5,381 matches
-
circulație ale LCR-ului și PIC crește prin dezvoltarea tumorala. 3.metastazele cerebrale sînt însoțite de edem cerebral important și HÎC este frecvență. ăă4.tumorile benigne intracraniene se dezvoltă lent , HÎC e tardiv prin blocajul circulației LCR-ului . Imediat după traumatism se produce leziunea traumatica primară . Leziunile cerebrale traumatice secundare sînt consecință proceselor fiziopatologice inițiate în momentul traumatismului sau produse de leziunea traumatica primară . Creșterea PIC apare datorită : Blocajul circulației LCR-ului se realizează prin: Se reduce circulația venoasa de retur
Hipertensiune intracraniană () [Corola-website/Science/311179_a_312508]
-
cerebral important și HÎC este frecvență. ăă4.tumorile benigne intracraniene se dezvoltă lent , HÎC e tardiv prin blocajul circulației LCR-ului . Imediat după traumatism se produce leziunea traumatica primară . Leziunile cerebrale traumatice secundare sînt consecință proceselor fiziopatologice inițiate în momentul traumatismului sau produse de leziunea traumatica primară . Creșterea PIC apare datorită : Blocajul circulației LCR-ului se realizează prin: Se reduce circulația venoasa de retur, cu staza venoasa și apoi apar simptome focale neurologice legate de progresia trombozei venoase și simptome determinate
Hipertensiune intracraniană () [Corola-website/Science/311179_a_312508]
-
limitele fiziologice ce determină leziuni variate ale capsulei articulare, ligamentelor ce stabilizează glezna, uneori și ale cartilajului articular al domului talar și tulburări vasomotorii reflexe: hiperemie, tumefacție, durere, hemohidartroză. Entorsa gleznei poate fi împărțită în: O anamneză atentă a mecanismului traumatismului poate ajuta mult la diagnosticarea rupturilor ligamentare severe. În timpul inversiunii, când se produce frecvent și flexia gleznei, primul ligament traumatizat este ligamentul talo-fibular anterior, urmat de ligamentul calcaneo-fibular. Ligamentul talo-fibular anterior leagă partea anterioară a fibulei de colul talusului. Distanța
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
entorsele gleznei. Entorsa acută a gleznei este consultația cea mai frecventă în traumatologia curentă. Frecvența: 1 caz la 10.000 locuitori, valoare subestimată având în vedere neprezentarea la medic în multe cazuri și automedicația. Entorsa gleznei este cel mai frecvent traumatism în sport, reprezentând 40% din toate traumatismele sportive. În SUA se produc zilnic 23000 de entorse de gleznă. Entorsa laterală de gleznă prin inversiune este forma cel mai frecvent întâlnită. Ea reprezintă 15% din totalul traumatismelor sportive. În baschet, entorsele
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
consultația cea mai frecventă în traumatologia curentă. Frecvența: 1 caz la 10.000 locuitori, valoare subestimată având în vedere neprezentarea la medic în multe cazuri și automedicația. Entorsa gleznei este cel mai frecvent traumatism în sport, reprezentând 40% din toate traumatismele sportive. În SUA se produc zilnic 23000 de entorse de gleznă. Entorsa laterală de gleznă prin inversiune este forma cel mai frecvent întâlnită. Ea reprezintă 15% din totalul traumatismelor sportive. În baschet, entorsele gleznei reprezintă 45% din totalul traumatismelor. În
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
este cel mai frecvent traumatism în sport, reprezentând 40% din toate traumatismele sportive. În SUA se produc zilnic 23000 de entorse de gleznă. Entorsa laterală de gleznă prin inversiune este forma cel mai frecvent întâlnită. Ea reprezintă 15% din totalul traumatismelor sportive. În baschet, entorsele gleznei reprezintă 45% din totalul traumatismelor. În fotbal-31%. În volei-25%. Entorsele gleznei dau în 20-40% din cazuri sechele funcționale reziduale, entorse recidivante și instabilitate cronică de gleznă. Entorsa acută de gleznă: se împarte în funcție de severitatea leziunilor
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
