5,418 matches
-
să consulte guvernul polonez în exil de la Londra. Acest fapt a fost descris ca o trădare a Occidentului din partea Puterilor Aliate pentru a-l mulțumi pe liderul sovietic, evitând un conflict direct. Acordul de la Potsdam din 1945 a ratificat frontierele vestice ale Poloniei iar noul teritoriu a fost așezat între liniile de demarcație Oder-Neisse și Curzon. Ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial, Polonia devenise pentru prima dată în istoria sa un stat național omogen din punct de vedere
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
industrial de valoare, infrastructură și fabrici și trimise Uniunii Sovietice. După anexarea sovietică a teritoriilor din Kresy aflate la est de Linia Curzon, aproximativ 2 milioane de polonezi au fost strămutați și expulzați din aceste teritorii către teritoriile nordice și vestice aflate la vest de linia Oder-Neisse, pe care sovieticii le-au dat în folosință Poloniei de la Germania după Acordul de la Postdam. Stabilirea populației din părțile centrale ale Poloniei a dus la creșterea numărului de polonezi ajungând până la cinci milioane în
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
populației de rând. Din această cauză, s-a desfășurat în 1946, înaintea alegerilor parlamentare, un plebiscit cunoscut ca referendumul de 3 ori DA ("3 razy TAK; 3×TAK"). Referendumul cuprindea trei întrebări cu privirea la Senat, industriile naționale și granițele vestice. Prin acesta, se verifica popularitatea inițiativelor comuniste în Polonia. Deoarece în acea perioadă, partidele importante erau de stânga - și puteau să fie de acord cu toate cele trei alegeri - partidul lui Mikołajczyk a decis să le ceară susținătorilor săi să
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
ofensiva diviziei a IV artilerie, împreună cu regimentul 505 infanterie parașutiști și divizia 82 aeropurtate americane, au spart linia de apărare germană, care se intindea de la, Quineville, prin Montenburg și Chef du Pont, pâna la Carentan, și au înaintat spre extremitatea vestică a peninsulei. Trupele americane au obținut aici o mare victorie în urma atacurilor susținute timp de o săptămână. Au creat un culoar de la est la vestul peninsulei, divizând cele doua armate germane, care asigurau zidul atlanticului de nord, în regiunea Contentin
Bătălia de la Cherbourg () [Corola-website/Science/328157_a_329486]
-
zonă naturală protejată (arie specială de protecție avifaunistică - SPA) situată în estul țării, pe teritoriile județelor Brăila (5%), Galați (66%) și Vrancea (29%). Aria naturală ocupă extremitatea nordică a județului Brăila (teritoriile administrative ale comunelor Măxineni, Siliștea și Vădeni), cea vestică județului Galați (comunele Braniștea, Cosmești, Fundeni, Independența, Ivești, Liești, Movileni, Nămoloasa, Nicorești, Piscu, Poiana, Schela, Slobozia Conachi, Șendreni, Tudor Vladimirescu și Umbrărești) și cea estică a Vrancei, pe teritoriile comunelor Biliești, Garoafa, Homocea, Nănești, Ploscuțeni, Pufești, Ruginești, Suraia, Vânători și
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
județul Vrancea, pe teritoriul administrativ al comunei Vrâncioaia. Aria naturală cu o suprafață de 10 hectare se află în partea estică a Carpaților de Curbură în centrul Depresiunii Vrancei, ocupând bazinul hidrografic al văii "Zmeului" ("pârâul Algheanu") în partea nord vestică a județului Vrancea și cea vestică a satului Poiana, lângă drumul județean (205L) care leagă localitatea Vrâncioaia de Năruja. Rezervația naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național
Rezervația Algheanu () [Corola-website/Science/328202_a_329531]
-
comunei Vrâncioaia. Aria naturală cu o suprafață de 10 hectare se află în partea estică a Carpaților de Curbură în centrul Depresiunii Vrancei, ocupând bazinul hidrografic al văii "Zmeului" ("pârâul Algheanu") în partea nord vestică a județului Vrancea și cea vestică a satului Poiana, lângă drumul județean (205L) care leagă localitatea Vrâncioaia de Năruja. Rezervația naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate
Rezervația Algheanu () [Corola-website/Science/328202_a_329531]
-
este luminat de două ferestre bifore, cu ancadramentul din piatră, încheiat în arc frânt, decorat cu muluri. Pe fațada de vest a lăcașului se află portalul cu ancadrament de piatră, încheiat în arc frânt, cu muchiile teșite. Tot în fața frontului vestic al clădirii se află turnul-clopotniță, din lemn, și el într-o stare avansată de degradare, care se pare că provine de la vechea biserică greco-catolică de lemn din sat, în prezent demolată. Cel de-al doilea portal, de pe latura sudică, cu
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Corvinești () [Corola-website/Science/328242_a_329571]
-
de degradare, care se pare că provine de la vechea biserică greco-catolică de lemn din sat, în prezent demolată. Cel de-al doilea portal, de pe latura sudică, cu deschiderea în arc frânt este profilat prin muchia teșită, în mod asemănător portalului vestic.
