5,360 matches
-
1.). Și Nash (1995) adoptă ideea că verbele sunt inacuzative atât în limbile ergative, cât și în limbile acuzative. 3. PROBLEME PENTRU TEORIA CAZULUI Analiza limbilor ergative a ridicat mai multe tipuri de probleme pentru teoria Cazului: probleme legate de terminologie și de stabilirea unor corespondențe între Cazurile din limbile acuzative și cele din limbile ergative, precum și dificultăți de încadrare a Cazului ergativ într-unul dintre tipurile de Caz recunoscute în gramatica generativă (abstract vs morfologic, structural vs inerent/lexical). 3
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
la cele două tipuri de limbi a fost remarcată în numeroase studii. În cele mai multe dintre acestea s-a încercat stabilirea unor corespondențe între denumirile folosite în mod curent (vezi infra, 3.2.), dar există și propuneri de revizuire completă a terminologiei. De exemplu, Creissels (2005) arată că nu există o modalitate de a stabili denumirile cazurilor în definițiile adoptate în cele mai recente lucrări tipologice, din moment ce denumirea tradițională de Caz direct este echivalentă cu definiția nominativului în anumite contexte, și cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
definiția nominativului în anumite contexte, și cu a absolutivului, în altele, iar Cazul oblic corespunde fie ergativului, fie acuzativului. Propunerea de revizuire terminologică a autorului − interesantă, dar greu de acceptat în condițiile în care s-a impus deja o anumită terminologie − este următoarea: (a) Caz absolut ("default", de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs Cazuri integrative − ergativul, acuzativul, ergativul extins, acuzativul extins; (b) antiacuzativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu acuzativul − vs antiergativ − Cazurile integrative aflate în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se confundă nici cu un anumit rol actanțial (Agent), nici cu nu caz anume (nominativul), ci noțiunea de subiect privilegiază unul dintre termenii enunțului în raport cu verbul. Astfel, anumite limbi par să aibă două subiecte, unul scenic (localizare) și unul actanțial (terminologia este preluată de la Lazard). Levin și Rappaport-Hovav (2005: 24, 50) observă că Agentul și Pacientul nu sunt singurele noțiuni asociate cu subiectul și cu obiectul. Fiecare limbă are o realizare morfosintactică prototipică pentru subiect și obiect, determinată de topică, de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
schimbare de stare utilizate cauzativ, predicatul se descompune în Cauză și Schimbare. Aceste verbe diferă din punctul de vedere al stării specifice. Sensurile unui verb sunt reprezentate prin predicate primitive și un element idiosincratic al sensului (o constantă, root, în terminologia lui Pesetsky 1995). O rădăcină poate apărea în structura evenimentului ca modificator al predicatului. Pentru verbele de mișcare ca walk 'a merge', run 'a alerga', skip 'a sări', jog 'a se mișca încet, a mărșălui, a face jogging', diferite prin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
interne, ci externe (este Agent). Hale și Keyser (1993: 103) mai subliniază că varianta cauzativă a inergativelor este agramaticală, iar alternanța tranzitivă depinde de posibilitatea deplasării centrului (engl. head-movement). 5.2.5. Matsuzaki (2001) studiază comparativ verbele cu alternanță ergativă (terminologia autorului) din limbile engleză și japoneză. În japoneză, există forme sufixale distincte pentru cei doi membri ai perechii. Alternanța este un fenomen morfologic, sintactic și semantic. Matsuzaki (2001: 7−8) preia de la Jacobsen (1982113, 1992114) ideea că există corelații regulate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
am adoptat analiza verbelor inacuzative derivate în Lexicon); însă dacă se optează pentru o derivare sintactică, se poate considera că avem a face cu un clitic reflexiv nonargumental (în accepția lui Cinque 1988) sau cu un se incoativ, acuzativ (în terminologia folosită de Dobrovie-Sorin 2004 și Cornilescu 2006). În ceea ce privește apariția facultativă a mărcii se (în cazul celor 38 de verbe inacuzative care au atât variantă reflexivă, cât și nereflexivă), analiza trebuie diferențiată: pentru verbele primare (mucegăi, putrezi, râncezi, rugini, trece) se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
shokleng, din familia sud-americană jê, în care nominativul e marcat pentru forma activă. 20 Comentând această situație existentă în unele limbi, Lazard (2001: 281) propune o tripartiție a limbilor, care să prezinte o continuitate: limbi acuzative > limbi duale > limbi ergative. Terminologia lui Lazard este destul de inexactă: conceptul limbi duale poate trimite la limbi care au distincția singular/dual/plural; în plus, limbă duală nu explică situația coexistenței celor două sisteme lingvistice, acuzativ și ergativ, mai mult decât partiția ergativ−acuzativ. 21
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
American Ethnology, p. 971−1069. 84 A. Johns, Transitivity and Grammatical Relations in Inuktitut, teză de doctorat, University of Ottawa, apud Manning (1996: 164). 85 S. O. Gildea, On Reconstructing Grammar: Comparative Cariban Morphosyntax, Oxford, Oxford University Press. 86 În terminologia autoarei, obiectiv. 87 M. Fortescue, "Eskimo Influence on the Formation of the Chukotkan Ergative Clause", Studies in Language, 21, 2, p. 369−409. 88 A. Kroch, "Reflexes of Grammar in Patterns of Language Change", Language Variation and Change, p. 199
