5,174 matches
-
Mă răsucesc pe călcâie - și o văd din nou. E Danny. Ce naiba face la Barneys? Mă apropii și mă uit la el întrebător. Are ochii roșii, părul în toate direcțiile și o privire sălbatică și hăituită. — Danny! spun - și el tresare speriat. Ce faci aici? — A! zice. Nimic! Doar... mă uitam și eu. — Ești bine? — Senzațional. Totul e perfect. Se uită stresat la ceas. Și tu... bănuiesc că ai treabă, nu? — Da, adevărul e că am, zic cu regret. Mă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Mă holbez la el total interzisă. Ce naiba crede că face? Se uită iar în jur - apoi caută iar în geantă și scoate o tăbliță laminată, pe care o rezeamă la capătul raftului. Ce naiba face? — Danny! zic, pornind spre el. — Ce? Tresare speriat, apoi se întoarce și mă vede. Șșș! Iisuse, Becky! Ce faci cu tricourile alea? șuier. — Îmi aranjez marfa. — Cum adică îți aranjezi marfa? El îmi arată din cap spre tăblița laminată și o citesc cu stupoare. COLECȚIA DANNY KOVITZ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
strecura. Nu vreau să mă dau bătută până când nu trec în revistă absolut toate posibilitățile. Gândurile mi se răsucesc în minte, iar și iar. Le reiau la nesfârșit, asemenea iepurașului de jucărie care bate toba. — Becky? Mami intră și eu tresar vinovată, strângându-mi repede lista în mână. — Bună! zic repede. Aaa. Cafea. Mersi. — E fără cofeină, zice mami, și-mi întinde o cană pe care scrie Nu trebuie să fii nebun ca să organizezi o nuntă, dar mama ta e. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu nunta asta. Părinții mei habar nu au. Da, știu că sunt într-o mare belea. Da, știu că am fost proastă. Ei, ia mai terminați odată și lăsați-mă în pace! NU VEDEȚI cât sunt de stresată? — Bună, Becky. Tresar surprinsă și mă întorc. Lângă gardul grădinii vecine, îl văd pe Tom, care mă privește cu o mină de îngropăciune. — Tom! Bună! zic, încercând să-mi disimulez șocul la adresa înfățișării lui. Dar... Dumnezeule! Arată groaznic, palid ca naiba, deprimat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu dai telefonul pe care trebuie să-l dai! N-am semnal! — Ești sigură? Da! Apăs disperată pe butoane, dar nu reușesc să captez nici un semnal. Uite! — Mai încearcă! Hai! — Încerc, ce fac? — O, Doamne! Suze țipă brusc și eu tresar îngrozită. — Încerc! Pe bune, Suze, încerc din răsputeri, crede-mă! — Nu! Uite! Mă opresc și mă întorc spre ea. O văd pe trotuar, la zece metri în fața mea, cu o mică băltoacă de apă la picioare. — Suze... nu e nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mine ca la o criminală în serie sau așa ceva. Și apoi, chiar și după ce a fost hrănit, a continuat să țipe în neștire toată seara... — Iisuse! zice Danny, intrând în hol. Ce-ai pățit? Arunc o privire în oglindă și tresar, șocată. Sunt palidă, stoarsă de vlagă, am părul pleoștit și ochii goi de orice expresie. Evident, nu m-a ajutat în nici un fel faptul că în avionul spre casă am stat lângă o femeie cu gemeni în vârstă de șase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
iar sosia lui Luke va spune că s-a tăiat în timp ce se bărbierea și va avea fața acoperită cu un bandaj uriaș... și în timpul ăsta noi o să zburăm liniștiți spre Anglia... — Becky, ferea! zice Christina zâmbind, iar eu ridic privirea, tresărind. Dumnezeule, era cât p-aci să dau peste un manechin. — Tot cu gândul la nuntă? continuă, în timp ce intru în raionul de shopping personalizat. — Ai ghicit, spun veselă. — Arăți mult mai relaxată de la un timp, spune Christina pe un ton aprobator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de tonele de cadouri? Nimic din toate astea nu are nici o importanță! Am să mă îmbrac cu un sarong simplu și am să fiu în picioarele goale, și o să ne plimbăm pe plajă, și o să fie atât de romantic... — Bex! Tresar înspăimântată, când aud tonul lui Suze. N-am auzit-o în viața mea atât de furioasă. Termină! În clipa asta. Dumnezeule, ce vacă egoistă poți să fii uneori. Ce vrei să spui? îngaim. M-am referit doar la faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ca Luke să nu se supere pe mine... Ieșim din lift... și deja o văd. Stă la o masă de la fereastră, într-o jachetă închisă la culoare, cu chipul reflectat în geamul panoramic. În clipa în care o zărește, Luke tresare. — Becky. Ce naiba... Se întoarce spre mine și eu îl strâng de braț. — Luke, te rog. Vrea să vorbească cu tine. Te rog... dă-i o șansă. Atât, o șansă. — Tu ai pus totul la cale? E livid la față de furie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a lui Antoine încercând să-și păstreze echilibrul pe scaunele pe care stau pentru a înfige ultimele lalele de zahăr caramelizat în tortul de aproape trei metri. Peste tot miroase a flori, ceară de lumânări și a nerăbdare. — Scuzați-mă. Tresar speriată în clipa în care un chelner trece pe lângă mine cu un cărucior. Vă pot ajuta în vreun fel? spune o femeie cu un ecuson cu Plaza la rever. — Mă... uitam și eu pe aici... zic. — Vă uitați pe aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
