9,719 matches
-
secolul al XV-lea este, însă, problematic dintr-un motiv ce poate fi derivat din două fragmente epice scrise de Chatterton în legătură cu poemul Battle of Hastings / Bătălia de la Hastings: aici Rowley este descris ca fiind nu autorul original, ci doar traducătorul unor "originale" scrise de un anume Turgot, un călugăr care a existat în mod real prin secolul al X-lea. Precum Rowley, Turgot a fost și el poet și colecționar de antichități, acestea urmînd să fie folosite pentru a constitui
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
acestea urmînd să fie folosite pentru a constitui temelia istoriei orașului Bristol, scrisă chiar de Rowley (potrivit lui Chatterton): [În cele două fragmente epice ale poemului Battle of Hastings / Bătălia de la Hastings] Rowley este descris nu ca autorul original, ci ca traducător. Autorul "original" este identificat ca fiind Turgot, un alt călugăr care a existat în istorie, dar a cărui biografie a fost înfrumusețată, de această dată din secolul al X-lea. Turgot, ca Rowley, este atît poet, cît și colecționar de
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
să obțină acolo succesul literar mult rîvnit. Țara fermecată și cheile spre regatul poeziei Thomas Rowley, potrivit lui Chatterton, a fost preot al bisericii St. John din Bristol, pe la 1430-1460, creator al unei prodigioase opere poetice și dramaturgice în engleză medievală, traducător din latină și saxonă, scrib și negustor (Gregory 1789: 35; Brackett 2008: 66; Lee 2005: 523) și confesor al lui William Canynge, acesta din urmă membru de vază, primar de cinci ori al orașului. Acești doi eroi, Rowley și Canynge
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
la Academia de științe morale și politice; Le grand débat.Initiation à la stratégie atomique. * 1963: La Lutte des classes, trad. rom.* * 1965: - Essai sur les libertés; - Démocratie et Totalitarisme, trad. rom. Democrație și totalitarism. Editura All Educațional, Ideea europeană, traducător Ceaușu Simona, București, 2001. * 1967: Les étapes de la pensée sociologique. * 1968 : La révolution introuvable. Réflexions sur les événements de mai. * 1969: - D'une Sainte famille à l'autre. Essai sur les marxismes imaginaires; - Les désillusions du progrès. Essai sur la
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
, Marin (1.V.1938, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Mariei Angela Tarangul (n. Bădulescu), actriță și traducătoare, și al lui Erast Tarangul, inginer. Face clasele primare în București, unde va urma și Liceul „I. L. Caragiale”, absolvit în 1955. Devine student al Institutului Teologic din Sibiu, luându-și
TARANGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
TĂNASE, Virgil (16.VII.1945, Galați), prozator, eseist, dramaturg și traducător. Este fiul Larisei Tănase (n. Scurtulescu), medic, și al lui Dumitru Tănase, magistrat. Urmează școala elementară și liceul la Galați (1952-1963), apoi Facultatea de Limbi Romanice a Universității din București, secția limba și literatura franceză (1963-1969). Este exmatriculat din motive
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
TĂUTU, Ionică (1795, Cerchejeni, j. Botoșani - 20.IV.1830, Istanbul), poet, prozator și traducător. Descendent al unei vechi familii de boieri moldoveni scăpătați, T. era fiul Ilenei (n. Ilschi) și al lui Gheorghe Tăutu, vornic de poartă. Cunoștea bine limbile franceză și greacă, avea o cultură sistematică, hrănită cu lecturi din iluminiștii francezi. Din
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
Tăutu, ALIL, t. X, 1959, fasc. 1-2; Emil Vârtosu, Les Idées politiques de I. Tăutu, candidat au trône de Moldavie en 1829, „Revue roumanie d’histoire”, 1965, 2; Ist. lit., II, 156-160; Ivașcu, Ist. lit., 347-348; Dan Mănucă, Ionică Tăutu - traducătorul„Ruinelor” lui Volney, ALIL, t. XXIII, 1972; Cornea, Originile, 240-243; Săndulescu, Lit. epistolară, 76-77, 208-210; Dan Mănucă, Argumente de istorie literară, Iași, 1978, 31-56; Dicț. lit. 1900, 838-839; Dicț. scriit. rom., IV, 520-522. D. M.