toate traumatismele sportive. În SUA se produc zilnic 23000 de entorse de gleznă. Entorsa laterală de gleznă prin inversiune este forma cel mai frecvent întâlnită. Ea reprezintă 15% din totalul traumatismelor sportive. În baschet, entorsele gleznei reprezintă 45% din totalul traumatismelor. În fotbal-31%. În volei-25%. Entorsele gleznei dau în 20-40% din cazuri sechele funcționale reziduale, entorse recidivante și instabilitate cronică de gleznă. Entorsa acută de gleznă: se împarte în funcție de severitatea leziunilor în 3 grade: În afara rupturii ligamentelor talo-fibular anterior și calcaneo-fibular
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
din cazuri sechele funcționale reziduale, entorse recidivante și instabilitate cronică de gleznă. Entorsa acută de gleznă: se împarte în funcție de severitatea leziunilor în 3 grade: În afara rupturii ligamentelor talo-fibular anterior și calcaneo-fibular, în entorsa laterală prin inversiune pot apărea și alte traumatisme asociate: Se bazează pe: I. Anamneză: Entorsa acută se manifestă de obicei prin durere la nivelul ligamentelor traumatizate, tumefacție, chiar pierderea funcției. Pacienții care au simțit un trosnet în timpul inversiunii, urmat de tumefacție rapidă și de incapacitatea de a merge
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
Pacienții care au simțit un trosnet în timpul inversiunii, urmat de tumefacție rapidă și de incapacitatea de a merge trebuie să se aștepte la o entorsă severă. Pacienții incapabili să se sprijine vor fi suspectați de o fractură sau de un traumatism al sindesmozei tibio-fibulare distale. II. Examenul clinic: "Subiectiv": durere și impotență funcțională. Ele nu corespund întotdeauna severității entorsei. Ba chiar, după durerea inițială acută, comună tuturor entorselor, se observă în entorsele grave o sedare aproape totală timp de câteva ore
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
câteva ore, urmată de o durere permanentă puțin intensă (evoluția clasică în 3 timpi) și de o impotență funcțională moderată. Evocatoare pentru diagnostic este senzația de instabilitate nedureroasă la sprijin (semn rar întâlnit, din păcate). Inspecția": în minutele care urmează traumatismului se formează un hematom voluminos subcutanat pre și submaleolar care este înglobat în orele următoare într-un edem întins al gleznei și piciorului. Doar edemul și întinderea echimozei au o oarecare corespondență cu gravitatea entorsei. "Palparea": sunt palpate toate structurile
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
căutată deplasarea anterioară a tendoanelor). 8) entorsa articulației subtalare (se produce printr-un mecanism asemănător entorselor laterale de gleznă. Durerea este maxima la nivelul orificiului lateral al lui sinus tarsi). 9) ruptura sindesmozei tibio-fibulare distale: ea poate apărea și ca traumatism izolat. În cazul gleznei normale, spațiul tibio-fibular este rareori > 4 mm. O separare > 5 mm sau un spațiu clar între tibie și fibulă la individul adult este semn sigur de diastazis, necesitând reducere și fixare cu un șurub până la vindecarea
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
în raport cu talusul cu > 5 mm indică laxitatea subtalară. Elementele care stabilizează articulația subtalară sunt: capsula articulară, ligamentul interosos, ligamentul bifurcat și ligamentul calcaneo-fibular. 4) "Probleme de impingement" 5) "Sindromul sinus tarsi" 6) "Afecțiuni cronice tendinoase" 7) "Fracturi de stress" 8) "Traumatisme nervoase" 9) "Distrofia simpatică reflexă" 10) "Tumori" 1) Sindromul de instabilitate cronică laterală a gleznei: La stabilizarea gleznei, ca de altfel la toate articulațiile, participă 3 tipuri de elemente: osoase, ligamentare și musculare. La elementele osoase, de mare importanță este
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
teren normal. Ca și agravarea în timp. Examenul clinic caută o instabilitate cronică laterală de gleznă prin testele dinamice, dintre care sertarul anterior al gleznei este mai evocator decât varusul dinamic. Pe radiografiile standard, edificatoare sunt calcificările submaleolare ce demonstrează traumatismele repetate din antecedente. Diagnosticul este pus pe radiografiile dinamice de față și profil. Tratamentul neoperator al entorsei acute În general nu necesită tratament profesional și reabilitare. Glezna rămâne stabilă. În funcție de simptome se folosesc: - gheată local - poziția proclivă a piciorului - medicație