prefera să ieșim fără tamtam... Nici o mireasă de-a mea nu iese fără tamtam! Să dea tonul fanfara, murmură în cască. Echipa de la lumini, pregătiți reflectorul pentru ieșire. În secunda imediat următoare încep să cânte trompetele, iar invitații care dansează tresar. Lumina se schimbă, de la spoturi disco la un ton roz aprins, iar formația începe să cânte „Some Day my Prince Will Come“. — Frumoasa și Prințul, plecați! zice Robyn și-mi dă un mic brânci. Hai! Un-doi-trei, un-doi-trei... Luke și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Întinse”. Cu toate că se cunoaște scriitura unei doamne (domnișoare) foarte sensibile, rigidul și veșnic morocănosul cenzor nu i-a permis apariția. La fel a pățit și poemul „Neliniști” care, ajuns În fața ideologului, a clacat fiind aruncat la coș: „Peste liniștea sufletului tresar zboruri/ către străluciri amăgitoare, Îndepărtate/ purtînd În ele sigiliul tristeții/ rupte din noi ca dintr-o Încoronare/ care se Întreabă ce vor și de unde atîtea mîhniri/ și coborîri lente, firești, ușoare/ În alte vise orbite de fulgeri amare/ pe care
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
amabilă mă conduce la etaj într-o cameră goală, cu o rogojină rotundă în mijloc și câteva perne și scaunele în jurul rogojinii și mă roagă să aștept câteva minute până la venirea șamanului. Rămân singură, mă apropii de rogojina ceremonială și tresar la vederea câtorva elemente cunoscute: Agua Florida, un pachet cu mapacho , o sticlă cu aguardiente, plus alte câteva unelte, pene, borcănașe cu lichide neidentificate, colorate. Apare șamanul, Don Carlito, de vreo șaizeci de ani, scund, puțin încovoiat, cântărindu-mă din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
odihnindu-se într-o îmbrățișare drăgăstoasă. „Chita și Pancho . Sunt foarte prietenoși dar Chita este însărcinată și are un comportament cam hormonal. Săracul Pancho, nu mai știe ce să-i facă pentru a o vedea fericită.” Trecem pe lângă masă, Chita tresare deranjată neplăcut de prezența noastră iar Pancho se ridică și ia poziție jumătate de apărare, jumătate gata să o ia la fugă. Maria îi liniștește și mă prezintă, la care Chita se întoarce plictisită pe cealaltă parte iar Pancho decide
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
intermitent iar la un moment dat vocea se transformă într-un șuierat: „Mai vrem ayahuasca!”. Deschid ochii, apare lumina pâlpâitoare a unei lumânări și văd o formă târâindu-se în patru labe către Jorge. Am imaginea unui coiot înfometat și tresar speriată, după care recunosc conturul belgiencei. Simt o atingere, apoi mâna lui Chris îmi găsește mâna și mi-o strânge liniștitor. Răspund cu o strângere firavă și tremurată. De data asta, iau a doua cupă de ayahuasca în speranța că
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
trăit ceva unic împreună și avem o conexiune specială. Ne apropiem frunțile una de cealaltă, aud un „ai grijă de tine, sigur ne vom întâlni din nou, undeva cândva!”, apoi realizez că buzele lui Chris nici nu s-au mișcat. Tresar speriată, arunc o întrebare mintală de „am vorbit prin telepatie???” la care primesc răspunsul calm că da, mai gândesc ce lucruri extraordinare poate face mintea umană, Chris aprobă și ne despărțim. Ajung în cameră, încui ușa cu grijă, închid oblonul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vieții lor. în timp ce-i privește, naratorului îi vine gîndul ciudat că oamenii aceștia sînt nostalgici după alb-negru, iar dorurile lor dominate de valori acromatice. în secunda în care am citit acest diagnostic (formulat sclipitor), ceva din mine propria slăbiciune a tresărit în semn de recunoaștere. Sigur, pot să mă apăr, să spun că o hipersensibilitate la valorile Hollywood-ului din anii 30-40 nu-i un semn de slăbiciune și cu atît mai puțin unul de boală ; chiar a fost o epocă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