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
149 −, apud Croft (2001: 1985): verbe care încorporează modalitatea de mișcare (engl. manner incorporating) și verbe care încorporează parcursul (engl. path incorporating). În abordările "construcționiste", această disticție corespunde distincției telic (inacuzative)/atelic (inergative) − vezi infra, 4.4. 16 Intranzitive, în terminologia folosită de autoare. 17 P. Donaldio, "L'ipotesi inaccusativa e i verbi di movimento in italiano e in francese", ms., Università di Napoli. 18 Autorul notează că, în bască, verbele inacuzative de mișcare au subiect în absolutiv, dar selectează și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
XII-lea (1955). Toate aceste reflecții au confluat și au fost sintetizate în capitolul al VI-lea din constituția Sacrosanctum Concilium, din cadrul ultimului conciliu ecumenic, Vatican al II-lea (1962-1965). Acesta reafirmă toate conținuturile și prescripțiile precedente, dar cu o terminologie nouă, cu tonalitatea caracteristică a unui conciliu (autoritatea supremă a bisericii romane) și ținând cont de sensibilitatea omului modern, motiv pentru care indicațiile rămân actuale și în zilele noastre. Este reafirmat din nou scopul muzicii sacre și sunt redefinite calitățile
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
relativ distincte de cele ale explicației. Sociologia propriu-zisă a acordat însă, până acum, o atenție redusă prognozei fenomenelor sociale. În fine, dacă vorbim despre structurile fundamentale ale gândirii sociologice, este necesar, de la început, să menționăm starea sociologiei ca știință. Utilizând terminologia lui Thomas Kuhn, am putea caracteriza stadiul actul al sociologiei ca fiind preparadigmatic. Sociologia arată în momentul de față mai mult ca un vast câmp problematic, conținând o mulțime de teorii și complexe teoretico-metodologice, unele mai generale, altele mai particulare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mod clar pe opțiunea holistă. Individualismul metodologic pornește de la presupoziția inversă a holismului, și anume că singurul sistem orientat efectiv și complet de finalități proprii este individul. Societatea nu reprezintă decât rezultanta acțiunilor individuale. Ea este deci un suprasistem, în terminologia propusă aici, și nu un sistem orientat finalist. Individualismul metodologic are și el o lungă istorie. O opțiune clară de acest tip poate fi găsită la John S. Mill care, în celebra sa lucrare A System of Logic afirma că
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
H. Turner (1978), o asemenea opțiune duce la o perspectivă indeterministă asupra cauzalității: „Variabilele care influențează definiția situației și acțiunea unei persoane sunt rezultatul «propriei alegeri» a acesteia și aparent nu reprezintă obiectivul unei analize cauzale clare”. Dacă am utiliza terminologia filosofiei clasice, am putea considera interacționismul simbolic, în această ultimă variantă a sa, ca un idealism sociologic de factură subiectiv colectivă. Societatea reprezintă un complex de roluri, norme, valori, reguli de comportare asupra cărora s-a constituit un ridicat consens
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ipostaza de factor activ, dar intermediar, determinant. Fiind o analiză mai puțin luată în considerare, o voi expune aici mai pe larg. Apărând într-un text de tinerețe, pe care Marx și Engels nu l-au revăzut ulterior pentru publicare, terminologia utilizată are un caracter preliminar. Din acest motiv o voi traduce într-un limbaj mai simplu, păstrând însă intact ceea ce mi s-a părut a fi semnificația ei. Sunt utilizați trei termeni fundamentali: a) Persoana - individul, grupul, colectivitatea; subiectul activ
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Jane Mouton (1964). Grila managerială reprezintă un instrument de evaluare a stilurilor de conducere în funcție de două dimensiuni - „centrare pe producție” și „centrare pe om”. Stilul de conducere cel mai bun, promovat ca model de asimilat de către fiecare conducător este - în terminologia autorilor -, „9.9”, caracterizat printr-o ridicată centrare atât pe producție, cât și pe om. Ideea de dezvoltare umană a organizațiilor (prescurtat OD - organizational development) este un alt exemplu. OD-ul reprezintă o tehnică prin care specialistul scoate în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