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
rubrică nouă, intitulată „Curiozități”, scrie I. L. Caragiale. El publică anecdote, mici tălmăciri de proză umoristică, iar spre sfârșitul anului și cronici dramatice, toate nesemnate. Și în anul următor Caragiale este prezent în paginile ziarului, fiind probabil, până în noiembrie, corector și traducător. Prin 1882 Constantin Mille trimitea de la Paris, unde era student, corespondențe politice și culturale. R. Z.
TELEGRAFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290124_a_291453]
-
TEICĂ, Nicolae (2.XI.1925, Balș), prozator și traducător. A urmat la București clasele primare, Liceul „Aurel Vlaicu” și Facultatea de Litere și Filosofie, absolvită în 1949. Din 1953 este redactor la Editura Cartea Rusă, din 1957 la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, din 1960 la Editura
TEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290120_a_291449]
-
toți”, pe care o conduce din 1975 până la pensionare. A debutat în 1953, cu articole la ziarul „Steagul roșu” și cu poezii la revista „Tânărul scriitor”, iar editorial în 1961, cu romanul Căprioara de smalț. Pentru bogata sa activitate de traducător în 1979 i se acordă Premiul Asociației Scriitorilor din București. Roman remarcabil prin tematică și mediu social, Căprioara de smalț relatează istoria transformărilor sociale și individuale dintr-un sat oltean în perioada interbelică și în primii ani după 1944. Personajul-narator
TEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290120_a_291449]
-
, Ioan (prima jumătate a sec. XIX), cărturar, traducător. Preot la biserica ortodoxă românească din Pesta (după 1809), deține, din 1820, și funcția de cenzor și corector al tipografiei din Buda. Bun patriot, T. desfășoară o largă activitate culturală, în spiritul Școlii Ardelene. Numele său e legat de tipărirea
TEODOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290146_a_291475]
-
TEODORESCU, Leonida (28.IX.1932, Chișinău - 2.VIII.1994, București), dramaturg, eseist, prozator, poet și traducător. Este fiul Evdochiei (n. Iurina) și al lui Florea Teodorescu. Urmează la București Școala Medie Tehnică de Telecomunicații (absolvită în 1952) și Institutul „Maxim Gorki” (terminat în 1956). În 1970 obține titlul de doctor în filologie cu lucrarea Dramaturgia lui
TEODORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290141_a_291470]
-
, Alexandru (14.IX.1894, Stănișești, j. Bacău - 23.II.1943, Șevcenko-Irkutsk, Rusia), poet, ziarist și traducător. Este fiul Fridei și al lui Iacob Altersohn, funcționar comercial, și purta la naștere prenumele Isaac. Lipsurile materiale ale familiei îl obligă să se angajeze de la șaisprezece ani ucenic-vânzător la un negustor din Stănișești, între 1911 și 1916 fiind vânzător
TERZIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
, Dimitrie (c. 1775, Becicherecu Mic, j. Timiș - 20.I.1818, Timișoara), fabulist, traducător. Este fiul Elenei și al preotului Zaharia. Urmează școala sârbească din satul natal și la Timișoara, unde în 1802 termină Seminarul Teologic. Învățător în Belinț și Beregsău, revizor școlar, apoi învățător și preot în Becicherecu Mic, Ț. a fost între
ŢICHINDEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
1814 este revocat din funcția de profesor, iar volumul Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături, traducere din Esop după Dositei Obradovici, e confiscat. Ț. se va retrage ca preot în satul în care se născuse. Popularizator al ideilor iluminismului, traducător din scrierile sârbului Dositei Obradovici - Sfaturile a înțeleajerii cei sănătoase (1802), Adunare de lucruri moralicești de folos și spre veselie (I, 1808), Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături (1814) -, cu scopul de a sprijini, prin educare, ridicarea conștiinței naționale
ŢICHINDEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
TEODORESCU-BRANIȘTE, Tudor (12.IV.1899, Pitești - 23.III.1969, București), gazetar, prozator, memorialist și traducător. Este fiul Anastasiei și al lui Ioan Teodorescu, institutor. Urmează școala primară și șase clase de liceu la Pitești. În timpul refugiului din 1916 ajunge, împreună cu familia, la Bârlad, unde lucrează într-un spital militar. Aici cunoaște lipsurile provocate de război
