7,316 matches
-
să-ți ajungă la crenguțe! Acum de-abia îți ajunge până la mijlocul trunchiului. Atunci o să-mi caut un prieten de joacă. Și privi curios în jur, doar-doar va găsi un prieten de joacă. Tocmai trecea pe acolo un pui de urs, rotofei, cu blănita pufoasa. Vrei să fim prieteni și să ne jucăm împreună? Întreba brăduțul plin de speranță. Mi-ar placea, dar nu am timp; trebuie să ajung la bârlog să mă culc. Urșii hibernează toată iarnă, nu se pot
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
trecea pe acolo un pui de urs, rotofei, cu blănita pufoasa. Vrei să fim prieteni și să ne jucăm împreună? Întreba brăduțul plin de speranță. Mi-ar placea, dar nu am timp; trebuie să ajung la bârlog să mă culc. Urșii hibernează toată iarnă, nu se pot juca! Și spunând acestea, ursulețul o lua la fugă, pierzându-se printre copaci și zăpada groasă. Nu trecu mult timp și brăduțul auzi deasupra lui un ciripit vesel. Vrei să ne jucăm împreună? Încerca
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
iar exemplele ar putea continua). Continuarea poveștii ( povestirii) dincolo de final. Este un exercițiu de logică și creativitate. Se spune o poveste copiilor iar după repovestirea ei li se cere copiilor să continue povestea. Ce credeți că s-a întâmplat cu ursul după ce l-a păcălit vulpea și a rămas fără coadă? (povestea ,,Ursul păcălit de vulpe”)-soluțiile găsite de copii au fost dintre cele mai neașteptate:ursul s-a ascuns după un copac și a pândit-o pe vulpe până ce aceasta
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
exercițiu de logică și creativitate. Se spune o poveste copiilor iar după repovestirea ei li se cere copiilor să continue povestea. Ce credeți că s-a întâmplat cu ursul după ce l-a păcălit vulpea și a rămas fără coadă? (povestea ,,Ursul păcălit de vulpe”)-soluțiile găsite de copii au fost dintre cele mai neașteptate:ursul s-a ascuns după un copac și a pândit-o pe vulpe până ce aceasta a iesit din vizuina și atunci a reușit să se răzbune dându
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
li se cere copiilor să continue povestea. Ce credeți că s-a întâmplat cu ursul după ce l-a păcălit vulpea și a rămas fără coadă? (povestea ,,Ursul păcălit de vulpe”)-soluțiile găsite de copii au fost dintre cele mai neașteptate:ursul s-a ascuns după un copac și a pândit-o pe vulpe până ce aceasta a iesit din vizuina și atunci a reușit să se răzbune dându-i o mamă de bătaie zdravăna. Ce face Ciripel după ce l-au părăsit prietenii
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
la înfurierile lui spectaculoase, la acele izbucniri ale sale care pot să treacă drept agresivitate de nedomolit, incurabilă, se va mira, desigur, citind ce a scris Nichita Stănescu despre prietenul său, într-o poezie pe care i-a dedicat-o: „Ursul acesta blând și calm și bleg, Fănuș / e apucat de nimeni ca de doruri, / dă cu sărutul numai doar în zboruri / Iar iernii lumii e învârtecuș.“ „Urs“, da, într-adevăr, dar „blând“, „calm“, „bleg“? Cum se poate? Se poate, pentru
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Stănescu despre prietenul său, într-o poezie pe care i-a dedicat-o: „Ursul acesta blând și calm și bleg, Fănuș / e apucat de nimeni ca de doruri, / dă cu sărutul numai doar în zboruri / Iar iernii lumii e învârtecuș.“ „Urs“, da, într-adevăr, dar „blând“, „calm“, „bleg“? Cum se poate? Se poate, pentru cine trece de aparențe. Mă atrăgea, desigur, la Fănuș Neagu și faptul că frecventa lumea literară, că avea cunoscuți pe la reviste, pe la edituri, pe la radio, foști colegi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de vanitate, demențe, perversiuni, sufletele viu smintite, strâmbe, atrase ca un far sonor de astă dată. În 1943 i-a apărut Demiurgul la editura Casa școalelor iar la editura Fundațiilor volumul Duhul pământului - teatru românesc, cuprinzând piesele Umbra și Fata ursului. În această atmosferă de lucru, în 1945 poetul, omul fără de odihnă, era îndepărtat de la RadioRomânia. Se retrage din activitatea de la radio, îmblânzesc nedreptatea făcută celui care pusese atâta suflet în ceea ce făcuse la această instituție de cultură și informare la
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
