5,033 matches
-
familial - al protagonistei. Încarcerată în urma înscenării unui flagrant, ea cunoaște experiențele detenției, dar capătă și câteva certitudini, cea mai marcantă fiind generată de destrămarea iluziei că onorabilitatea în spațiul casnic sau în cel public ar trebui menținută cu prețul oricărei umilințe. Drept urmare, Maria refuză compromisul de a accepta să emigreze la ieșirea din închisoare cu soțul care nu îi fusese aproape nici la rău, nici la bine, doar pentru a închide „gura lumii”, își acceptă destinul, oricât de marcat de nedreptate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
adevărat Orfeu modern, dar erotica profundă, orgolioasă, descriind „caracatița sumbră a singurătății”, suferința nocturnă, extazul mistic și mai ales „înțelegerea - pedeapsă și uitare” indică o coborâre în sinele feminității: „Nu pot să-mi iert / Această îndrăzneală care mie / Îmi pare umilință. Trec și pierd / Iubirea ce-ar fi fost să fie.” Căci, nod dureros de sensibilitate, ea „își petrece viața și moartea într-o cameră cu pereții mult mai subțiri decât chiar membrana timpanului”, soarta îi pare „cumplită-înseninare, chinuitoare limpezimi, îndurerate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
găsesc starea-n lumina cea rece / și caut starea pe loc”) și dorește să afle o cale a transfigurării: „Lutul din care sunt alcătuită / Va deveni alăută” (Alăuta). În toată poezia sa, D. cultivă un panteism al blândeții, făcând elogiul umilinței („dulce neștiință”) și al trăirii într-o „tristă vrajă”, dar și al dorului de lumină și căldură („Lucească soarele până la ardere, / Pletele de foc pârjolească-se / La vâlvătaia sublimă a zilei”). Și chiar dacă uneori imaginile sunt abscons hermetice, o anume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
percepe arta întreține o contradicție fertilă în opinia criticului ridicând utilul la demnitatea unei estetici particulare, unde valoarea estetică transcende valoarea de întrebuințare, dizlocând obiectul din sfera utilului 112: "(...) arta este deopotrivă prea democratică și prea aristocratică, urmând să înfățișăm umilința artei cu privire la țeluri atât de mici sau rafinamentul gustului care-i trebuie pentru a ridica obiectul cel mai uzual la rangul frumuseții"113. Leon Bachelin reconsideră "Artele minore" prin exemple prestigioase precum Burne-Jones angajat la școala lui William Morris, pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să acționeze În contradicție cu adevărata lui fire, să fie blocat În dezvoltarea sa personală. Lise Bourbeau, practician În dezvoltare personală, În lucrarea “Cele cinci răni care ne Împiedică să fim noi Înșine” (2006) consideră că rănile provocate de trădare, umilință, respingere, abandon, nedreptate stau la baza suferințelor noastre și “de fiecare dată când una dintre aceste răni se reactivează Întreaga noastră ființă se simte trădată” și, În consecință, dorind să ne ascundem de noi Înșine și de ceilalți ceea ce nu
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
rasa" și descendența etnică, religia, limba, sau teritoriul comun. Totuși, aceste elemente nu sunt suficiente pentru trezirea identificării naționale. Decisivă este existența unei "comunități de amintiri" (community of recollections), care să păstreze vie memoria "mândriei colective", dar mai ales a "umilințelor" suferite în comun (cf. Hutchinson și Smith, 1994). Și în acest punct concepțiile celor doi gânditori rezonează armonic, Renan (1990) accentuând faptul că "suferința în comun unește mai mult decât o face bucuria. În privința memoriilor naționale, durerile au mai mare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și Imperatul lor" (pp. 102-103). Codexul datoriilor cetățenești cuprinde o serie de obligații, toate avându-l ca obiect de referință pe împărat: i) în primul rând, cetățenilor li se solicită respectul ceremonios, supunerea temătoare și închinarea plină de smerenie și umilință față de "capul țării, unsul lui Dumnezeu și mai marele popoarelor" (p. 103); ei trebuie să onoreze pe împărat mai presus decât toți ce sunt pe pământ, întrucât împăratul dispune de dreptul divin; ii) în al doilea rând, cetățenii au datoria
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cuvânt, întrucât narativa sa este aproape de arhetipul naționalismului critic. În locul glorificării măreției eroice a trecutului românesc, D.D. Patrașcanu (1937) este deplin conștient de statutul minor și locația periferică a istoriei autohtone în contextul istoriei universale. Într-o remarcabilă declarație de umilință istorică și modestie națională, Patrașcanu recunoaște că "istoria popoarelor apusene, în desfășurarea ei, ne prezintă figuri gigantice, culturi străvechi și evenimente mai formidabile decât le putem găsi în vifosorul nostru trecut" (p. III). Totuși, pe urmele lui Kogălniceanu din Cuvântul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]