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
a)" faza I de tratament nechirurgical:" Tratează sângerarea și edemul prin: - repaus (mers cu cârjele) - gheată - pansament compresiv (sau cizmă gipsată) - poziție proclivă b)" faza II de tratament nechirurgical:" Consta în reînceperea recuperării. Aceasta fază începe la 1-3 săptămâni de la traumatism, atunci când edemul a diminuat mult. Recuperarea este activă. Caută să restaureze propriocepția, soliditatea peronierilor și mobilitatea articulară. În afara mișcărilor active, se fac și mișcări pasive atente, graduale: - exerciții pentru degete (extensii și flexii active, cu și fără rezistență). - exerciții pentru
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
ameliorează activitatea proprioceptorilor. Vor fi continuate exercițiile pentru recuperarea eversiunii gleznei prin eversiuni repetate contra rezistență (elastice, scripeți). Recuperarea este completă atunci când pacientul poate să sară doar pe piciorul traumatizat fără durere sau instabilitate. Pacienții care la 3 luni de la traumatism și după o recuperare completă și corectă mai au simptome, au cu siguranță o patologie asociată. Tratamentul chirurgical Înainte de a opta pentru tratamentul chirurgical, trebuie luate în considerare următoarele: - dacă entorsa acută sau instabilitatea cronică trebuie sau nu tratate chirurgical
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
familiale și sociale și genetica. Bolile mentale și abuzul de substanțe coexistă în mod frecvent. Alți factori de risc includ tentative anterioare de suicid, disponibilitatea unui mijloc de a comite această acțiune, cazuri de suicid în familie sau existența unui traumatism cranio-cerebral. De exemplu, s-a constatat că rata sinuciderii este mai mare în casele unde există arme de foc decât în celelalte. Factori socio-economici ca șomajul, sărăcia, lipsa unui adăpost și discriminarea pot determina gânduri sinucigașe. Aproximativ 15-40% din oameni
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
aceea a populației generale. Alți factori care cresc riscul în cazul dependenților de jocurile de noroc sunt bolile psihice, abuzul de alcool și droguri. Există o asociere între tendința de suicid și problemele de sănătate fizică, de exemplu: durerea cronică, traumatismul cranio-cerebral, cancer, hemodializă, HIV, lupus eritematos sistemic, printre altele. Diagnosticul de cancer aproape dublează riscul ulterior de suicid. Prevalența tendințelor crescute de suicid a persistat după ajustarea prin includerea depresiei clinice și a abuzului de alcool. La oamenii care au
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
țările dezvoltate, sinuciderea constituie cauza a 30% din numărul deceselor. Valori similare se înregistrează și în țările în curs de dezvoltare, deși proporția este mai mică în raport cu numărul total de decese, din cauza deceselor survenite ca urmare a altor tipuri de traumatisme. În Asia de Sud-Est, spre deosebire de alte zone ale lumii, rata deceselor prin sinucidere este mai ridicată la femeile tinere decât la cele în vârstă. În Atena antică, o persoană care se sinucidea fără acordul statului nu avea parte de o înmormântare normală
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
în considerație atunci când conține arii cu celule fuziforme. 5)" Tumora desmoidă" are aspect histologic asemănător cu FS de gradul 1 (bine diferențiat). Pentru tumora desmoidă pledează absența mitozelor, absența hipercromiei nucleilor și evoluția tumorii. Au fost observate fibrosarcoame apărute după traumatisme, cicatrici post-arsură, osteomielite fistulizate, pe țesuturi iradiate terapeutic (FS apare la cel puțin 3 ani după radioterapie). Depinde de: - gradul histologic - vârstă pacientului: prognosticul este mai bun la copiii < 10 ani la care metastazele sunt rare (la < 10% din cazuri
