilor Externe. A colaborat la „Dilema”, „Secolul 20”, „Cuvântul”, „22”, „Martor”, „Litere, arte, idei”, „Orizont”, „Vatra”, „România literară”, „Religioni e società” (Florența), „Social Compass” (Londra) ș.a. Volumul de debut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
redată prin diverse denumiri-clișeu. Sistemul inter-național a fost uneori legat de o stare de natură, diferită de starea de drept, în care contractul social a creat și a legitimat o autoritate centrală. Alteori, anarhia internațională, cu multiplicitatea sa de state suverane egale, a fost opusă relației din interiorul statului, în care un singur centru deține monopolul legitim al violenței. Și în sfîrșit, relațiile internaționale sînt legate de o societate aparte, care acordă rolul principal unor instituții, cum ar fi diplomația, managementul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
una dintre cele mai importante. Potrivit criticii idealiste, această diplomație avea cîteva defecte majore. În primul rînd, în multe țări diplomații iau decizii pe deasupra capetelor propriului popor. Or politica externă ar trebui să fie democratizată și să răspundă voinței poporului suveran. În al doilea rînd, primatul politicii externe (Primat der Außenpolitik) era folosit drept scuză pentru faptul că activitățile sale trebuiau să rămînă secrete atît în mediul intern, cît și față de alți diplomați. Așa că politica secretă evita dezbaterile raționale, necesare pentru ca
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
războiul civil din Spania în 1936, nu a fost nici împiedicată, nici n-a stîrnit vreo contra-reacție a comunității internaționale. Sistemul s-a prăbușit în întregime cînd Germania nazistă a obținut prin presiune militară o parte din Cehoslovacia, o țară suverană. Ca o ironie, acest act a fost recunoscut în termenii idealiști ai autodeterminării, cu prilejul acordurilor de la München (1938), pe care marile puteri europene, cu excepția URSS, le-au semnat în speranța evitării unui conflict major. Propaganda Germaniei naziste a reușit
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ajustări în interiorul sistemului, așa cum face orice agent revizionist, ci vor să ajusteze sistemul însuși: "Însă trăsătura distinctivă a puterii revoluționare nu este faptul că ea se simte amenințată - un asemenea sentiment este inevitabil într-un sistem internațional alcătuit din state suverane - ci faptul că nimic nu o poate liniști. Doar securitatea absolută - adică distrugerea oponentului - este considerată o garanție satisfăcătoare, astfel că dorința unei puteri de a fi în securitate absolută înseamnă pentru toate celelalte insecuritate absolută [...] Diplomația, arta de a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
folosindu-se de analogii cu perioada de dinaintea sistemului de state modern; ciocnirea civilizațiilor revine la acele asumpții realiste care predominau înainte și în timpul războiului rece. Definirea sistemului actual ca o formă de neome-dievalism are ca normă politica realistă a statelor suverane; așa că orice evoluție este înțeleasă ca o revenire mascată la perioada anterioară sistemului de state modern. Epocile istorice sînt în continuare definite potrivit canonului realist. Problema este că această analogie este atît de abstractă, chiar anistorică, încît ea pare nepotrivită
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de statutul istoric și actual al instituției, în raport cu cele două culori ale scutului, dar neîndoielnic și în consens cu propria lor concepție despre rolul personalităților în istorie, aceștia au pus pe reversul primei medalii (fig. 61rv) efigia ctitorului, reprezentantul puterii suverane al cărui nume îl poartă instituția, domnitorul Al. I. Cuza, iar pe reversul celei de a doua, imaginea edificiului (fig. 62rv). Conștienți de faptul că înțelegerea reprezentărilor din simbolistică stemei Universității este anevoioasa, sau altfel spus, că este accesibilă doar
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
mai important dintre acești rivali era marea nobilime ale cărei feude se aflau pe teritoriul acelor provincii și care, conform sistemului feudal, era stăpână peste domeniile sale. Acest lucru a însemnat de fapt crearea unui număr de sisteme distincte și suverane cel mai adesea având legi, unități de măsură și sisteme administrative diferite. Franța de Nord, aflându-se sub controlul regilor franci, a urmat modelul german al dreptului comun sau droit coutumier, în timp ce sudul, ca mai tot restul Europei (inclusiv Scoția