engleze: o refacere mentală a argumentelor pro și contra, a avantajelor și a dezavantajelor pe care însuși actorul istoric probabil le-a considerat în momentul opțiunii sale. Disputa dintre cele două tipuri de metode de analiză apare, într-o altă terminologie, și în antropologia culturală actuală. Aici există o situație oarecum similară cu cea din istorie. Dacă istoria are de-a face în mod special cu fenomene sociale ale altor comunități din trecut, antropologia culturală are ca preocupare fenomene sociale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ajunge un factor din ce În ce mai prezent În economia chineză și structurează relațiile și remodelează mecanismele și tranzacțiile economice. O importantă contribuție a lui Tang și Persih la surprinderea și Înțelegerea esenței sistemelor politice, precum și a relației dintre sistem și individ este terminologia introdusă și utilizată, și anume, În primul rând, contractul social dintre elita politică (adică guvernanții) și membrii societății. Autorii descriu și două importante tipuri ale contractelor sociale: cel socialist/comunist, respectiv acela bazat pe principiul pieței. Aceste contracte pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ș.a. Circumstanța că P. a ucenicit în preajma lui N. Steinhardt - etapă al cărei rod direct a fost apariția cărții de convorbiri Primejdia mărturisirii (1993) - și că a devenit el însuși preot motivează deschiderea înspre fundamentele mistice ale imaginarului poetic. Dar terminologia și aluziile la mitosul biblic propun un lirism ce stimulează reflecția, iar nu scriitura profetică. Desfășurarea alegorică a versurilor, nutrită de parabole biblice, nu este o simplă transpunere plasticizată a unor episoade evanghelice, ci mai curând o asumare a spiritului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
-și îmbunătățească performanțele, pentru a putea dobândi o legitimitate durabilă și pentru a-și rezolva tensiunile interne. Figura 1.1. Dimensiuni ale calității democrației Populismul poate afecta, atât negativ, cât și pozitiv, fiecare dintre aceste dimensiuni ale calității democrației. Împrumutând terminologia lui Andreas Schedler (1998), se pot formula două scenarii ipotetice. În primul dintre acestea, populismul îmbunătățește calitatea democrației facilitând consolidarea acesteia (în cazul democrațiilor neconsolidate). În celălalt caz, populismul deteriorează calitatea democrației, producând un proces de erodare (în cazul democrațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
însemna că populismul, ca și democrația, este afectat de contextul regional și internațional. Cu toate că nu este în intenția noastră să dezvoltăm aici o explicație detaliată în privința răspândirii populismului, merită să amintim un posibil punct de plecare pentru studii ulterioare. Respectând terminologia lui Simmons și a colaboratorilor săi (2008) există cel puțin trei mecanisme care pot influența (re)apariția populismului: competiția, învățarea și emulația. Mecanismul competiției a ieșit indirect la iveală în diferite capitole ale cărții, acolo unde s-a arătat că
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
documentația descriptivă”. Specificațiile tehnice (termenul folosit, prevăzut de legislație) sunt, în general, acele cerințe, prescripții, caracteristici tehnice care definesc, după caz: − caracteristici referitoare la nivelul calitativ, tehnic și de performanță; − cerințe privind impactul asupra mediului înconjurător; − siguranța în exploatare; − dimensiuni, terminologie, simboluri, teste și metode de testare, amba lare, etichetare, marcare și instrucțiuni de folosire a produsului, tehnologii și metode de producție; − sisteme de asigurare a calității și condiții pentru certificarea conformității cu standardele relevante. În cazul contractelor de lucrări, specificațiile
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
Bacovia, aici însă parodicul având aceeași funcție demolator-ironică din poemele ,,bucolice” ale lui Tzara. Alăturându-se grupului de la ,,Integral”, S. renunța la cadrele formale, fracturând ,,cu metoda” sintaxa poetica, pulverizând tema în nuclee semantice independente. O ,,interferență a seriilor”, în terminologia bergsoniana, creează o dispută ironică, actanții fiind mereu ,,Candoarea și Amarul”. Eseul De la futurism la integralism, dincolo de faptul că poate fi considerat un manifest al revistei, rămâne relevant pentru opțiunea lirica personală; spre deosebire de violență negatoare a altor programe avangardiste, textul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
le sunt apropiați sau celor care se ocupă de îngrijrea lor). Pe de altă parte, terapeuții nu acordau nici o atenție acestei suferințe pe care Freud n-o identificase. Ori, psihiatria clinică a tulburărilor anxioase s-a bazat multă vreme pe terminologia freudiană; în așa măsură încât terapeuții confundau fobia socială cu timiditatea excesivă. Situația s-a schimbat odată cu apariția lucrărilor lui Isaac Marks în perioada anilor 1970, apoi cu introducerea tulburării în DSM-III în anii 1980. In prezent, numeroase cercetări, atât
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
radiofrecvență, fundoplicatura endoscopică, injectare locală de polimeri neresorbabili (Enteryx). În aceeași categorie intră și metodele adresate complicațiilor: dilatare cu balonașe/dilatatoare speciale în stenozele esofagiene, tratamentul HDS (fotocoagulare cu Argon, injectare de adrenalină, plasare de clipuri metalice) etc. ULCERUL GASTRO-DUODENAL Terminologie, definiție Ulcerul gastro-duodenal cuprinde două afecțiuni cu localizare anatomică diferită, dar cu etiopatogenie comună: ulcerul duodenal (UD) și ulcerul gastric benign (UG). Din acest motiv termenii utilizați în practică sunt ulcer gastroduodenal (UGD), boală ulceroasă sau ulcer peptic (termen considerat
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]