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Corvinești () [Corola-website/Science/328242_a_329571]
-
XVI-lea datorită expansiunii teritoriale a Imperiului Otoman. Regatul Ungariei a fost împărțit în două prin Tratatul de la Nagyvárad (Oradea) din 1538 și, după ocupația otomană din 1541 în trei părți: o parte centrală controlată de turci, (Eyaletul Budin), una vestică aflată sub controlul Sfântului Imperiu Roman, (Ungaria Regală) și Regatul Ungariei Răsăritene, care avea să fie succedat de Principatul Transilvaniei. Ungurii au cucerit Bazinului Panonic la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul celui de-al X-lea. Societatea maghiară
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Europa . Regale a fost informat despre marea amenințare mongolă de Fratele Julianus, un călugăr dominican, care vizitase regiunea considerată leagănul populației maghiare, Magna Hungaria în 1235. În anii care au urmat, mongolii i-au alungat pe cumani, care dominaseră regiunile vestice ale stepei euroasiatică. Liderul tribal Köten a acceptat vasalitatea regelui Bela al IV-lea și i s-a permis să se așeze cu oamenii săi în Alföld. Modul de viață nomad a cauzat însă numeroase conflicte cu populația locală. Batu
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
resurselor materiale și umane aflate la dispoziție. Una din activitățile principale ale familiilor nobiliare din Aruncuta a fost creșterea căilor destinați numeroaselor războaie , urmare a condițiilor excelente de pășunat și a pădurilor existente , care flanchează satul în partea estică și vestică . La începutul sec.XX , din punct de vedere al diviziunii muncii , sătul era împărțit pe trei ferme mari, din care două zootehnice și de pescuit, iar una pentru cultura cerealelor, legumicultura și pomi fructiferi, principalul beneficiar contractual fiind armata. Fermele
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
resurselor materiale și umane aflate la dispoziție . Una din activitățile principale ale familiilor nobiliare din Aruncuta a fost creșterea căilor destinați numeroaselor războaie , urmare a condițiilor excelente de pășunat și a pădurilor existente , care flanchează satul în partea estică și vestică . La începutul sec.XX , din punct de vedere al diviziunii muncii , sătul era împărțit pe trei ferme mari, din care două zootehnice și de pescuit, iar una pentru cultura cerealelor, legumicultura și pomi fructiferi, principalul beneficiar contractual fiind armata. Fermele
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
scrisoare mai timpurie a lui Radu cel Mare, scrisă în jurul anului 1496, în care aceste le cere judelui Brașovului și celor 12 pârgari să nu-i pedepsească niște oameni care stricaseră "Podurile de la Oratii". Cetatea, care se află la extremitatea vestică a Dealului Sasului, străjuia drumul ce lega Câmpulungul de Brașov. Drumul trecea pe sub cetate, ocolind-o pe la NV și V, fiind parțial săpat în stâncă datorită faptului că valea Dâmboviței este foarte îngustă pe această porțiune. La N și la
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
4 m. În cursul săpăturilor arheologice întreprinse în 1905 s-a constatat existența unui zid lung de aproximativ 15 m, care bara partea sudică. Cetatea are o întindere restrânsă, lățimea ei maximă fiind de 20 m. În interiorul cetății, pe latura vestică, unde nu se mai păstrează nici o urmă de zid, se afla o platformă lată de 7-8 m și înaltă de 2 m. Structura terenului duce la concluzia că în partea sudică au fost efectuate nivelări cu piatră spartă mărunt și
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Socol. Aria naturală cu o suprafață de 10 hectare se află în extremitatea vestică a județului Caraș-Severin la poalele Munților Locvei (grupă muntoasă din Munții Banatului ce aparțin Carpaților Occidentali), la gura de vărsare a Nerei în Dunăre, în Clisura Dunării (regiune geografică aflată pe malul nordic al Dunării. Rezervația naturală inclusă în Parcul
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
dar cercetătorii presupun că aceasta ar fi existat și ar fi avut aceeași destinație ca și cel din colțul de nord-vest. Cercetările arheologice efectuate în anii 1955-1958 au evidențiat faptul că zidurile beciurilor și ale construcțiilor de suprafață de pe latura vestică se întrerup acolo unde ar fi trebuit să fie ultimul turn de colț. Aflat la Hangu în 1842, Vasile Alecsandri a scris poezia "„Sora și hoțul”" în care se vorbește despre o călugăriță care fusese adusă de copilă la mănăstire