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Cu privire la stilul jurnalistului, Al. Oprea afirmă: "în raport cu evoluția creației poetice, care ajunge treptat (...) la o apolinizare a fondului dionisiac, cursul gazetăriei pare a fi invers: în prima perioadă domină trăsături apolinice este un Eminescu majestuos, patetic (dar cu o siguranță suverană), cu o ținută polemică elevată, trăsături care se vor surpa treptat sub năvala unor reacții pătimașe, a unei subiectivități exasperate"198. Dacă problematica articolelor conferă unitate și continuitate publicisticii eminesciene, la nivelul expresiei înregistrăm o serie de modificări, ținând de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
am propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu în diferite locuri. Cu mare greu se poate găsi cineva în tot orașul care să se opună ereticilor, cu excepția anumitor bărbați sfinți și femei religioase, pe care lumea mondană și rea îi numește „patarini”. Însă suveranul pontif, care le-a dat permisiunea de a predica și de a lupta împotriva ereticilor (și a aprobat de asemenea familia lor religioasă), îi numește „umiliați”. Aceștia renunță la toate pentru Cristos, se adună împreună în mai multe locuri, trăiesc
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acestei lumi. În ziua următoare, cardinalii l-au ales pe Honoriu [al III-lea] (18 iulie 1216), un bătrân bun, pios, foarte simplu și blând, care împărțise săracilor aproape toată averea sa. În prima duminică după alegeri, a fost consacrat suveran pontif. 5. Apoi, duminica următoare (31 iulie), eu am primit consacrarea episcopală. Papa Honorius [al III-lea] m-a primit cu multă familiaritate și bunăvoință, astfel încât mă puteam prezenta înaintea sa aproape ori de câte ori voiam. Printre altele, am obținut permisiunea de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
papa Honoriu, maestrul Giovanni de Nivella, superioara mănăstirii din Aywières; acest indiciu presupune că Iacob din Vitry redacta mai multe exemplare ale aceleiași scrisori și le expedia la diferite persoane, schimbând doar numele destinatarului. Preasfântului părinte și domn Honoriu [III], suveran pontif prin harul lui Dumnezeu, Iacob, slujitor umil al bisericii din Accum, prin milostivirea divină, aduce o necesară și profundă reverență, sărutându-i picioarele. (După ce a relatat despre cucerirea miraculoasă a cetății Damietta, care rămăsese aproape pustie în urma unei ciume
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
adică Biblia. Mai târziu, și-au construit școli, deci case și curți interioare. În ultima vreme, au înălțat biserici și încăperi spațioase și înalte, cu fonduri considerabile administrate de oameni cu autoritate. Mai mult, au obținut privilegii și indulgențe de la suveranul pontif pentru construirea de bisericuțe în orașe ca să celebreze sfânta liturghie și să spovedească, deoarece multe persoane, nevoind să se spovedească la preoții lor, în multe cazuri se găseau în mare pericol. În cele din urmă, au construit școli private
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
un om ca Grigore de Napoli? Cine, în toată lumea creștină, a fost mai stimat și renumit decât fratele Elia? Cu toate acestea, primul dintre aceștia și-a meritat închisoarea pe viață, iar cel de-al doilea a fost excomunicat de suveranul pontif pentru neascultare și apostazie. Totuși, amândoi, deși târziu, s-au căit. 34. Împreună cu fratele Aymon, a venit în Anglia și fratele William de Colville, cel bătrân, un om simplu și de o extraordinară caritate; sora sa a fost mai
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
19: Au fost aduși la Isus niște copii ca să-și pună mâinile asupra lor. Dar discipolii îi certau (Mt 19,13) (fiindcă la început unii cardinali nu vedeau cu ochi buni întemeierea acestui ordin). Dar Isus le-a spus (fiindcă suveranul pontif, adică Inocențiu al III-lea, așa le-a vorbit cardinalilor): Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la mine, căci împărăția cerurilor este a acelora care sunt ca ei (Mt 19,14). Papa Inocențiu a spus aceste lucruri
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și alte aspecte. 4. În același capitul, a fost ales cel de-al optulea ministru, fratele Ioan din Parma, care a ocupat funcția timp de nouă sau zece ani. Fiind o persoană cultă și foarte spirituală, a fost trimis de suveranul pontif la împăratul grecilor, cu scrisori foarte elogioase, în care domnul papă îl numește «Îngerul păcii». Pe când se afla acolo, l-a edificat foarte mult pe împărat atât prin viața, cât și prin știința sa, dar nu numai pe el
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