Fibrosarcom () [Corola-website/Science/312399_a_313728]
-
asociații a rezultat din nevoile speciale ale acestora. Hemofilia este o boală cu caracter ereditar, fiind caracterizată printr-o deficiență de ordin cantitativ sau calitativ a unor proteine plasmatice, numite factori de coagulare. Prin urmare, chiar și în cazul unor traumatisme minore, hemofilicul prezintă o prelungire a timpului de coagulare a sângelui. În absența unui tratament adecvat, unele hemoragii pot amenința viața bolnavului de hemofilie, pe când producerea altora în mod repetat poate duce la distrugeri articulare ireversibile și durere cronică, cu
Asociația Română de Hemofilie () [Corola-website/Science/312444_a_313773]
-
ca rezultat al diferențierii indivizilor în raport cu tipul de sistem nervos și starea sa funcțională la un moment dat. Nu exclude totuși importanța factorului local (anatomic și infecțios) în declanșarea apendicitei acute. Explică formele rare de apendicită acută ce survin după traumatisme abdominale închise. Citează cazuri de strivire și explozie a apendicelui ca urmare a traumatismelor abdominale, care se manifestă clinic cu simptomatologia unei apendicite acute. Leziunile morfologice macroscopice ale apendicelui în apendicita acută depind de stadiul evolutiv al procesului infecțios local
Apendicită () [Corola-website/Science/312975_a_314304]
-
la un moment dat. Nu exclude totuși importanța factorului local (anatomic și infecțios) în declanșarea apendicitei acute. Explică formele rare de apendicită acută ce survin după traumatisme abdominale închise. Citează cazuri de strivire și explozie a apendicelui ca urmare a traumatismelor abdominale, care se manifestă clinic cu simptomatologia unei apendicite acute. Leziunile morfologice macroscopice ale apendicelui în apendicita acută depind de stadiul evolutiv al procesului infecțios local și se clasifică în: Foarte rar, spontan sau prin tratament medical, procesul inflamator apendicular
Apendicită () [Corola-website/Science/312975_a_314304]
-
considerată ca disciplină de trecere între neurologie și psihologie. Separarea psihiatriei de alte discipline medicale este în mare măsură arbitrar. Psihoterapeuții tratează în special pacienți cu nevroze și stări anxioase, în departamentele de medicină psihosomatică sunt tratați bolnavi la care traumatisme psihice joacă un rol determinant în apariția unor tulburări somatice, de ex. tulburări în alimentație (bulimie, anorexie nervoasă). Psihosidroamele organice și demențele aparțin în același timp neurologiei cât și psihiatriei, din motive practice bolnavii sunt internați în servicii de psihiatrie
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
Afecțiunile sistemului nervos central pot fi înnăscute (congenitale), dobândite în cursul vieții (inflamatorii, de origine vasculară, prin procesul de îmbătrânire, neoplastice, de natură traumatică etc.). Printre bolile congenitale există o mare varietate de cauze și manifestări (tulburări metabolice, aberații genetice, traumatisme perinatale etc.). Nou-născuții cu malformații grave ale creierului nu sunt de obicei viabili. Neurologia a fost considerată mult timp ca o specialitate cu rezultate diagnostice precise, dar cu posibilități terapeutice limitate. Acest fapt s-a modificat în ultimele trei decenii
Neurologie () [Corola-website/Science/310288_a_311617]
-
ca depresiunea apărută după un accident vascular cerebral, depresiunea și demența asociate cu boala Parkinson, tulburările cognitive din boala Alzheimer etc. Neurochirurgia reprezintă o altă specialitate cu care neurologia întreține legături strânse, în diagnosticul și tratamentul tumorilor intracraniene și vertebro-medulare, traumatismelor cranio-cerebrale, hemoragiilor cerebrale etc. Unele cazuri de infecții ale sistemului nervos și anexelor sale (encefalite, meningite) sunt tratate de cele mai multe ori în seviciile de boli infecțioase. Herniile de disc intervertebral (cervicale sau lombare) sunt prea adesea diagnosticate și tratate în
Neurologie () [Corola-website/Science/310288_a_311617]