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
pe latura sudică. În peretele sudic al pronaosului se află o ușă scundă de brad pe unde se accede la o scară de piatră ce urcă în clopotniță. Între pronaos și naos se află o deschidere în arcadă. Pe pereții vestici ai naosului, de o parte și de alta a deschiderii, se află două icoane mari (Iisus Hristos și Fecioara cu Pruncul) care datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Naosul are la partea de sus o calotă
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
de tei aurit, confecționată în stil baroc și montată pe două bârne orizontale de brad, încastrate în pereții laterali ai altarului. În partea sudică a altarului a fost adăugată ulterior o veșmântărie de formă dreptunghiulară, având o intrare pe latura vestică. Schitul a fost împrejmuit în anul 1676 cu un zid de incintă construit din piatră de râu legată cu mortar. Cercetătorii presupun că zidurile aveau patru turnuri de colț, după cum scrie și Vasile Alecsandri în povestirea "„O primblare la munți
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
dar cercetătorii presupun că aceasta ar fi existat și ar fi avut aceeași destinație ca și cel din colțul de nord-vest. Cercetările arheologice efectuate în anii 1955-1958 au evidențiat faptul că zidurile beciurilor și ale construcțiilor de suprafață de pe latura vestică se întrerup acolo unde ar fi trebuit să fie ultimul turn de colț. La invitația lui Gheorghe Cantacuzino și a fraților săi, multe personalități marcante ale epocii precum scriitorul și publicistul german Wilhelm von Kotzebue, soțul Aspaziei, sora Cantacuzinilor, scriitorul
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
zodiacul începe cu zodia șobolanului. Spre deosebire de zodiacul occidental, în astrologia chineză, zodiile sunt atribuite inițial în funcție de anul nașterii reprezentând aparentă, sau felul în care persoana este percepută de cei din jur. De asemenea, în ciuda ideii preconcepute care circulă în civilizația vestică, personalitatea și norocul unei persoane sunt definite și în funcție de luna, ziua și ora nașterii. Astfel, si acestora le sunt atribuite elemente ale zodiacului chinezesc. Calendarul chinezesc este lunisolar. Acesta este bazat pe observații astronomice exacte privind longitudinea soarelui și fazele
Zodiacul chinezesc () [Corola-website/Science/327564_a_328893]
-
ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip speologic) și, face parte din complexul carstic al Cheilor Bicazului. Este situată în județul Neamț pe teritoriul administrativ al comunei Bicazu Ardelean. Aria naturală se află spre la limita vestică a județului Neamț cu județul Harghita în Munții Hășmaș, pe partea stângă a apei Bicazului - în apropierea porțiunii din drumului național DN12C care leagă localitatea Bicazu Ardelean de Lacu Roșu prin "Cheile Bicazului". Acesul spre peștera se face din dreptul
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
fost construită în secolul al XV-lea ca o biserică hală fără turn. Corul este boltit si prezintă nervuri din piatră încrucișate care sunt sprijinite în console. Intrarea în biserică se face prin intermediul a două portaluri, unul sudic și unul vestic, portaluri ornamentate în stil gotic. O dată cu modificările structurale din secolul al XVIII-lea se înlocuiește bolta corului cu una simplistă din cărămidă. Tot acum turnul de poartă al fortificației capătă destinația de clopotniță, el este cel mai înalt dintre toate
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]
-
nivele. Acest turn a fost ridicat cel mai probabil în primul deceniu al secolului al XVI-lea și el adăpostește un clopot, cel mic, datat în anul 1512. Orga bisericii este în stil baroc și a fost amplasată pe tribuna vestică a edificiului religios. Ea a fost datată în anul 1796 și a fost mutată în anul 1998 la biserica evanghelică din București. Fortificația a fost ridicată la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea. Aceasta afișează
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]
-
sud - est avea prevăzută o poartă masivă și o hersă, primul nivel al turnului având destinația de locuință. Pe partea estică se poate vedea un turn mic care avea rolul de apărare al accesului pietonal spre biserică. În partea sud - vestică și nord- vestică zidurile erau flancate de două turnuri masive. Pe partea cea mai expusă spre panta dealului, în direcția vestică, s-a ridicat în secolul al XVII-lea un zid ce avea un rând de guri de smoală și
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]