timp, a murit fratele Ambroziu, din Ordinul Cistercienilor, confesor, căruia domnul Ugolino îi încredințase îngrijirea mănăstirilor amintite, cu excepția Mănăstirii Sfintei Clara. Atunci, fratele Filip Lungo a făcut tot posibilul pentru a-i fi încredințate acele mănăstiri și a obține de la suveranul pontif permisiunea de a-i angaja spre asistența acestora pe frații minori, așa cum voia el. Când Fericitul Francisc a aflat despre acest lucru, a fost foarte tulburat și l-a blestemat ca fiind un distrugător al Ordinului său. Fratele Ștefan
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-lea, plin de înțelepciune, considerând familiaritatea ce o avea cu Fericitul Francisc, a devenit imitatorul său și ținea în camera sa un lepros, cărui îi slujea, îmbrăcat ca un frate. Dar într-o zi acel lepros l-a întrebat: «Oare suveranul pontif îl are doar pe acest bătrân ca să-mi slujească? Se obosește prea mult!». 3. Dar dacă Fericitul Francisc a fost umil în respectul față de Dumnezeu, și mai umil în slujirea aproapelui, cel mai umil a fost în a se
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
modul și forma acesteia și felul în care Fericitul Francisc, pe când era în viață, a obținut-o de la papa Honoriu. Locuind Fericitul Francisc la Sfânta Maria de la Porțiuncula, Domnul i-a revelat într-o noapte că trebuie să meargă la suveranul pontif, domnul Honoriu, care pentru o perioadă de timp se afla la Perugia, în vederea obținerii indulgenței pentru biserica Sfintei Maria de la Porțiuncula, pe care el o restaurase de curând. El, ridicându-se dis-de-dimineață, l-a chemat pe fratele Maaseu din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
era un azil pentru leproși, și a adormit. După ce s-a trezit, a recitat rugăciunea, l-a chemat pe însoțitorul său și i-a spus: «Frate Maseu, îți spun din partea lui Dumnezeu că indulgența ce mi-a fost acordată de suveranul pontif a fost confirmată în ceruri». Acest fapt a fost relatat de fratele Marino, nepot al fratelui Maseu, care deseori l-a auzit din gura unchiului său. Acest frate Marino, la sfârșit, în jurul anului Domnului 1307, plin de zile și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Lovinescu izbutește să reconstituie în câteva pagini foarte reușite imaginea vieții patriarhale și a conacelor boierești de odinioară, reflectată într-un dublu registru, realist și idilic, în funcție de predispozițiile psihice ale celor doi dezrădăcinați (Bizu și Mili). Când puterea iluziei e suverană, întoarcerea acasă va fi celebrată cu fast, ca o sărbătoare; când însă luciditatea meschină pune la îndoială puterea dorinței, a visului, revenirea la matcă dobândește semnificația unui lamentabil eșec. Ca atare, exultanta stare de spirit produsă de iubirea față de Bizu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și șamanism sud-american, totul având drept scop, printre altele, ,,proslăvirea pământului și a ambianței". Acest ultim aspect (,,proslăvirea pământului și a ambianței") mă trimite cu gândul la religiozitatea cosmică precreștină, excelent analizată de Mircea Eliade. Ea avea în centru figura suverană a Magnei Mater și natura înțeleasă ca hierofanie cosmică. Recent, Sylvia Marcos reia motivul într-o carte realmente seducătoare 73. În timp, creștinarea acestor simboluri, practici și ritualuri nu a fost suficient de puternică. Prin urmare, ele au supraviețuit timpului
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
al unui modest ceasornicar din Geneva, joacă un rol aparte: convins că toți oamenii se nasc la fel de buni, el visează, în Contrat social (1762), la o societate ideală în care drepturile naturale ale individului ar fi garantate și unde poporul suveran ar transpune voința generală. Ideile filosofice. Cu toate nuanțele legate de diferențele opțiunilor lor personale, filosofii se dedică aceleiași critici sistematice a societății timpului lor (document 2, p. 234). Pe plan religios, ei admit, aproape toți, existența lui Dumnezeu (cu excepția
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de cele trei ordine ale regatului: magistrații sînt ofițerii mei, însărcinați să mă înlocuiască în sarcina cu adevărat regală de a face dreptate supușilor mei [...]. Ca și cum ar fi permis să se uite faptul că doar în persoana mea rezidă puterea suverană a cărei caracteristică proprie este spiritul de povățuire, de justiție și de rațiune; faptul că doar de la mine curțile 5 își trag existența și autoritatea; faptul că plenitudinea acestei autorități, pe care o exercită doar în numele meu, rămîne mereu în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]