autobuze și mașini de teren. La poalele muntelui Moreh, am văzut străvechea localitate Sunem, astăzi un cartier al orașului Afula. Mi-am amintit de istoria lui Elisei și a femeii din Sunem (Sunamita). Am intrat deja în Galileea și am tresărit când am zărit un alt indicator: Nain. Mi-am amintit de fiul văduvei care s-a întors acasă de la poarta cimitirului, pentru că Domnul Isus îl înviase. Satul este locuit de arabi și cu greu am găsit casa unde se presupune
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cât și pentru grupe de activitate.” Au crezut că se va obține votul bisericii pentru a anula această oră, însă s-au înșelat. Biserica a aprobat ca noi să putem să ne întâlnim în continuare în local. Atunci, Satana a tresărit și tot s-a opus, folosind o strategie înfiorătoare: “Suntem de acord, vă lăsăm să vă întâlniți, dar fiind o grupă a Școlii de Sabat, aceasta întâlnire nu o mai țineți voi (Ionel și Vilson), ci Pastorul și Dirigintele Școlii
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
morbide se află sub ochii lui, la înde- mâna lui. „Aplecă lumina prea aproape, încât, tremurând, atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte : o crispație vio- lentă a degetelor se produse urmată de un vaiet surd... La vederea acestui fenomen, Zibal tresări... prin ochii lui scă- părase o inspirație excentrică. Începu să râză cu un hohot care zgudui bolta gangului și intră repede în dughiană.” Termenii în care este pusă în scenă tortura sunt cei ai unui experiment științific care centrează câmpul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Mam întors de la Universitate, unde am sărbătorit 45 de ani de la terminarea facultății. Căldură mare, emoții, bucuria revederii umbrită de trecerea anilor... Plecat mereu pe undeva, numi mai întâlnisem colegii demult, absentând "motivat" la ultimele aniversări. La strigarea catalogului, am tresărit ca un "boboc". Grupa 135 istorie-filologie, numărul 13, mereu aducător de noroc pentru mine. Ca și ceilalți dau "raportul" onorabililor dascăli prezenți: o viață de om petrecută "de strajă la somnul Patriei" diplomat, cu o carieră clădită cu trudă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
toată averea. Și tata, brav soldat român purtând pe epoleți o țară, scrâșnea din dinți la glas păgân scuipând sudalme și ocară. Era în pradă România rupeau șacalii hălci din țară, se zbuciuma în lacrimi glia jelind istoria amară. Și tresăreau iar în morminte bravi voievozi și domni și sfetnici, că ce-au clădit în veacuri sfinte au năruit niște nevrednici. Sărmana țară românească mai mică azi și pururi în necaz, dea Domnul iar să ți se nască Cel Mare, Cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că la vremea respectivă ‚prietenii" noștri de pe Tisa dispuneau pentru promovarea culturală de câteva zeci de milioane de dolari! Am participat la mai multe reuniuni fără buget și, cam după un an, Herr Doktor ne anunță radios "Avem buget". Am tresărit toți fericiți, precum cardinalii de la Vatican la știrea "Habemus Papam"!. Ni s-a dus fericirea pe apa Dâmboviței când am fost informați că "deocamdată" bugetul e aprovizionat din sumele rezultate prin economiile la fondurile de salarii, realizate prin blocarea unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lucitor și În masivii nori albi suspendați deasupra munților Încrețiți nu este nimic ce ar putea p)rea obositor. Aceast) atmosfer) face ca banală expresie „din alt) lume” s) fie Îndeajuns de adev)rât) că s)-ți fac) sufletul s) tresar). Municipalitatea a transformat Gai-Hinnom Într-un parc. Fundația Wolfson din Londra a finanțat amenajarea gr)dinilor și acum copiii arabi bat mingea pe fundul verde al v)îi. Derbedei de vreo paisprezece ani din Ierusalimul de Est fumeaz) și Își
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
din spate și din când În când un oftat adânc Îi destinde coastele. Este atât de bătrân și somnul lui este atât de bine capitonat cu vise (visează niște papuci buni de ronțăit și ultimele mirosuri adulmecate), Încât nici nu tresare când de afară se aud vag zurgălăii. Apoi o ușă pneumatică geme și se trântește În vestibul. Ea a sosit În cele din urmă; și eu care sperasem atât că nu mai vine! 3 Un alt câine, reproducătorul de elită
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]