II, Editura Cartea Românească, p. 302. În 1970, cum s-a mai spus, a fost publicat Zahei orbul, prefață de Mircea Tomus, în 1972 volumul Teatru, îngrijit de Mircea Tomuș și Ion Voiculescu. Volumul, apărut la Editura Dacia cuprinde Fata ursului, Gimnastică sentimentală, Demiurgul și Pribeaga. În același an, la Teatrul de stat din Baia Mare a avut loc premiera absolută a piesei Gimnastică sentimentală. Ulterior piesa s-a jucat la Teatrul de stat din Galați și la Naționalul bucureștean. În 1978
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
așezam îndemânatic în jurul mesei încarcate cu lucruri bune de mâncare, dea dumnezeu bine! Numai chef și veselie; paharele și glumele scânteiau, poveștile curgeau gârlă. Nicu Racoviztă ne istorisea pentru a suta oară lupta lui de la Tarcău cu o matahală de urs bine blănit, cea mai mare izbândă cinegetică ce a repurtat; Costică Șuțu făcea planuri pentru goanele de-a doua zi, care ieșeau de multe ori pe dos; Cățeaua clămpănea 62 în dreapta și în stânga, încolțănd când pe Lochman, când pe Vadana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Poiana Sărată sau aiurea nu se făcea fără imboldul lui Codreanu. Ei, Codrene, ce mai plănuiești, îl întrebai eu, pe când el admira ghibăcia turcului în meșteșugul văcsuitului 122. Am înjghebat pe mâni, dac-a fi vreme bună, un vânat la urși. Numaidecât la urși. Mai jos nu vrai s-o lași? Da' ce, socoți că eu asud dinaintea ursului. Eh! He! de-aș avea eu atâtea moșii câți urși am la răbușul 123 meu, mare bogataș aș fi. Ia slăbește-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aiurea nu se făcea fără imboldul lui Codreanu. Ei, Codrene, ce mai plănuiești, îl întrebai eu, pe când el admira ghibăcia turcului în meșteșugul văcsuitului 122. Am înjghebat pe mâni, dac-a fi vreme bună, un vânat la urși. Numaidecât la urși. Mai jos nu vrai s-o lași? Da' ce, socoți că eu asud dinaintea ursului. Eh! He! de-aș avea eu atâtea moșii câți urși am la răbușul 123 meu, mare bogataș aș fi. Ia slăbește-mă, Codrene!... Ba nicidecum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
eu, pe când el admira ghibăcia turcului în meșteșugul văcsuitului 122. Am înjghebat pe mâni, dac-a fi vreme bună, un vânat la urși. Numaidecât la urși. Mai jos nu vrai s-o lași? Da' ce, socoți că eu asud dinaintea ursului. Eh! He! de-aș avea eu atâtea moșii câți urși am la răbușul 123 meu, mare bogataș aș fi. Ia slăbește-mă, Codrene!... Ba nicidecum. Iaca, dacă vrai, vino și tu. Am să te duc într-o potică unde Catrințaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Am înjghebat pe mâni, dac-a fi vreme bună, un vânat la urși. Numaidecât la urși. Mai jos nu vrai s-o lași? Da' ce, socoți că eu asud dinaintea ursului. Eh! He! de-aș avea eu atâtea moșii câți urși am la răbușul 123 meu, mare bogataș aș fi. Ia slăbește-mă, Codrene!... Ba nicidecum. Iaca, dacă vrai, vino și tu. Am să te duc într-o potică unde Catrințaș, pristavul 124 de pădurari de aici, a ucis doi urși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
urși am la răbușul 123 meu, mare bogataș aș fi. Ia slăbește-mă, Codrene!... Ba nicidecum. Iaca, dacă vrai, vino și tu. Am să te duc într-o potică unde Catrințaș, pristavul 124 de pădurari de aici, a ucis doi urși unul după altul, și până a nu-și încărca pușca din nou, i-a ieșit un al treilea urs, ș-atunci a aruncat pușca jos și a luat-o la sănătoasa. Da' bine, acolo mă îndemni tu, unde e izvor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vino și tu. Am să te duc într-o potică unde Catrințaș, pristavul 124 de pădurari de aici, a ucis doi urși unul după altul, și până a nu-și încărca pușca din nou, i-a ieșit un al treilea urs, ș-atunci a aruncat pușca jos și a luat-o la sănătoasa. Da' bine, acolo mă îndemni tu, unde e izvor de urși? Habar să n-ai. Ești cu Codreanu, adaose el cu un aer protector. Și cine mai merge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