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
ca parte a unui ciclu despre neamul boierilor Măgureanu, se distinge prin tipologia de factură realistă. Paginile memorialistice ale lui T.-B. relevă, deopotrivă, har și plăcere de a povesti, fiind și mărturii documentare despre oameni, fapte contemporane scriitorului. Ca traducător, a facilitat cititorului român contactul cu scrierile lui Benjamin Constant, André Maurois ș.a. SCRIERI: Suflet de femeie, București, 1920; Șovăiri, București, 1921; Oameni și cărți, București, 1922; Léon Gambetta, București, 1924; Ochiul de nichel, București, 1927; Clémenceau (1841-1929). Omul, opera
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
Revista germaniștilor români”, „Înmuguriri” (1933-1940, al cărei director va fi), „Propilee literare”, „Convorbiri literare”, „Revista limbii și culturii germane” ș.a., cu studii și articole (Eduard Mörike, 1936, Poezia Germaniei noi, 1940, Expresia figurii în plastica Evului Mediu german, 1942, Vechi traducători germani ai poeziei românești, 1969 ș.a.). Printre preocupările sale didactice s-a numărat elaborarea de manuale și cursuri de limba germană pentru toate gradele, ca și a unor lucrări de specialitate: Istoria pedagogiei (1923), Sugestia și aplicațiile ei educative (1924
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
THEODORESCU, Dem.[etru] (26.X.1888, Roești, j. Vâlcea - 11.IV.1946, București), prozator, autor dramatic, traducător și gazetar. Este fiu de arendaș și urmaș al unei familii de oieri. Urmează școala primară și liceul la Caracal, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Intră în gazetărie încă de pe băncile școlii, când începe să
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
lui A. I. Odobescu devin melodramatice compuneri teatrale: Doamna Chiajna (1891, în colaborare cu N. G. Rădulescu-Niger) și Mihnea cel Rău („Lumea ilustrată”, 1893). Prin 1892 încerca din nou comedia (Iuda). Dar Ț. aduce bune servicii scenei mai cu seamă ca traducător. Tălmăcește Mincinosul de Corneille (1895), Vânturătorii mărilor de Jean Richepin („Revista literară”, 1896), Hangița de Carlo Goldoni, strânge în volumul Comedii și monoloage (1892) versiunile sale la câteva piese franțuzești fără strălucire. Unele transpuneri sunt făcute în colaborare (cu Sever
ŢINCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
THEODORESCU, Cicerone (9.II.1908, București - 18.II.1974, București), poet și traducător. Este fiu de muncitor ceferist. Urmează la București liceul, apoi Facultatea de Litere și Filosofie. Este profesor la mai multe licee și ziarist, colaborând mai ales la presa de stânga. După 1944 deține funcții înalte în Centrala Cărții, este vicepreședinte
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
, Aurel (8.I.1915, Risipiți, azi Unirea, j. Dolj - 14.X.1994, București), poet și traducător. Urmează ciclul primar în localitatea natală, apoi Colegiul Național „Carol I” din Craiova, absolvit în 1934, și Școala Normală Superioară din București, obținând licența în litere și filosofie. Va fi profesor de limba franceză la Liceul „Gh. Lazăr” din București
TITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290199_a_291528]
-
bună cunoaștere atât a limbii române, cât și a celei din care se realizează transpunerea. Sunt selectate scrieri reprezentative pentru direcția clasicistă a literaturii europene (Fedru, La Fontaine, La Rochefoucauld, La Bruyère, Florian, Lope de Vega ș.a.), dar nu numai. Traducătorul își însoțește adesea versiunile cu un cuvânt înainte scris cu o vădită dorință de a asigura accesibilitatea cărții. SCRIERI: Undeva, în amintire..., Craiova , 1935; Mic îndreptar de omenie (în colaborare cu Tilică Dăncău), București, 1947; Ca să ai un cer al
TITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290199_a_291528]
-
, Al.[exandru] O. (30.VII.1894, Dorohoi - 15.III.1964, București), prozator, poet și traducător. Este fiul cel mai mare al lui Osvald Teodoreanu, avocat, magistrat, om politic, gazetar, și al Sofiei Teodoreanu, fiică a compozitorului Gavriil Muzicescu, profesoară la Conservatorul din Iași. Ionel Teodoreanu îi este frate. Urmează ciclul secundar la Liceul Național (1906-1910
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]