după altul, și până a nu-și încărca pușca din nou, i-a ieșit un al treilea urs, ș-atunci a aruncat pușca jos și a luat-o la sănătoasa. Da' bine, acolo mă îndemni tu, unde e izvor de urși? Habar să n-ai. Ești cu Codreanu, adaose el cu un aer protector. Și cine mai merge? Apoi suntem șase, într-ales, toți buni de picior și meșteri la ochit, de cei care nu dau dos la față. Este o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de răcoarea ce ne cam strângea în spate, noi câteșișapte călări, cu puștile pe umăr, urcam ca niște voinici la munte și în urma noastră venea o ceată de hăitași 125 cu Catrințaș, pristavul pădurarilor, în frunte. Nu știu zău câți urși va fi împușcat Codreanu, căci el le cam împodobea; dar Catrințaș, om nalt cât un brad, care călca sănătos, vorbea răspicat și cu temei și avea niște ochi pricepuți de parcă-ți gâceau gândul, știu bine că era dintre acei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
căci el le cam împodobea; dar Catrințaș, om nalt cât un brad, care călca sănătos, vorbea răspicat și cu temei și avea niște ochi pricepuți de parcă-ți gâceau gândul, știu bine că era dintre acei care se băgau în vizuina ursului cu lumânărică aprinsă în buza puștei. Și ne urcam, mă rog, la deal pe cărări neumblate, prin codri de brazi pe unde nu cred să fi răsunat vreodată lovitura toporului sau trăsnetul puștii, căci pe atunci nu se înmulțise ceata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unde trebuia să facem bătaia. În cea mai mare tăcere ne-am așezat fiecare al locul însemnat de Catrințaș, iar locul meu care venea într-o cumplită tiharaie 127, în gura unei văgăuni, era cu deosebire fioros. Dacă e un urs în pădure, îmi zise pristavul, pe aice trebuie să iasă, că n-are pe unde cotigi 128. "N-are pe unde cotigi, repetai eu în gând. Vra să zică, trebuie să mă țin bine să nu-mi dau pielea ursului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
urs în pădure, îmi zise pristavul, pe aice trebuie să iasă, că n-are pe unde cotigi 128. "N-are pe unde cotigi, repetai eu în gând. Vra să zică, trebuie să mă țin bine să nu-mi dau pielea ursului în loc să mi-o deie el mie." Și cum stam așa în așteptarea pornirei haitașilor, fără să vreu îmi veniră în minte cei trei urși a lui Catrințaș. "Auzi, trei urși!... Unul, înțeleg... doi, treacă-meargă... dar trei, fără șagă erau cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
eu în gând. Vra să zică, trebuie să mă țin bine să nu-mi dau pielea ursului în loc să mi-o deie el mie." Și cum stam așa în așteptarea pornirei haitașilor, fără să vreu îmi veniră în minte cei trei urși a lui Catrințaș. "Auzi, trei urși!... Unul, înțeleg... doi, treacă-meargă... dar trei, fără șagă erau cam mulți." Aveam, drept să spun, simțimântul soldatului care intră pentru prima oară în foc. Aceeași emoțiune, aceeași strângere de inimă, aceeași groază de necunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trebuie să mă țin bine să nu-mi dau pielea ursului în loc să mi-o deie el mie." Și cum stam așa în așteptarea pornirei haitașilor, fără să vreu îmi veniră în minte cei trei urși a lui Catrințaș. "Auzi, trei urși!... Unul, înțeleg... doi, treacă-meargă... dar trei, fără șagă erau cam mulți." Aveam, drept să spun, simțimântul soldatului care intră pentru prima oară în foc. Aceeași emoțiune, aceeași strângere de inimă, aceeași groază de necunoscut, cu deosebire că soldatul nu merge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de vrăjmaș. Se speriau toate vrăbiile, toate mierlele, toate ciocănitoarele, tremurau frunzele, tremurau ecourile, tremura și inima mea. Și doar nu eram așa stângaci cu carabina. Mai dădusem eu piept cu badea lupul și cu jupân mistrețul; ei, dar trei urși, oricum, nu-s trei sarmale ușor de înghițit. Se înțelege de la sine că nervii mei erau cumplit de încordați întocmai ca niște strune de vioară gata să pocnească. Ochii din cap mi se mărise peste măsură de mult ce fixam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sine că nervii mei erau cumplit de încordați întocmai ca niște strune de vioară gata să pocnească. Ochii din cap mi se mărise peste măsură de mult ce fixam toate tufele unde de câteva ori parcă văzui chiar mișcând blana ursului. Apoi, din vreme în vreme, când se clătina vreo creangă pe copac, un fior rece mi se strecura prin trup și părul mi se ridica măciucă în vârful capului. Dacă vrei să știi, iubite cetitor, ce vra să zică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]